Braila de la eliberare la independenta (1828-1877)

Este o jumatate de secol de progres continuu care au transformat orasul in cea mai importanta localitate a Romaniei Mici.

La cucerirea cetatii s-au constatat puternicele fortificatii, ce cuprindeau patru ziduri concentrice de aparare si un sant exterior, iar in subteran se gasea o retea secreta de 5 tunele, care faceau legatura cu diferite puncte exterioare.

Secretul acestora nu se cunoaste in intregime nici pana astazi, in schimb se cunoaste planul cetatii intocmit in 1791 de catre ofiterul austriac Johan von Vermati. La demolarea acesteia s-a lucrat zilnic incepandu-se de la data ocuparii pana la sfarsitul anului 1829 prin folosirea unui contingent de 3000 de oameni permanent.

La recucerire, orasul avea un aspect jalnic cu strazi inguste, case ingramadite fara noima, iar in centru era o geamie, care dupa daramarea minaretului, a fost transformata in biserica ortodoxa, stare in care se gaseste si astazi. In cativa ani de la eliberare, orasul va capata o infatisare cu totul noua. Va fi intocmit un plan de sistematizare la ordinul guvernatorului Pavel Kiseleff, de catre capitanul austriac baron R. de Berroczyn, impreuna cu carmuitorul judetului Ion Slatineanu. Acesta a fost definitivat in anul 1834 si supus spre aprobare domnitorului Grigore Ghica la 14 ianuarie 1835. Conform planului, vechiul oras a fost demolat, iar noul oras avea strazile ca niste bulevarde, pe marginea carora se insirau locuintele localnicilor. Centrul era ocupat de piata orasului, de unde porneau radial ca razele soarelui strazile principale. Strada Iasi (acum Galati) facea legatura pe directia nord cu Moldova. Strada Kiseleff (acum Mihai Eminescu) se orienta spre vest catre Ramnicu Sarat, iar strada Calarasi orientata spre sud, facea legatura cu orasul cu acelasi nume. Orasul era incheiat cu un arc de cerc numit Bulevard, care mai tarziu a primit numele de Alexandru Ioan Cuza. Dupa acest Bulevard nu mai exista nici o strada, ci doar un sant cu apa in locul actualei strazi a Unirii. Nu exista nici actuala strada imparatul Traian, care sa faca legatura cu Dunarea, in schimb erau numeroase vaduri, adica santuri taiate in malul inalt. Tot acum se va ridica un monument la intrarea in parcul cu acelasi nume. Incepand din 1833 se va trece si la iluminatul strazilor cu felinare ceea ce ii conferea un aer modern. In 1835, in dreptul Carantinei orasului se va incepe pe malul Dunarii construirea primului santier naval pe locul actualului Hercules S.A. Tot acum incepe constructia magaziilor de pe malul Dunarii pentru depozitarea marfurilor. Se va stabili vinerea, zi de targ si organizarea a trei balciuri anual: 23 aprilie, 21 mai si 15 august. Ca numar de populatie orasul numara peste 6000 de locuitori. Tot in aceasta etapa s-au infiintat principalele institutii ale orasului. Dintre acestea cea mai importanta era Ocarmuirea infiintata in 1831.

Panorama orasului la inceputul secolului al XIX-lea Ea se ocupa cu problemele judetului fiind condusa de un carmuitor. Ulterior se va numi si prefectura, apoi consiliu popular judetean iar astazi iarasi prefectura. Urma Magistratul, echivaland cu ceea ce este astazi, primaria orasului. Magistratura era formata dintr-un presedinte si 3 „madulari” adica membri. Primul presedinte a fost Constantin Hargi.

Alte institutii erau: vama, judecatoria, posta, pompierii, politia, institutiile de invatamant si sanitare. Intre acestea s-a remarcat serviciul sanitar, prin infiintarea Carantinei pentru protectia populatiei contra ciumei. Primul doctor a fost Constantin Hepites, numit in functie in 1830. Tot acestuia i se datoreaza si cea mai veche farmacie din oras. Prima scoala din oras s-a organizat in 1832 si se datoreaza lui Ion Penescu. Prin introducerea la 13 ianuarie 1836 a regimului de porto-franco, adica desfiintarea regimului vamal pe raza orasului, acesta va cunoaste o dezvoltare deosebita din toate punctele de vedere.

