Braila dupa eliberarea de sub turci

Pana la sfarsitul secolului al XIX-lea prin progresele realizate, Braila s-a transformat in cel mai important oras din punct de vedere economic, dupa capitala tarii Bucuresti. La cucerirea cetatii s-au constatat patru ziduri concentrice de aparare si un sant exterior, iar in subteran se gaseau cinci tunele, care ca adevarate catacombe faceau legaturile cu diferite puncte exterioare. Planul cetatii Brailei, care s-a pastrat, este doar acela din 1791, realizat de catre ofiterul austriac Johan von Vermati.

Deoarece orasul dupa eliberare avea un aspect jalnic, avand strazi inguste si case ingramadite, iar in centru o casa de rugaciune musulmana, careia i s-a demolat minaretul fiind transformata intr-o biserica ortodoxa, stare in care se afla si astazi, se va trece la sistematizarea orasului in urma ordinului guvernatorului Kiseleff, realizandu-se un plan de urbanizare, de catre baronul R.de Beroczyn. Planul a fost aprobat de domnitorul Grigore Ghica, la 14 ianuarie 1835. Vechiul oras a fost demolat, iar noul oras a fost construit radial, centrul fiind piata centrala, de unde porneau strazile, intocmai ca razele soarelui spre Dunare. Inca din 1833 s-a realizat iluminatul strazilor cu lampi de petrol lampant, ceea ce ii conferea un aer modern.

Prima institutie de conducere era Ocarmuirea Judetului, ea ulterior numindu-se Prefectura Judetului. Primaria purta denumirea de Magistrat, fiind compusa dintr-un presedinte si trei membrii. Primul presedinte (primar) a fost Constantin Hargi.

In anul 1848, printre evenimentele deosebite, se numara si evadarea din portul Brailei a revolutionarilor moldoveni, printre care si Alexandru Ioan Cuza, evadare realizata cu ajutorul revolutionarilor locali.

Lupta pentru Unirea Principatelor Romane s-a desfasurat si pe meleagurile Brailei, primul inscris pe listele electorale pentru Adunarile Ad-Hoc a fost profesorul Gheorghe Vladutescu de la scoala orasului. Un alt eveniment remarcabil a fos si trecerea prin oras a Principelui Unirii – Alexandru Ioan Cuza, in 23 februarie 1859, aflat in drum spre Bucuresti, prilej cu care a innoptat la Braila, la hanul Carapanu, aflat pe locul parcului din spatele Muzeului Brailei.

Evenimentele din 1877, au readus Braila in centrul atentiei, deoarece in 21 aprilie, fara declaratie de razboi, turcii au bombardat orasul, actiune repetata si pe 24 aprilie. Riposta la bombardamente s-a dat, cateva zile mai tarziu, cand a fost bombardat Ghecetul, pentru ca pe 12 mai, salupa torpiloare, comandata de maiorul Ion Murgescu sa reuseasca scunfundarea monitorului turc „Barabafta” pe Dunarea veche, langa Macin. Incheierea razboiului si realipirea Dobrogei la Romania a prilejuit momentul unei defilari sub un Arc de triumf al armatelor romane la Ghecet. Evenimentul s-a produs in prezenta principelui Carol I, la 28 noiembrie 1878. Printr-un act comemorativ, se consemna revenirea acestei provincii dupa aproape 400 de ani de ocupatie straina la tara-mama.

Pana la sfarsitul secolului al XIX-lea, Braila ajunge cel mai important oras al Romaniei Mici. Astfel ca, in 1911, excedentul comercial este de peste 100 milioane lei aur, el crescand de cinci ori fata de 1877, fapt ce l-a facut pe Panait Istrati sa remarce pe drept cuvant ca Braila „inota” in aur. S-a ajuns sa se infiinteze 12 filiale de lucru, ale unor banci centrale la care se adauga doua banci locale: „Banca Brailei” si „Danubiana”.

Declansarea Primului Razboi Mondial, si apoi intrarea tarii in razboi, din 1916, ne va duce la ocupatia straina, incepand cu 23 decembrie. Trupele straine vor practica un jaf sistematic, caruia ii vor cadea prada si bisericile ortodoxe. Astfel, s-a ajuns de la rechizitionarea unor clopote multe cu valoare istorica, pana la acoperisurile din tabla de arama ale bisericilor. In timpul ocupatiei straine, o fapta buna de trecut in istorie, a fost aceea a comisarului portului Braila – Alexandru Popovici. El informa comandamentul militar roman de la Galati, despre miscarile germane, prin scrisori si documente trimise pe Dunare, prin sticle infundate care erau pescuite cu plase speciale. Prins intamplator, comisarul impreuna cu alti cinci braileni, au fost executati la data de 22 iulie 1917. Eliberarea orasului s-a realizat la data de 11 octombrie 1918, de catre trupele romane.

Perioada interbelica, a reprezentat pentru oras o etapa dificila, deoarece acesta incepe sa decada datorita dezvoltarii portului Constanta, ce a reorientat intregul comert maritim spre aceasta zona mai accesibila. Singurele produse care se mentin sunt cerealele, care au cunoscut o scadere mai usoara, ajungand in 1926 la 128.000 de tone, fata de 187.000 de tone in 1911. Cea mai importanta intreprindere care se realizeaza in oras a fost Societatea Romano Franceza de Material Rulant, in anul 1931.

Bancile, aveau la Braila, 12 filiale. Din punct de vedere edilitar se construieste Palatul Agriculturii, Cladirea Telefoanelor de pe strada Imparatul Traian, Casa Asigurarilor de Sanatate de pe Calea Calarasilor, Liceul Economic de Baieti de pe strada Campiniu, etc. Existau 22 de scoli primare si 8 licee. Dintre personalitatile care s-au remarcat, enumaram pe Victor Vargolici, Mina Minovici, Panait Istrati sau Mihail Sebastian.

Cel de-al doilea Razboi Mondial nu a avut urmari deosebite pentru oras, cu exceptia incercarii trupelor germane de a indrepta spre oras un tren de munitii, cu scopul de a fi aruncat in aer pentru a provoca distrugeri. Nu s-a reusit acest lucru, trenul fiind aruncat in aer inainte de a ajunge in oras. La cateva zile incepe ocupatia sovietica, ce va provoca grele suferinte populatiei locale. Pe 14 noiembrie 1944, se va instaura o noua putere de tip democrat, fiind inlaturati reprezentantii fostului regim antonescian. Noua democratie va fi deturnata de acordurile de la Yalta, prin care Romania intra in sfera de dominatie sovietica ce va instaura regimul de dictatura pentru aproape jumatate de secol.

Sursa: Dr. Ionel St.Alexandru – “Bisericile Brailei”