Simbolul Brailei, ceasul din Centrul Vechi
Era tehnologiei avanseaza de la an la an. Ceasurile mecanice au fost inlocuite cu cele electrice si mai nou cele cu afisaj electronic. Minutul si ora putand fi “consultate” de pe telefoane mobile, pe aparate de radio, pe bordul autoturismelor sau pe inelele fetelor. Singurul ceas mecanic cu care ne mandrim noi brailenii este ceasul din centrul vechi al municipiului.
Nu trece zi de la Dumnezeu sa nu pasim pe strazile orasului nostru de legenda, cu o vechime seculara, si sa nu trecem pe langa “Stapanul timpului”. Nu trece zi de la Dumnezeu sa nu observam cum trecutul si prezentul se imbina la tot pasul. in Piata Traian, care reprezinta, de fapt, inima orasului din toate timpurile. Centrul vechi, locul din care se desprind toate strazile Brailei, “maestosul” si batranul ceas, unul din simbolurile orasului, stralucind in culoarea albastruie, culoarea apei Dunarii in bataia soarelui puternic de primavara. Aici, multi braileni sau straini si-au dat deseori intalniri, fie amoroase, fie de afaceri. Centrul vechi a fost un punct strategic pentru indragostiti, dar si pentru afaceristii greci.
Piata Traian s-a nascut prin 1833 si cuprinde asa numitele piese de mobilier pentru decorarea parcurilor (fantani, ceasuri, aranjamente florale etc.), care decoreaza parcul, creandu-ti un sentiment placut de relaxare si placere. Initial, s-a numit Piata ”Sfintii Mihail si Gavriil” si avea o suprafata de 11.000 mp. Apoi, pe timpul comunismului, i s-a atribuit alt nume, Piata Lenin, dupa care, consecinta a Revolutiei din 1989, a capatat numele actual: Piata Traian. In interiorul pietei se gasesc multe obiective cu valoare de patrimoniu si nu numai, batranul ceas numarandu-se printre cele mai importante.
Orologiul de la Dunare
Monumentalul ceas reprezinta un simbol al Brailei si a fost realizat in 1909 de Carol Sakar din Praga. Scopul realizarii si amplasarii lui, in buricul targului, fiind unul decorativ, care completa perfect monumentele care existau deja: fantana arteziana si monumentul imparatului Traian (realizat in 1906). Astfel de piese se regasesc in unele orase din Europa Centrala si Occidentala, si reprezinta semne ale racordarii vietii la pulsul timpului, al modei in domeniul amenajarii, infrumusetarii, mobilarii parcurilor, gradinilor si pietelor publice.
Asadar, “Ceasul” brailenilor este o dovada clara a integrarii noastre in Europa, a faptului ca urmam, efectiv, cursul vietii occidentale.
La baza ceasului se afla fixate doua placi de metal, cuprinzand urmatoarele inscriptii: “Carol Sakar; Praga-Karkin; Bohemia-Austria”. Ca material si tehnica putem spune ca ceasul este o bijuterie din metal turnat si sudat, fiind o piesa in stil baroc pentru decorarea parcurilor. Nu mai este o noutate ca banii au reprezentat, de cand lumea si pamantul, o problema. Dar pentru constructia ceasului s-au gasit oameni cu suflet si inima batranului orologiu a inceput sa bata prin donatia braileanului P. Naum Petre, numele lui fiind inscriptionat pe ceas. Si cum Braila este un oras dunarean, la baza ceasului se afla pictata o corabie, pentru a ne aminti, mereu si mereu, de fluviul care ne scalda malurile…
Pentru ca nu exista tinerete fara batranete si viata fara de moarte, ceasul a fost reconditionat de doua ori: in 1968, de intreprinderea de Industrie Locala nr. 1 Braila, si in 1993, de Uzina “Promex” – Braila. Numai ca, in anul 2007, dupa aproape 14 ani, acest simbol s-a oprit si nu a mai vrut sa tina pasul cu timpul, care, oricum zboara ca nebunul. Limbile lui au incremenit, nu au mai vrut sa se invarta, iar mecanismul s-a lasat mancat de capriciile vremii.
Ceasul, un real simbol al brailenilor
Numai ca in octombrie 2011, Ceasul din Centrul Vechi al Brailei a fost reabilitat. Curatat de vopselurile vechi si de rugina care-i manca nervurile, simbolul orasului a fost refacut in doua luni de zile.
“Este un simbol al nostru. Este ceasul tineretii noastre, unde in fiecare duminica veneam aici si ne intalneam cu prietenii sau prietena. Ceasul era locul de intoarcere a plimbarilor duminicale de pe Regala. Mergeam cu prietena, ne plimbam, de la ceas pana la Bulevardul Carol si retur. Era o placere. Pe partea dreapta a strazi Republicii cum ii spuneam atunci, lumea se ducea, iar pe stanga veneam. imbracati in haina aia buna sau pantofii cei noi, ne laudam unul la altul, mandri de haine. Si uite asa faceam vreo 20 de ture dus-intors, vorbeam cu prietenii, radeam, dupa care ne infundam intr-o bodega la o bere sau vin pana noaptea tarziu. Chiar daca era iarna, viscol sau zapada, traseul era traseu pana la ceas si retur. Ce frumos era! Dar ceasul niciodata nu trebuie sa dispara de aici. Eu sunt in varsta si vin in fiecare sambata sau duminica pe o banca aici sa ma relaxez, aici langa batranul ceas spre amintirea tineretii mele”, ne-a spus Ion M., din Braila.
Dupa mai bine de un an de la reabilitare simbolul Brailei parca a prins iara viata fiind admirat din nou de privirile fugare ale trecatorilor. Cu toate ca este frumos, brazii din coasta lui il cam jeneaza si il astupa cu crengile, acoperindu-i splendoarea. Oare de ce nu este lasat asa cum a fost cu 100 de ani in urma?
Fiind unul din simbolurile Brailei, avand o valoare si o insemnatate mare, ceasul a fost inscris pe lista nationala a monumentelor, bucurandu-se, astfel, de un regim special: masuri de conservare si restaurare foarte importante. Prezenta acestui obiect de patrimoniu la noi in urbe, nu poate decat sa ne onoreze, demonstrandu-ne ca civilizatia si modernismul au existat aici, din vremuri indepartate.
sursa: Stiri Braila
2 COMMENTS
Andrei
7 mai 2013Arata misto ceasul, sa stii ca in concediul din vara am sa iau si Braila in considerare. Fiind de la mare, am avut impresia ca doar aici exista ceva ce merita vazut dar vad ca m-am inselat.
livia mihaela frunza
25 mai 2013In preajma ceasului din centru au zburdat candva si pasii copilariei mele. Acum ma simt tot mai departe si de ceas, si de copilarie si parca gafai in urma timpului care trece atat de repede de la o vreme incat am senzatia ca nu il mai pot ajunge din urma. Dar fotografiile voastre cu Braila cea draga noua tuturor dunarenilor sunt mici dar puternice reverberatii ale frumosilor ani petrecuti pe coama timpului-sarmanul ceas, batran, bolnav de timp si amagit cu vopsea…Aiurea! cred ca suntem noi mai batrani ca el…uneori…