Anul revolutionar 1848 s-a manifestat cu multa intensitate in aceasta regiune si datorita importantei orasului. Astfel, prima participare la eveniment s-a petrecut cu ocazia sprijinului revolutionarilor moldoveni pentru a evada din portul Braila. Dupa 9 iunie 1848 in oras au avut loc evenimente revolutionare Astfel la 15 iunie s-au raspandit exemplare ale Constitutiei, iar in 20 iunie in piata Sf. Arhangheli s-a sarbatorit Constitutia revolutionara, la care au participat mii de locuitori. Cu aceasta ocazie au fost trase 101 salve de tun. Ocarmuitorul judetului era Dimitrie Golescu, un revolutionar convins. La o luna de la aceasta sarbatoare, a avut loc o rascoala popu­lara impotriva autoritatilor „codase” in indeplinirea programului guvernului revolutionar, mai ales in problema agrara. Pe data de 31 august se produce insa un moment grav, datorita interventiei armatei otomane, in oras pentru infrangerea revolutiei. Aceasta era condusa de catre Rifat-Pasa si numara 12000 de infanteristi si 600 de cavaleristi.

Un alt moment in aceasta perioada il constituie razboiul Crimeei. Inca din prima clipa Rusia a urmat calea binecunoscuta ocupand Tarile Romane si incalcandu-se astfel autonomia stipulata chiar de ei prin Regulamentele Organice. Astfel Braila a fost ocupata de unitatile corpului V rus – conduse de generalul Egelhardt in 23 iulie 1853. Situatia aceasta va dura pana in 1854 cand trupele rusesti vor fi retrase din tara, datorita deplasarii frontului principal de operatiuni in penin­sula Crimeea.

In perioada din preajma formarii statului national roman, Braila se intindea pana la actuala strada Stefan cel Mare, care atunci se numea strada Raionului. Tot acum constatam existenta a cinci bariere, la care se controlau intrarile si iesirile din oras: Calarasi, Sf. Constantin, Galati, Sf. Gheorghe si Bucuresti. Se va organiza si construirea strazii Bulevard, cu folosirea unor spatii largi, care 1-a facut cea mai frumoasa artera din oras. Din punct de vedere economic, in preajma Unirii din 1859 se constata in port 2162 de vase, sub toate pavilioanele Europei, dintre care: 852 grecesti, 415 turcesti si 174 engleze. Tot in 1859 existau 300 de lampi pentru iluminatul public. In oras existau si patru viceconsulate: britanic, italian, prusac si grec. Totalul populatiei fiind de peste 20.000 de locuitori a facut din oras un important centru de lupta nationala pentru unirea Principatelor. Prima cerere de a fi inscris pe listele electorale pentru Adunarile ad-hoc din 1857 a venit din partea profesorului Gheorghe Vladescu de la scoala publica a orasului. Ca si in alte localitati s-a constituit un comitet unionist care a elaborat un document in care se solicitau: autonomia principatelor, neutralitatea lor, unirea intr-un singur stat si alegerea unui guvern constitutional. Ca deputati vor fi alesi: C. Cutulescu, Const. Filipescu, Marcu Duiliu si M. Marghiloman, viitoare personalitati politice ale tarii.

Evenimentele de la 5 si 24 ianuarie 1859 au avut un ecou deosebit, organizandu-se mari manifestatii populare de bucurie. La vestea alegerii lui Alexandru Ioan Cuza, a participat aproape tot orasul. Un alt moment din aceasta perioada este trecerea domnitorului Cuza prin Braila, trecerea ce a avut loc la 23 februarie 1859.

Deplasarea s-a efectuat de la Bucuresti cu diligenta, el fiind intampinat de o garda de onoare la Faurei care 1-a escortat pana in oras. Primirea entuziasta a multimii s-a realizat in parcul Monument”.

El a innoptat in oras la hanul Carapanu, iar a doua zi a continuat calatoria cu vaporul spre Galati. Activitatea reformatoare a lui Cuza Voda se va manifesta prin aplicarea in primul rand a reformei rurale, la Braila zona de campie, numerosi tarani fiind improprietariti cu teren agricol.

