Trainicia Dunarii Braila

Autor: Liviu Dediu

Desi mi-am aranjat in lume casa cu rost pamantean si pereti sanatosi, totdeauna m-am simtit  prin viata ca un continuu nomad pe meleaguri cunoscute, dar ascunse in haine straine si cred ca din frumusetea locului si din dorinta lui de a se impotrivi trecerii, m-am indragostit de trainicia Dunarii. Pe ea o cautam pe aceleasi drumuri, infatigabile, mereu diferite. Poate venea in mine invaluita, asemenea  unui trecut trait demult  pe buza timpului – strabun nestiut.

Pe faleza, in umbra marilor valuri ale Dunarii, Omul – Dumnezeu contempla copacul. Ziua ce se topea in ritmul pasilor si  din bataia clipelor pica din mine pe varful pantofilor… Iute, alert, martie imi intra prin inima  si vopsea in rosu pieptul de carne cu gust de ceara galbena, care curgea lin si impacat printre valurile linistite -zbateri de dragoste.  ” Banca aceasta pe care te astept iubito, este portul iubirii mele, inecata in Dunarea ce-si iubeste salciile.” Totdeauna, din joaca undelor timpului, care strajuiesc peste orasul vesnic al salcamilor ce boteaza ganduri in curgerea sfanta a fluviului, mi-am dorit nebuneste sa fiu piatra. M-am visat bazalt slefuit intr-o coloana medievala. Mi-au placut zidurile tari, impunatoare si arcadele inalte, care mi -aruncau visele pe mal si in care vad o dorinta ascunsa  de zbor, asemenea unui  pescarus care are in inima un peste, probabil din apele Dunarii, captiv intre mrejele curgerii, care crede naiv ca i se va reda apa. Pe un solz sta scris, cu petale de nu-ma-uita ca viata lui e doar o doara si nimic nu-l mai satura. Privesc prin el si printre firele de nisip proaspat adus, grabite sa alunece, sa repete la infinit un joc fluid. Simt doar cum timpul alearga, cu mine gafaind dupa el. Pe faleza, cercul s-a intregit, o stea a cazut, alta a rasarit, pescarusul a zburat pe Dunare…S-a facut tarziu …

Autor: Liviu Dediu

Incet, amurgul impingea pe drumurile mele racoarea blanda si suflarea valurilor venita din strafunduri de lume, ca o amintire fara chip. M-am asezat pe o banca  si am ramas intepenit  in negura timpului. Ma simteam ca un luptator medieval, ratacit in mijlocul unei batalii cu palose de fier si arme grele, dar imbracat in unde  vii si zbuciumate. Pentru prima data mi s-a parut ca inteleg cum in adancuri fluviul isi roteste  apele ca sa ridice in portul Brailei  frenezia iubirii si regasirea timpului pierdut. Am trecut in goana peste chipuri si banci cu povesti depanate si doar Dunarea mi-a pus in mana bastonul ei cu maner ingalbenit de treceri … Glasul ei e vocea mea lipita de mine…Intr-o clipa mi -a trecut prin minte un gand despre care am si crezut ca nu e al meu. Parca venise din cer si dupa ce intrase prin moalele capului explodase in creier.

Autor: Liviu Dediu

Aproape am alergat spre port si mi-am spus ca daca in inima ei a fost macar o scaparare cat viata unui bat de chibrit, ar putea fi acolo. Intr-o clipa  am revazut in minte drumurile din goana ultimelor zile. M-am oprit si mi-am intepenit privirea in ochii ei care uimiti veneau spre mine. Cred ca un timp uitasem sa respir fiindca o data cu apropierea m-am trezit fara aer si cu mintea goala. Murmurul dulce si tainic al Dunarii mi-a trimis legendele stralucitoare ale veacurilor. Am strans-o in brate si parca tot albastrul Dunarii vibra odata cu sufletele noastre care se regaseau  si se stingeau intr-o fulgerare  de dor… I-am privit ochii si in momentul acela imi doream sa vad si eu cu ei macar o clipa. Alunecau si m-am trezit cu teama ca as putea sa-i scap. Ii vedeam pantecul rotunjit de urcusul unei vieti care prin noi se catara sa iasa la lumina si  ii simteam trupul ca o nuca in palma mea. Am simti cum din inima mea pleaca o avalansa de valuri …  As fi vrut sa fiu un fluviu si sa o inund , sa fie a mea pentru totdeauna.

Ti-am facut o povestire cu gandul.Din cioburile valurilor mumificate in negura timpului am cules fotografiile ce ti le las ca amintire, in speranta ca la steaua ce zambeste  netulburat in apele Dunarii vei veni sa pui ramasag cu tumultul Brailei.

Autor: Condrut Diana,Liceul Pedagogic D P Perpessicius clasa XII