Braila, Strada Plevnei, fosta Romana, pana in 1885.

Tronsonul Plevnei – Rahovei: casa cu etaj a lui Topalescu- Vasilecu (mari comercianti, al caror magazin se afla intre Rahovei si Stefan cel Mare), la parterul careia era carciuma si gradina de vara a lui Selaru, botezata dupa razboi Secera (in timp ce la Dorobanti descopereai carciuma Ciocanul!), avand ca responsabil pe Mihai Vernescu; suncaria lui Pepi, drogheria Nora, a unui evreu; carciuma lui Alexandru Serbanescu, pe colt la Rahovei. La nr. 83, dupa primul razboi, ia fiinta farmacia Speranta, farmacist N. Bosanceanu, vizavi de papetaria mariei Popescu. Fiul farmacistului (1911, Braila-1993, Bucuresti), absolvent al Facultatii de Drept din Bucuresti, a fost un cunoscut copozitor de muzica usoara. Urmase Liceul Nicolae Balcescu si Academia de Muzica Lyra, studiind pianul cu profesoara Berthe Papanti. Prima sa compozitie a fost tangoul Adriana, lansat cu mult succes in 1931 de braileanul Jean Moscopol, imprimat pe discuri His Master's Voice si tiparit de Editura Ticu Esanu in trei editii. Alte lucrari au intrat in repertoriul altui brailean – Cristian Vasile. Dintre numeroasele sale slagare amintim: Armandola, Primii ochi, vorbeste-mi, la 18 ani, Orasul meu natal etc. Alte locatii, in acelasi interval: cafeneaua lipoveneasca, cuptorul de copt al lui Samoila; carciuma lui Neagu Avramache, o croitorie, tinichigeria lui Bran si cafeneaua lui Tiganus.

Tronsonul Plevnei – Rahovei: casa cu etaj a lui Topalescu- Vasilecu (mari comercianti, al caror magazin se afla intre Rahovei si Stefan cel Mare), la parterul careia era carciuma si gradina de vara a lui Selaru, botezata dupa razboi Secera (in timp ce la Dorobanti descopereai carciuma Ciocanul!), avand ca responsabil pe Mihai Vernescu; suncaria lui Pepi, drogheria Nora, a unui evreu; carciuma lui Alexandru Serbanescu, pe colt la Rahovei. 	La nr. 83, dupa primul razboi, ia fiinta farmacia Speranta, farmacist N. Bosanceanu, vizavi de papetaria mariei Popescu. Fiul farmacistului (1911, Braila-1993, Bucuresti), absolvent al Facultatii de Drept din Bucuresti, a fost un cunoscut copozitor de muzica usoara. Urmase Liceul Nicolae Balcescu si Academia de Muzica Lyra, studiind pianul cu profesoara Berthe Papanti. Prima sa compozitie a fost tangoul Adriana, lansat cu mult succes in 1931 de braileanul Jean Moscopol, imprimat pe discuri His Master's Voice si tiparit de Editura Ticu Esanu in trei editii. Alte lucrari au intrat in repertoriul altui brailean – Cristian Vasile. Dintre numeroasele sale slagare amintim: Armandola, Primii ochi, vorbeste-mi, la 18 ani, Orasul meu natal etc. 	Alte locatii, in acelasi interval: cafeneaua lipoveneasca, cuptorul de copt al lui Samoila; carciuma lui Neagu Avramache, o croitorie, tinichigeria lui Bran si cafeneaua lui Tiganus.

Tronsonul Plevnei – Rahovei: casa cu etaj a lui Topalescu- Vasilecu (mari comercianti, al caror magazin se afla intre Rahovei si Stefan cel Mare), la parterul careia era carciuma si gradina de vara a lui Selaru, botezata dupa razboi Secera (in timp ce la Dorobanti descopereai carciuma Ciocanul!), avand ca responsabil pe Mihai Vernescu; suncaria lui Pepi, drogheria Nora, a unui evreu; carciuma lui Alexandru Serbanescu, pe colt la Rahovei.

La nr. 83, dupa primul razboi, ia fiinta farmacia Speranta, farmacist N. Bosanceanu, vizavi de papetaria mariei Popescu. Fiul farmacistului (1911, Braila-1993, Bucuresti), absolvent al Facultatii de Drept din Bucuresti, a fost un cunoscut copozitor de muzica usoara. Urmase Liceul Nicolae Balcescu si Academia de Muzica Lyra, studiind pianul cu profesoara Berthe Papanti. Prima sa compozitie a fost tangoul Adriana, lansat cu mult succes in 1931 de braileanul Jean Moscopol, imprimat pe discuri His Master’s Voice si tiparit de Editura Ticu Esanu in trei editii. Alte lucrari au intrat in repertoriul altui brailean – Cristian Vasile. Dintre numeroasele sale slagare amintim: Armandola, Primii ochi, vorbeste-mi, la 18 ani, Orasul meu natal etc.

Alte locatii, in acelasi interval: cafeneaua lipoveneasca, cuptorul de copt al lui Samoila; carciuma lui Neagu Avramache, o croitorie, tinichigeria lui Bran si cafeneaua lui Tiganus.

