George Cavadia – compozitor si cantaret

 George Cavadia (n. 1858, Macedonia – d. 18 ianuarie 1926, Paris), a fost un  mare cantaret de lied si romante , autodidact in muzica, membru fondator la  Societatea muzicala „Lyra”, din Braila.

 Poate fi considerat un Mecena, cel putin  din doua considerente: contributia sa nu  numai ca promoter al ideii infiintarii Societatii muzicale „Lyra”, ci si ca sustinator cu  fonduri banesti importante la construirea cladirii monumentale, a dotarii cu mobilier  pentru sala de spectacol si a inzestrarii cu un pian de concert; meritul de a fi fost  indrumatorul tinerei Hariclea Hartulary pe drumul artei lirice, sprijinul dat viitoarei  soprane Darclee, pe care o introduce in cercurile protipendalei muzicale brailene:  Suliotti, Pana, Umvogel, Hepites, Berlescu, Petrica Jean sau Drossino.

 George Cavadia s-a nascut in anul 1858 in Macedonia si s-a stabilit la Braila cu parintii,  de cand era copil. Starea materiala a familiei i-a inlesnit inzestratului tanar sa studieze  pianul si sa ia lectii de canto cu tenorul italian Luigi Ademollo.

Inzestrat cu o ampla voce de bariton si cu un evident talent in domeniul componisticii, posesor al unei culturi muzicale si generale de exceptie, G.Cavadia s-a implicat cu rabdare, tact si sprijin material in infiintarea Scolii de Muzica, devenita mai apoi Conservator, in edificarea Societatii Muzicale „Lyra”, a Corului si a Orchestrei Simfonice ale acesteia. El are meritul de a fi intuit fondul genetic muzical al brailenilor, pe care l-a cultivat cu alte personalitati ale vietii muzicale locale si le-a adjudecat emblema onorabila de napolitani de la Dunare. Daca Braila a produs pana la cel de-al doilea Razboi Mondial cei mai multi cantareti de talie nationala si internationala, aceasta se datoreaza lui George Cavadia si generatiei sale de muzicieni.

Cavadia n-a fost doar promotorul culturii muzicale brailene, ci si unul care a determinat numeroase activitati ale aristocratiei bucurestene de pe la 1880 – 1884. Prin februarie 1883 canta pe scena Teatrului National din capitala intr-un spectacol la care a asistat familia regala. Printesa Bibescu l-a acompaniat la pian iar acesta a interpretat “Santa Maria”, de Gabriel Faure, romanta sa “Unde esti?” si “Epistola” de George Ventura. Vocea sa de o remarcabila intindere – de la gravitatea basului pana la registru de tenor – a rasunat si a desfatat generatii de ascultatori nu numai la Braila sau in tara, ci si la Neapole, Paris, Madrid, Nisa, iar cronicarii muzicali ai timpului il asemanau cu celebrii Carusso si Tamberlick.

Cavadia a fost cel mai valoros autor de romante, pe care le-a cantat chiar el sau generatii de lautari, care i-au adus renumele si popularitatea peste hotarele  vechiului regat, fiind cantata in Bucovina, Basarabia si Ardeal. Romante ca: Unde esti?, Doua roze, Alinta, Despartirea, Da-mi pace, Dor de razbunare, Adio, Visul, sau Te iubesc, i-au adus faima si au ramas inscrise in repertoriul de aur al acestui atat de popular gen muzical.

Bogat, mare proprietar agricol, fara alta ocupatie decat aceea temporara de consul al Spaniei, George Cavadia, “acest mare artist a avut grija ca din averea sa sa inzestreze orasul Braila cu mijloacele necesare, pentru ca templul muzicii brailene, palatal Lyra, sa poata gazdui Conservatorul de Muzica, Corul si Orchestra simfonica ale societatii filarmonice Lyra, al caror fondator a fost la 1883” – afirma G.Gr. Poslusnicu in Istoria muzicii la romani.

In plan personal, Cavadia poate fi considerat mentorul spiritual al Haricleei Darclee, pe care a sfatuit-o sa se dedice scenei si sa aleaga pentru continuarea studiilor o scoala de canto la Paris, apoi o introduce in cercurile de elita ale Bucurestiului, in anturajul cultural al unor personalitati ca: Elena Vacarescu, Irina Vladaia, basul Alexiu, profesorul George Stephanescu.

Canteretul si compozitorul George Cavadia, Mecena al Brailei, a murit la 18 ianuarie 1926 la Paris, de unde a fost adus si inmormantat la Braila.

Prin Hotararea Consiliului Local Municipal nr.171 din 30 iulie 2004, George Cavadia a fost declarat, post-mortem, Cetatean de Onoare al Brailei. 

Muzica vocala

• Despartirea, pentru voce si pian, versuri de Theodor Serbanescu, Bucuresti;
• Le Depart, romanta pentru voce si pian, versuri de Hoffmann, Bucuresti;
• Te iubesc, pentru voce si pian, versuri de Theodor Serbanescu, Bucuresti;
• Sarutarea, pentru voce si pian, versuri de Theodor Serbanescu, Bucuresti; idem in L’Ilustration, Paris, 1889 (versurile traduse in limba franceza de August Clavel);
• De ce m-ai desteptat? pentru voce si pian, versuri de Carol Scrob, Bucuresti;
• Dor de razbunare, pentru voce si pian, versuri de Carol Scrob, Bucuresti; idem in Romante, caietul 1, Bucuresti, 1958 (editia I), 1963 (editia II); idem in Romante, cantece de petrecere si cantece populare romanesti. Bucuresti, 1978;
• O durere muta, pentru voce si pian, versuri de D.C. Ollanescu, Bucuresti;
• Te iubesc, nu ma uita, pentru voce si pian, versuri de Carol Scrob, Bucuresti;
• Unde esti?, pentru voce si pian, versuri de Theodor Serbanescu, Bucuresti; idem in Romante, caietul 2, Bucureati, 1958 (editia I), 1963 (editia II);
• Randunica, pentru voce si pian, versuri de C. Petroni, Bucuresti;
• Euphrosine, pentru voce si pian, versuri de I. Mallo, Bucuresti;
• Da-mi pace, pentru voce si pian, versuri de Carol Scrob, Bucuresti;
• Alinta, pentru voce si pian, versuri de Theodor Serbanescu, Bucuresti;
• Visul, pentru voce si pian, versuri de C. Vacarescu, Bucuresti, 1884;
• Stiu ca m-ai ierta, pentru voce si pian, Bucuresti, 1884;
• Jalea mea, pentru voce si pian, versuri de Carol Scrob, Bucuresti, 1885;
• Sarutul, pentru voce si pian, versuri de Theodor Serbanescu, Bucuresti, 1892;
• Adio, pentru voce si pian, versuri de Theodor Serbanescu, Bucuresti;
• Doua roze, pentru voce si pian, versuri de I. Trandafilia, traduse din greceste de I.A. Ghimpa, Bucuresti, 1899;
• Lumea mea, Bucuresti, 1899;
• Melodii pentru voce si pian, Bucuresti.

Sursa: Dumitru Anghel – “Cetateni de onoare ai Brailei”