Miscarea sindicala din Braila

Bd. Carol. O placa amplasata in 1971 pe Blocul nr. 3 consemneaza : In acest loc a fost cladirea Casei Poporului, sediul sindicatului muncitorilor in care s-au deschis la 1 ianuarie 1925 cursurile Scolii Proletariene „Stefan Gheorghiu”din Braila. Se predau cursuri menite sa dea o educatie generala elevilor ( in numar de 45, cu varste cuprinse intre 15 – 19 ani ): limba romana, stiintele naturale, economia politica, literatura, doctrina socialista – istoria socialismului si limba franceza.

La Casa Poporului, unde functiona si o biblioteca, isi aveau, in 1923, sediul Sindicatul muncitorilor carutasi si Sindicatul muncitorilor docheri, manufacturisti, carbunari, scandurari si stivari din portul Braila, sindicate recunoscute de autoritati in baza Legii sindicatelor din 1921. Un tabel din 23 mai 1927 arata ca aici isi au sediul urmatoarele sindicate : muncitori manuali; Tiparul; muncitori carutasi; lucratori brutari si franzelari; tavalucari cu boi; specialisti elevatoare Carpati – Balcani; personal elevatoare si rujari iar in 1930, sindicatul metalurgic din fosta inteprindere Goldenberg devenita Laminorul, astazi Billa! Tot aici functiona un dispensar medical intitulat Casa de boala a sindicatului muncitorilor; intretinuta din donatiile muncitorilor care cotizau cu 3% din castig, minim 3 lei pe zi. In raportul catre Ministerul Muncii, se arata ca de la infiintare in aprilie 1921 si pana la 7 noiembrie 1924 s-au acordat urmatoarele consultatii : 13148 muncitorilor manuali, 5217  carutasilor si 20 tavalucarilor.

Tot la nr. 68, in anii 1883 – 1884 , avea cabinet particular doctorul A. Diamandescu, specialist in boli interne si sifilitice.

Amplasata in 1971 pe cladirea din strada Stefan cel Mare nr. 528, colt cu strada Carantinei, o placa comemorativa evoca puternica greva din 1910 : In aceasta casa a fost sediul sindicatelor muncitorilor din port, centrul miscarilor greviste din Braila care au avut loc in anul 1910, la organizarea carora au participat Stefan Gheorghiu, Gheorghe Cristescu, Alecu Constantinecu, Panait Istrati, N.D. Cocea si alti conducatori ai miscarii muncitoresti. Panait Istrati era secretar al sindicatului muncitorilor portuari. Tot in 1910, ca delegat al Fabricii de cuie de pe Vadul Rizeriei/ Vadul Lichiardopolus, il aflam ca participant la congresul PSD. Locuise pe aceeasi strada la numarul 330, de unde se mutase in Comorofca lui Codin la nr. 205, unde chiria era mai mica decat pe Stefan cel Mare, pe masura veniturilor modeste ale mamei sale : A trebuit sa vin aici, ca sa economisim doi lei pe luna din chirie. Asta face douazeci si patru de lei pe an, tocmai cat costa un rand de haine pentru tine.

Este a treia placa amplasata in 1971, an in care Partidul Comunist Roman aniversa implinirea a 50 de ani de la crearea sa, prilej de a-si inventa radacini in miscarea sindicala, prezenta comunistilor fiind ca si inexistenta la Braila. De aceea, la manifestarile jubilare din Braila, era prezent doar un singur ilegalist, Stefan / Istvan Petrila, fost muncitor la Franco – Roman, care, de fapt, fusese tot un sindicalist, arestat pentru ca strangea semnaturi in numele Blocului pentru Apararea Libertatilor Democratice, pentru eliberarea lui Petre Constantinescu – Iasi. Vorbea prost romaneste. Fusese recompensat cu functia de director administrativ la Progresul.

Anexat miscarii comuniste, dand numele Academiei pentru scolirea activistilor, dar si satului Chichinetu din judetul Braila, Stefan Gheorghiu a fost o figura luminoasa a miscarii sindicale din Romania, trimis la Braila de comisia generala a sindicatelor pentru a contribui la organizarea luptei muncitorilor din port. La intrunirile de la inceputul anului 1910, vorbea despre munca grea si necesitatea organizarii sindicatelor si a luptei muncitorilor. Greva avea drept scop inlaturarea carnetelor nou introduse, in care erau prevazute obligatiile lucratorilor, precum si pentru inlaturarea vatafilor. La manifestatie, au participat initial 5000 de muncitori, numarul acestora ridicandu-se apoi la 10000 prin solidarizarea muncitorimii brailene, dar si galatene.

La 6 martie 1915, aparea la  Braila numarul comemorativ al Tribunei transporturilor, organul Uniunii Sindicale a Muncitorilor din Transporturi pe apa si pe uscat din Romania, inchinat memoriei lui Stefan Gheorghiu, cu prilejul implinirii unui an de la moartea lui. Intr-un articol, Panait Istrati, care-l insotise in Egipt ca sa se lecuiasca de tuberculoza  care rodea deopotriva trupul amandurora, aduce prietenului si tovarasului sau de lupta un cald elogiu : Noi nu avem un al doilea propagandist care sa fi calcat pe jumatatea urmelor lasate, printr-atatea unghiuri de tara, de acela care a fost mult doritul si totdeauna binevenitul Stefan, (care) n-a trait decat pentru un scop : acela de a sluji miscarea muncitoreasca.

In locul acestei figuri luminoase a miscarii muncitoresti, nationale si brailene, o activista P.C.R., trimisa la Uniunea Artistilor Plastici sa achizitioneze statuia Stefan Gheorghiu, s-a intors cu bustul lui… I. C. Frimu, pe care l-a plasat langa Clubul Progresul, inaugurat in anii 1963. Astazi, din Clubul Sindicatului Inteprinderii de Utilaj Greu Progresul, devenit Promex, doar numele a mai ramas. Sala mica dinspre Galati a devenit magazin de mobila iar pe holul de la intrare se poate juca biliard si tenis de masa…