Istoria portului Braila

Istoria orasului s-a identificat, timp de sute de ani, cu istoria portului, activitatea portului polarizand viata intregului oras, deoarece Dunarea a fost o cale sigura si lesnicioasa prin care s-au stabilit relatii economice cu popoarele din vestul, centrul si estul Europei. De aceea, dupa eliberarea  Brailei de sub turci, s-a simtit nevoia amenajarii unui port corespunzator pentru schela Brailei. Europenizarea lui a inceput insa de abia in 1883. S-au construit docurile, cuprinzand un intreg complex de cheiuri si dane, silozuri si magazii, rezervoare de petrol, caii ferate si sosele, precum si un bazin de iernat pentru vase. Lucrarile se vor finaliza in perioada 1891 – 1900, cand au loc concomitent si lucrarile de amenajare ale portului Constanta. La construirea lui si-a adus contributia Anghel Saligny, parintele podului de la Cernavoda. Lucrarile erau deosebit de dificile, deoarece Dunarea avea o adancime de 30 m sub etiaj iar terenul pentru fundatie era foarte slab. Solutiile lui noi, igenioase, au asiguat reusita lucrarilor, folosind, pentru prima oara in lume, betonul armat la realizarea celulelor de depozitare.

Cheiul lung de 7 km este prevazut cu pereuri acostabile, care delimiteaza peste 40 de dane. Pe malul Dunarii se afla platformele de manipulare si depozitare a marfurilor in suprafata de 200000 mp si 15 km de linii ferate serpuind printre sute de magazii, cu o capacitate de peste 200  de vagoane…

Ce a fost in 1834 aflam mai intai din planul lui Berroczyn care prevedea institutii portuare ( vama, carantina si vorbitor, cam in stanga Capitaniei, si un pasaj lung – „couloir”pentru acostarea vaselor) dar si utilitati comerciale: magazii de cereale si de pescarie, aproximativ pe locul unde se gasesc si astazi. In planurile ulterioare gasim catre chei amplasate doua piete : Piata Deputatiunii ( in stanga Capitaniei ) si Piata Portului ( in dreapta acesteia , marginite inspre oras de o strada cu denumiri diferite de-a lungul timpului : Debarcaderului / Cheiului / Portului / azi Fata Portului. Strada Neagra, denumire ce aminteste de traditia turceasca de a numi cartierele prin culori, ar fi trebuit, dupa dorinta edililor din 1885, sa se numeasca Bolliac. In anii interbelici s-a numit Slt. Badiu Spanu.

Planurile C. S. Budeanu (1883) si Dufour ( 1898), ingineri sefi ai urbei, consemneaza inspre Gradina Publica – Str. Malului. Urmeaza apoi sase randuri de magazii cu cele 5 linii de cale ferata : Productelor ( linia a V-a, cu numerele 1-53 si 2-63); Mare ( linia a IV-a, cu numerele 1-51; 2- 68); Magaziilor cu numerele 1 – 27 ( pe care se aflau 14 magazii ); 2- 20 ( 10 magazii); Marfurilor (Marfilor) cu numerele 1 – 11; 2 – 4 si Misitiilor sau Samsarilor care incepea din str. Imparatul Traian si mergea in prelungire spre Docuri, cu numerele  2 – 34. Astazi, pe aceleasi amplasamente aflam denumirile Mercur, Mare, Ancorei, Anghel Saligny, Zona libera – perimetrul III si Debarcaderului. Toate numerele sunt motivate, inclusiv cel de Mercur, care, pe langa alte atributii ( curier al zeilor, detinator al secretelor legate de astrologie ), o avea si pe aceea de zeu al comertului ( patron al hotilor), din familia sa lexicala facand parte termeni ca : merceologie, mercurial, mercerie sau marketing.

sursa: Ioan Munteanu, Editura EX LIBRIS,Braila, 2009