4 aprilie 2014, 10:18 212 Views

Catalina Buzoianu – regizoare de teatru si televiziune

Catalina Buzoianu (n. 14 aprilie 1938, Braila) – profesoara, regizoare de teatru si televiziune. S-a nascut la Braila, unde a invatat clasele primare si a absolvit liceul, apoi Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica “Ion Luca Caragiale” din Bucuresti, intre 1965 – 1970, la clasa de religie a profesorului Ion Olteanu, frecventand si atelierele de creatie ale profsorului Radu Penciulescu si David Esrig. A facut specializari la Seminarul American M. Reinchard din Salzburg, in 1980, cu profesorul Eugenio Barbo Ellen Stewart, la Institutul de Educatie Internationala S.U.A., cu profesorul Martin Esslin si a beneficiat de o bursa British Council – Marea Britanie.

Anii care au trecut de atunci nu au facut decat sa amplifice importanta creatiilor ei in teatrul romanesc, s-o faca stagiune de stagiune si mai cunoscuta, nu numai in tara, ci si peste hotare, sa adauge noi succese numelui ei, noi realizari vietii noastre scenice. A ramas la fel, pentru ca perfectiunea este un bun al zeilor si nu al oamenilor, luptandu-se din rasputeri pentru a aduce pe scena noi piese, pentru a descoperi semnificatii nebanuite in textele cunoscute, pentru a lansa noi actori sau pentru a-i ajuta pe tinerii ei ucenici, pentru ca este si profesoara de regie, sa se afirme, vorbind cu entuziasm despre ei, laudandu-le fara rezervă ideile, gandurile, imaginile, fantezia.

Catalina Buzoianu a regizat spectacole la Teatrul National “Vasile Alecsandri” din Iasi, la Teatrul Mic “Lucia Sturdza Bulandra” si a desfasurat o permanenta activitate didactica, din 1975, la I.A.T.C. Bucuresti.

S-ar putea scrie zeci de pagini numai despre colaborarea sa cu Valeria Seciu, despre creatiile acesteia la Teatrul Mic sub bagheta ei regizorala, despre Ersilia Domnisoarei din Sa imbracam pe cei goi (1977), despre ‘Margareta’, fermecatoarea indragostita din Maestrul si Margareta de Bulgakov (1980), despre recitalul Arta iubirii (1988), cu femeia in toate ipostazele ei de la inger la demon, de la sacrificiu suprem la cruzimea declarata. In regia sa, Valeria Seciu a dat o emotionanta existenta scenica actritei din Regasire de Pirandello (1992) si enigmaticei Marguerite Gauthier din Doamna cu camelii de Alexandre Dumas-fiul (1985), dar mai ales Arkadinei din Pescarusul de Cehov (1993), cu adevarat un rol de maturitate, de desavarsire artistica.

S-ar putea analiza multe alte colaborari, de pilda aceea a dramatizarilor; Buzoianu fiind o regizoare dornica sa intruchipeze principiul lui Gordon Craig, acela al gasirii cheii viziunilor sale in lectura pieselor, dar in egala masura simte nevoia independentei fata de text. Ea cauta adeseori in proza idei si meditatii la fel de importante ca si cele definitivate de autorii lor din punct de vedere literar. A dramatizat nenumarate texte de proza: Istoria ieroglifica a lui Dimitrie Cantemir, devenita un spectacol cu o exceptionala forta de sugestie, cu asociatii indraznete de grotesc si tragic la Nationalul iesean in 1973, Celestina de Fernando de Rojas la acelasi teatru si in aceeasi stagiune, Adela de Garabet Ibraileanu, tot la Iasi in 1972, Niste tarani, dupa romanul omonim al lui Dinu Sararu la Teatrul Mic in 1981 etc.

Impreuna cu Mihaela Tonitza-Iordache, a dramatizat romanul lui Mihail Bulgakov – Maestrul si Margareta, iar la Teatrul „Tandarica”, cu actori, papusi si marionete, a creat un dinamic si surprinzator spectacol cu proza lui Urmuz. Dimineata pierduta de Gabriela Adamesteanu s-a transformat in spectacol la Teatrul „Bulandra”, tot datorita dramatizarii facute de regizoare. Este o excelenta maestra a teatrului dramatic, dar nu ii este straina nici opera, muzica fiind un mijloc de comunicare mai tensionat si mai emotionant decat cuvântul pentru pasiuni puternice sau stari limita. Oedip de George Enescu, este nu numai una dintre cele mai frumoase opere romanesti, ci si una dintre cele mai incarcate cu meditatii filosofice din lume, vazand luminile rampei in regia ei, la Lucerna – Elvetia, in 1981, si la Bucuresti, in 1992.

Regizoarea este cunoscuta si peste hotare, nu numai datorita turneelor intreprinse cu spectacole montate in tara (Tinerete fara batranete de Eduard Covali, Piatra Neamt, turneu Nancy – Franta, 1977, Interviu de Ecaterina Oproiu, Teatrul „Bulandra”, turneu, Germania, Berlin si Dortmund, acelasi an; Sa imbracam pe cei goi de Pirandello si Nu sunt Turnul Eiffel de Ecaterina Oproiu, Lausanne – Elvetia, 1979; Maestrul si Margareta de Bulgakov, BITEF – Belgrad, 1982), ci mai ales celor realizate pe scene straine.