Razboiul pentru cucerirea Independentei de stat a Romaniei a insemnat deschiderea unui mare capitol in istoria tarii si in acelasi timp a incheiat o lunga serie de batalii antiotomane. Din primele momente ale anului 1877, Braila a fost in centrul atentiei datorita informatiilor pretioase despre manevrele armatei otomane. Aceasta se datora faptului ca regiunea de vis a vis de Braila se afla inca in stapanirea turca. In fata Ghecetului si pe Dunarea Veche circulau numeroase vase otomane dotate cu armament de razboi. Autoritatile brailene vor comunica Ministerului de Razboi la 20 februarie 1877 ca aceste vase efectuau manevre pe Dunare. Odata cu incheierea conventiei romano-ruse din 4 aprilie 1877 se stabilea modalitatea trecerii armatelor rusesti prin tara, hotarandu-se ca doua coloane ruse sa traverseze si Braila. A doua zi, capitania portului va raporta intensificarea actiunilor turcesti de organizare a taberelor militare. De asemenea s-a aflat ca 4 nave de razboi intrand pe gurile Dunarii se indreptau spre oras, ajungand la Ghecet pe data de 10 aprilie. Primaria orasului va solicita protejarea de o interventie turceasca a localitatii si a magaziilor portului unde se aflau depozitate mari cantitati de marfuri.

Actiunile militare ale acestora se vor declansa pe data de 21 aprilie, cand turcii au inceput sa bombardeze orasul, din aceasta cauza autoritatile drept raspuns vor sechestra 10 vase aflate in port sub pa­vilion otoman. In 24 aprilie se repeta actiunea de bombardament asupra orasului. Dupa declararea starii de razboi romano-turce din 29 aprilie, turcii au organizat bande inarmate care terorizau populatia din preajma Dunarii. Ca represalii s-a executat un puternic bombardament de artilerie asupra Ghecetului care a fost incendiat. Tragerile s-au realizat din zona aflata in spatele actualei sali de sport „Carantina”.

O importanta actiune s-a efectuat in noaptea de 12 mai, care a dus la scufundarea celui mai puternic monitor turc „Barabafta”. Acesta dispunea de tunuri cu bataie lunga care provocau mari pierderi in oras. Rolul principal in actiunea de torpilare a vasului l-a avut maiorul Ion Murgescu ajutat de doi ofiteri rusi. Dupa pregatirile necesare, salupa „Randunica” s-a apropiat printr-o ploaie de gloante de moni­tor si a reusit sa lanseze doua torpile, scufundandu-l imediat. Salupa a putut sa se intoarca fara nici o pierdere la baza, datorita lui Murgescu care a primit pentru aceasta fapta o decoratie de razboi. Ulterior si celelalte vase vor fi facute inofensive de catre armata romana. Pentru a se abate atentia de la directia principala de atac a armatei ruse peste

Dunare, ce trebuia sa aiba loc la Zimnicea, se va organiza o actiune de diversiune intre Braila si Galati. Vor fi eliberate localitatile Ghecet, Macin si Tulcea. In timpul razboiului au luptat numerosi braileni pe fronturile din Balcani, iar cei ramasi acasa vor colecta suma de 30.000 lei pentru cumpararea de armament necesar inzestrarii armatei.

Dupa terminarea razboiului si cand prin tratatul de pace de la Berlin din 1878, Dobrogea a fost realipita tarii, iar trecerea trupelor noastre in frunte cu principele Carol s-a realizat prin Braila, in ziua de 28 noiembrie 1878. Mai intai a avut loc defilarea trupelor in oras, apoi coborarea lor in port si trecerea Dunarii la Ghecet. Aici s-a ridicat un arc de triumf si s-a iscalit un act comemorativ consemnand trecerea armatei romane in Dobrogea. Astfel, dupa cateva sute de ani, pamantul acestei provincii getice realipit de Mircea cel Batran si recucerit pentru cativa ani de Mihai Viteazul, revenea pentru totdeauna la patria mama, Romania.

sursa: istorielocala.ro