Braila, Strada Golesti (fosta Domnisoara, pana in 1885)

Strada Golesti (fosta Domnisoara, pana in 1885) poate fi reconstruita datorita evocarii scriitorului Mircea Vasiliu, care o numeste buricul de piatra al Brailei:

Strada Golesti a fost alaturi de strazile Polona si Galati, primele care au primit iluminatul electric realizat de firma vieneza „Siemens Halske”. Printre magazinele si atelierele aflate pe strada Golesti, la numarul 8, era si atelierul de lenjerie al mamei mele, situat intr-o cladire comuna cu inca doua pravalii: Atelierul de palarii al fratilor Costica si Vladimir Chirescu si atelierul de camasi barbatesti al doamnei Ciurea.

In strada Golesti mi-am trait primii unsprezece ani din viata, locuinta noastra fiind in spatele atelierului. Am iubit foarte mult aceasta strada, o mai iubesc si acum. Revad cu ochii mintii insusirea caselor si a magazinelor care mi-au marcat copilaria. De cum intrai din strada Regala, pe partea stanga, era atelierul de cizmarie al lui Burlacu, bacania domnului Marin, frizeria lui Costel, carciuma lui Marin Popescu, macelaria lui Segal, tapiteria lui Misu, apoi vila mosierului Dumitriu iar la coltul strazii Polona, restaurantul „Flora”. In strada Galati se termina cu restaurantul si gradina de vara „10 Mai”. Pe partea unde locuim noi, strada Golesti incepea cu o parfumerie al carui proprietar nu l-am stiut niciodata, urmata de gardul din otel forjat al locuintei lui Berger, cel cu magazinul de blanuri. 

Urma, dupa aceea, zarzavageria domnului luca Cosneanu, vesnic intinsa pana aproape de mijlocul trotuarului cu tarabele ei pline cu trufandale. Apoi cladirea in care locuiam noi, curtea pantofarului Sava Constantinescu, casa cu etaj in care locuia la parter doctorul Cutudis iar la etaj familiile Pastorescu si Iosif (…). Eleganta gradina de vara a restaurantului „Flora” ocupa o buna parte a strazii spre strada Galati. In rest, case impozante, vilele unor importanti oameni de afaceri, doctori, avocati, ascunse sub coroanele masivilor platani, ce incadrau semnificativ strada copilariei mele.

La intersectia strazilor Golesti cu masinilor se aflau Casa V. Stefanescu, azi Regia Nationala a Padurilor Romsilva, Directia Silvica Braila, Ocolul Silvic Braila, fost sediu al Federalcoop/ Cooperatia de Consum/ Controlul Plantelor, Golesti nr. 29, monument istoric, 1899, si Tipografia Curierul, proprietar Petraru, unde s-au editat ziarul Curierul, 1919, tiraj – 1500 exemplare, proprietar Basil Clony, independent; Saptamana, tiraj – 1000, 1929, Jak Petreanu, independent; Alarma, tiraj – 1000, 1927, Toni Nestoride, independent; romanele cu cartacter criminal, in fascicole, 4500 exemplare, vandute in toata tara: Jim Garrik si Dik Norton, in anii 1928 si 1929; Luptatorul, 1928, avocat N.N.Marinescu, bilunar, 1000 exemplare; Miscarea Economica (sediul Galati 4), saptamanal, 1929, Victor Macedonski, tiraj – 3000 exemplare, Organ al Camerei de Agricultura, pentru propaganda. Tot la nr. 31, in 1923, se aflau sediile sindicatelor Lucratori in fier si similare, Industriasi si meseriasi in confectii, Agricol, Lucratori in lemn si similare, ca si al Societatii Limanul.

Locatia 10 Mai a fost sediul mai multor magazine: macelaria evreului basarabean iutcovici; Coloniale – Teologu; restaurant si gradina de vara – Gheorghe Sifonaru, numit asa pentru ca avea mai multe fabrici de sifoane, asa numindu- se pe vremuri centrele de umplere a sifoanelor. Cand in anii 1950 era obiceiul pavoazarii, la sarbatorile oficiale, cu tablourile membrilor biroului politic al PMR, boxerul Fili le-a impuscat la rand, fiind salvat de un prieten militian, care l-a sfatuit sa plece din Braila. S-a dus la Constanta scapand basma curata. Carciuma, frecventata in special de marinari, a fost martora multor scandaluri si batai.

La numarul 33 s-a aflat Casa Serafimov, cu doua etaje- locuinta iar la parter- magazin, cumparata de fratii Oberman, azi demolata. Familia Serafimov, originara din Macedonia, era compusa din patru frati: unul, preot in Macedonia iar ceilalti trei, stabiliti in Romania, la sfarsitul secolului al XIX- lea Rafael, Anghel si Pavel, ultimul stabilit la Braila. A avut, inainte de primul razboi mondial, un magazin de coloniale la parterul Casei Dumitrescu. Comerciant de zarzavaturi.

A avut doi fii: George, care alaturi de Paul Cornea si Mihail Sora, s-a integrat in UTC, devenind activist de frunte (casatorit cu Mirela Dragomirescu, poeta si pictorita, sora poetului Mihu Dragomir), emigrant in Italia, unde a si murit in anii din urma, si Petre, farmacist de renume in Braila.

 

Din fosta gradina de vara a cinematografului Passalacqua, devenit 11 Iunie si , mai apoi, central, n-a mai ramas decat cocheta intrare, unde, pa langa un xerox, se afla un mic magazin, Spice Shop, cu nume ingenios – Magazinul de vise, dintre cele in curs de interzicere, pentru ca plantele vandute produc efecte asemanatoare drogurilor.

 

sursa: Ioan Munteanu – Stradele Brailei, Editura EX LIBRIS Braila, 2009