In 1965, cand a venit la Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica sa studieze regia, era deja un om cu o experienta de viata interesanta. Lucrase in teatru ca actrita, avea un copil, pe Stefanut Iordanescu, acum regizor si el, dar in acelasi timp era chinuita de nevoia de a studia, de a se perfectiona, de a putea da mai mult in teatru si-a aratat adevarata valoare inca de cand era in anul II, punand in scena A saptea pecete de Ingmar Bergman. A fost o adevarata surpriza, nu numai pentru ca il descoperise pe marele artist si autor dramatic suedez, ci pentru ca vibra, cu o tensiune interioara uriasa, la misterul din acest scenariu, caruia i-a gasit corespondente scenice de rara expresivitate.

Intr-o cariera de exceptie, a pus in scena lucrari de referinta din literatura romaneasca si universala, la teatre din Bucuresti, Braila, precum: Patul lui Procust de Camil Petrescu, Scandal la Palermo de Carlo Goldoni, Mama Curaj de B. Brecht, Romeo si Julieta de William Shakespeare, Chira Chiralina si Mediterana de Panait Istrati, Marlene Dietrich de Pam Giems (montare recenta, in 2004, la Teatrul Mic), sau din Europa, cand in 1997, a regizat Don Quijote de la Mancha la Festivalul de Teatru de la Madrid si a initiat proiectul Mediterana la Teatrul Toursky din Marsilia. Regizoarea Catalina Buzoianu este o prezenta notabila la colocviile si festivalurile teatrale internationale, ca la ultima participare la colocviul si Festivalul International de la Delphi, organizat de Centrul European de la Delphi.

Regizoarea a montat pe scena Teatrului „Maria Filotti” din Braila, in stagiunea 2001 – 2002, Mediterana si Chira Chiralina, dramatizari ale regizoarei dupa Panait Istrati, spectacole in versiune franceza, prin colaborarea sa cu Teatrul Toursky din Marsilia, in 1999, si spectacolul itinerant Odiseea 2001.

Calatoria pe Mediterana timp de 65 de zile, acostari in porturi pitoresti, spatiu privilegiat, loc de intalnire al atator limbi, culture, civilizatii, religii, asa cm l-a vazut Panait Istrati, si caruia Catalina Buzoianu i-a dat o adaptare scenica remarcabila, in asa fel incat actorii, muzicienii si spectatorii sa se lanseze intr-o lume magica si pictoreasca. Bosfor, Constantinopol, Alexandria, o intoarcere nostalgica in timp.

Regizoarea a adaptat si a pus in scena Mediterana dupa romanul lui Panait Istrati, evocand parca experienta initiatica a lui Ulise. Mediterana n-a fost un spectacol doar al Teatrului “Maria Filotti” din Braila, pentru ca au jucat si actori de la Teatrul “Bulandra”: Mihai Bisericanu, Virgil Ogasanu, Zoltan Octavian Butuc sau chiar directorul Teatrului “Toursky” din Marsilia, Richard Martin, vicepresedintele Institutului mediteranean, animatorul proiectului, dar cu atat mai mult a fost succesul teatrului brailean, iar presa, critica franceza de specialitate a gasit, la modul elogios, subtilitati in cele doua piese ale Catalinei Buzoianu cu trimiteri la Durrell, la Odiseea, la Hamlet.

Pentru activitatea sa in slujba Thaliei, regizoarea Catalina Buzoianu a fost distinsa cu premii, precum Premiul special al juriului Durham – Marea Britanie, pentru spectacolul Romeo si Julieta; Premiul Ulisse – Italia in 1996; premiu la Festivalul National de Teatru – 1997; Premiul UNITER pentru intreaga activitate – 2001; decoratia Amicus Polonia.

Prin Hotararea Consiliului Local Municipal nr.34, din 26 aprilie 1996, regizoarea Catalina Buzoianu, a primit titlul de Cetatean de Onoare al Brailei.

Spectacole de teatru

Fuga de Mihail Bulgakov, Teatrul de Comedie, 1994-1995;
Patul lui Procust, dramatizare proprie dupa romanul omonim de Camil Petrescu, Teatrul „Bulandra”, 1995-1996;
Sase personaje in cautarea unui autor, de Luigi Pirandello, Teatrul „Bulandra”, 1995-1996;
Copilul ingropat de Sam Shepard, Teatrul „Bulandra”, 1995-1996;
Chira Chiralina, dramatizare proprie dupa Panait Istrati, Braila, 1995-1996;
Penthesileea de Mioara Cremene si Adrian Cremene, Constanta, 1996-1997;
Scandal la Palermo de Carlo Goldoni, Teatrul „Bulandra”, 1996-1997;
Golem, de H. Leivik, Teatrul Evreiesc, 1997-1998;
Petru sau petele in soare de Vlad Zografi, Teatrul „Bulandra”, 1997-1998;
Levantul, dramatizare proprie dupa Mircea Cartarescu, Teatrul „Bulandra”, 1998-1999;
Mutter Courage de Bertolt Brecht, Teatrul „Bulandra”, 1998-1999;
Sonata fantomelor de Strindberg, Teatrul Mic, 1998-1999.