Demografia istorica braileana

Evolutia demografica a orasului Braila a cunoscut de-a lungul secolelor o linie sinuoasa datorita vicisitudinilor istoriei.

Infloritor port romanesc la Dunare in veacurile XIV-XVI, cu o populatie de cateva mii de locuitori, ca oricare burg medieval de o anumita importanta, Braila a cazut dupa 1540 in stapanirea Imperiului Otoman, care a construit aici o cetate si a instalat o puternica garnizoana.

In anul 1829, Braila, stravechi pamant romanesc, a fost realipit Munteniei, orasul avand o populatie de numai 6000 de locuitori. In scurt timp, Braila devine cel mai important port si antrepozit de cereale la Dunarea de Jos, iar numarul corabiilor ancorate in schela sporeste de la 111, in 1829, la peste 1500 pe la mijlocul secolului. Populatia Brailei cunoaste o crestere progresiva: in 1836 – 8.000, in 1840 – 10.000, iar in anul 1853 depaseste 12.000 de locuitori, ceea ce in confera locul al III-lea in Tara Romaneasca, dupa Bucuresti cu 64.000 de mii si Ploiesti cu 15.000.

Documentele vremii atesta printre cele mai practicate ocupatii ale brailenilor, pe cele de: mari negutatori, misiti, armatori, corabieri, marangozi, lucratori portuari, pescari, marchitani, dragomani, carutasi, bogasieri, cavafi, muncitori manufacturieri, calafatgii, sacagii si altele.

Inca din prima jumatate a secolului al XIX-lea, Braila dispunea de un regulament urbanistic restrictiv, urmarit cu riguozitate de oficialitati, astfel ca numai cetatenii cu o anumita stare materiala isi permiteau sa construiasca locuinte si alte edificii in perimetrul orasului. In aceste conditii, mii de oameni veniti de la sate pentru a lucra in portul Braila, si-au durat casutele de valatuci si bordeie in afara localitatii, formand comuna rurala Islaz (Brailita).

In anul Unirii Principatelor, Braila – principalul centru comercial al tarii – avea potrivit unei statistici oficiale, 17.105 locuitori, din care 3.686 de cetateni straini (cu pasaport), alte mii fiind de alte etnii decat cea romana, dar care fusesera “impamanteniti” la cererea lor. Braila se prezenta ca un oras cosmopolit, perspectivele economice deschise de statul de porto-franco si de piata de cereale (una dintre cele mai importante din Europa) atragand numerosi greci, evrei, armeni, bulgari, lipoveni, italieni, germani, francezi, englezi si altii.

Recensamantul din 1899 stabilea ca Braila avea 56.330 de locuitori, fiind al patrulea oras al tarii, dupa Bucuresti – 276.000, Iasi – 77.800 si Galati – 62.500 locuitori stabili; plus 15.000 locuitori flotanti, iar in satele judetului traiau 116.000 de oameni.

In timpul razboiului pentru reintregire (1916 – 1919), o zecime din populatia tarii si-a pierdut viata (350.000 de militari cazuti pe front si 400.000 de civili secerati de tifos si lipsuri materiale).

Din aceasta cauza, dar si a stagnarii activitatilor portuare, municipiul Braila dispunea in anum 1928 de numai 62.208 suflete, din totalul de 225.000 de locuitori ai intregului judet. De mentionat ca un numar de oraseni s-au stabilit, in anul 1925, pe raza comunei Radu Negru, unde au primit loturi de case, formand asa-numitul „cartier al demobilizatilor”, astfel ca au fost trecuti la categoria „rural”.

Saltul facut la peste o suta de mii de locuitori, dupa anul 1953, s-a datorat includerii in oras, in calitate de cartiere, a comunelor Brailta, Radu Negru si Nedelcu Chercea.

Politica de industrializare cu orice pret a provocat o depopulare a satelor cu urmari nefaste pentru agricultura si sporirea vertiginoasa a numarului de muncitori industriali din materile combinate nerentabile create de regimul comunist. In anul 1977, Braila a ajuns la 194.647 de locuitori (al zecelea oras ca marime din Romania), populatia rurala scazand la 171.000 de oameni, in marea lor majoritate varstnici.

La recensamantul din ianuarie 1992, municipiul Braila figura cu 234.706 din totalul de 392.069 de locuitori ai judetului, populatia rurala avand o pondere de 34,3%. Dintre recenzati, 98% s-au declarat de nationalitate romana, etnicii minoritari expatriindu-se in mare parte, in timpul dictaturii comuniste, din motive economice si politice.

Recensamantul efectuat la inceputul anului 2002 releva ca judetul Braila are 373.897 locuitori, dintre care 216.929 in municipiul Braila, iar 22.771 in orasele Ianca, Faurei si Insuratei. Scadere populatiei se datoreaza reducerii natalitatii si migrarii fortei de munca spre zone mai prospere.

Fara investitii masive (in special a capitalurilor venite din afara tarii), populatia Brailei va continua sa se reduca drastic in anii urmatori.

Sursa: Gheorghe Iavorschi – “Momente din istoria Brailei”