Locurile de promenada ale brailenilor, a doua parte

Autor: Cornelius Octavian Dospina

Ajungem pe faleza, definita in dictionar drept ” mal inalt si prapastios…de pe tarmul marii”! A existat intr-adevar, un „mal inalt si prapastios”, asa cum apare in gravura lui Saar din 1826. In anii `60, faleza a fost amenajata in peluze de inaltimi diferite , oferind vizitatorului un covor odihnitor de verdeata si flori decorative. In fata ai perspectiva Dunarii in continua miscare, prilej de a descoperi intuitiv metafora heracliteana pantha rei . Enuntul originar al metaforei raului se afla la Platon: „spune Heraclit ca toate se misca si nimic nu sta pe loc si compara lucrurile cu scurgerea unui rau, spunand ca in acelasi rau nu vom intra de doua ori”, metafora cunoscuta indeobste sub forma „Nu ne putem scalda de doua ori in apa aceluiasi rau”. Dar mai ales, un prilej de a contempla curgerea si de a o asocia poetic scurgerii vietii insesi.

Altadata puteai vedea numeroase nave, azi doar cate o ambarcatiune de promenada sau cate o barja – doua aval sau amonte. In lipsa vaselor, privirea se opreste pe malul drept al fluviului, cu siruri de plopi negri plantati pentru protectia digului sau cu resturi din padurea de salcii, care acoperea odinioara Balta Mare a Brailei.

Pe faleza pot fi vazute cateva piese de arta monumentala. Mai intai grupul statuar Pescarii ( 1967) de Doru Popovici, din piatra buceardata, 325x 250×600 cm reprezentand „un grup de trei pescari, incordati, ca o forta unica, in gestul comun de ridicare din ape a navodului plin”( Ana Maria Hartuche). Alte cateva monumente au fost realizate in cadrul Taberei de sculptura „Donaris”1981 : Interfete de Alexe Calinescu-Arghira, Icar de Alexandru Ioan Bujor, Valurile Dunarii de Aurel Cucu, Oglinda Soarelui de Mihail Tudor, Curcubeu de Virgil Mihaescu, Sirena de Rodica Stanca Pamfil, Veghe de Dumitru Pasima, Sub imperiul iminentei de Adrian Popovici, Stavila de Florenta Tanasescu si Pasari de foc de George Apostu, in care „cele doua fragmente masive de roca sunt in primul rand semne ale victoriei desprinderii de sol-  sensul zborului, al inaltarii”. ( Ana Maria Hartuche ). S-ar cuveni ca macar numele autorilor si operelor sa fie mentionate, numele operelor invitand la descifrarea semnificatiei acestora, ceea ce nu e putin lucru.

La tabara de sculptura Donaris au participat 10 artisti plastici, membri ai Uniunii Artistilor Plastici din Romania, cunoscuti atat in tara, cat si peste hotare. La aparitia celor 20 de lucrari, Braila a fost numita orasul cu statui. Au mai aprut in Parcul Monument alaturi de Sala Polivalenta alte statui ( Donaris II? ) care n-au mai fost instalate pe socluri, fiind loc de joaca pentru copii. Se cade sa fi reabilitate si cele de pe faleza, dar sa fie puse in drepturi si pietrele din parc, sursa zilnica de vandalizare. Amintim cu aceasta ocazie, ca un memento, cuvintele rostite in 1981 de primarul de atunci al Brailei, Ion Neculai : Dupa trei luni de efort artistic laudabil,  in care zilele au fost mai lungi pe faleza – intotdeauna drumul pietrei spre viata este lung si aspru – iata, sperantele ce le  nutream la deschiderea simpozionului intr-o arta autentica, durabila, care sa imbogateasca patrimoniul artistic al Cetatii de la Dunare, au devenit frumoase certitudini atat pentru sculptori, specialisti, cat si pentru cetatenii Brailei, care, cu recunoscutul lor simt pentru arta adevarata, au asimilat cu satisfactie noile semne si insemne de acum din spatiul falezei municipiului nostru.

Urmeaza esplanada. Nicaieri termenul nu corespunde mai bine definitiei din dictionar: „loc deschis, de dimensiuni foarte mari, aflat in  fata unui edificiu important”. Loc de odihna pe bancile in amfiteatru sau de vizionat spectacole.

sursa: Ioan Munteanu, Editura EX LIBRIS,Braila, 2009