Mihail Cerkez – Primul manager din domeniul aviatiei

Alaturi de inventatori de renume mondial, cum au fost Traian Vuia, Aurel Vlaicu, Henri Coanda si altii, printre promotorii aviatiei romanesti, in calitate de organizatori, se numara si avocatul brailean Mihail Cerkez.

Nascut la Barlad, la data de 8 iunie 1839, cu studiile efectuate in orasul de bastina, dupa absolvirea Facultatii de Drept din Bucuresti, Mihail Cerkez a facut un stagiu de un an in judetul Ilfov, dupa care s-a stabilit in calitate de avocat, in anul 1897, in orasul Braila.

Inzestrat cu un spirit patrunzator si o inteligenta vie, Mihail Cerkez a intrevazut foarte clar perspectivele economice si militare pe care le avea in fata aviatia, considerata la inceputul secolului al XX-lea ca o forma de sport extravaganta, apanajul catorva temerari.

Dupa succesele inregistrate de aeronautica, in anul 1909 – in special traversarea Canalului Manecii de catre Bleriot – Cerkez a efectuat o calatorie de studii in strainatate, vizitand aerodromuri, fabrici de motoare si facand cunostinta cu piloti si constructori de avioane.

Intors in tara, Cerkez a intreprins demersuri sustinute pentru a pune bazele unei structuri care sa permita organizarea unei puternice aviatii nationale. Ca obiective si-a propus sa infiinteze primul aerodrom din Romania, dupa care sa treaca la fabricarea de avioane si la formarea unui numar important de piloti. In acest sens, a convins o serie de rude, prieteni si clienti din Braila sa participe la constituirea unei societati pe actiuni, cu un capital de 200.000 lei aur. Aceasta companie, denumita „Cerkez&Co”, a fost inregistrata la 20 noiembrie 1909 la Tribunalul judetului Ilfov si avea drept obiect de activitate „exploatarea locomotiunii aeriene sub toate formele”, fiind printre primele de acest fel din lume.

In primavara anului 1910, noua societate pentru dezvoltarea aviatiei demareaza lucrarile de constructie a primului aerodrom din tara, in localitatea Chitila, in apropierea Bucurestiului, inaugurarea avand loc la 11 iunie aceluiasi an. A fost amenajata o pista de zbor, s-au ridicat hangare, tribune pentru public, un pavilion de adminstratie, angajandu-se piloti si mecanici straini, dar si romani calificati in Franta. Compania Cerkez a importat aparate de zbor, masini si utilaje moderne necesare atelierelor de constructii si reparatii ale aeronavelor. Mihail Cerkez a mai achizitionat licenta si planurile aparatului „Henry Farman”, reusind sa construiasca mai multe avioane de acest tip, dotate cu motoare rotative „Gnome” de 50 CP, foarte performante pentru acel timp. Astfel, la Chitila, din initiativa unui grup de investitori entuziasti, a inceput sa functioneze primul embrion de fabrica de avioane din Romania.

Au fost efectuate mai multe zboruri demonstrative intre Bucuresti si Ploiesti si s-a organizat un miting aviatic pentru capturarea atentiei opiniei publice. Tot pe aerodromul din Chitila s-a efectuat si prima lansare cu parasuta din tara, realizata de un expert francez, folosindu-se ca portant un balcon inaltat la altitudinea de 500 metri.

Varsta si starea sanatatii nu i-au permis, din pacate, lui Mihail, sa devina el insusi pilot, totusi in calitate de director al aerodromului si administrator al atelierelor de asamblat aeronave, a militat pentru dezvoltarea aeronauticii autohtone, avand totodata si initiativa punerii bazelor aviatiei militare romanesti. Astfel, la sfarsitul anului 1910, Mihai Cerkez a inaintat un memoriu Ministerului de Razboi propunand crearea unui corp de aviatie in cadrul fortelor armate ale tarii. Cerkez a oferit avioane si, totodata, s-a angajat sa organizeze pe aerodromul sau un curs de pregatire a aviatorilor necesari armatei romane. Propunerea sa a fost aprobata de Nicolae Filipescu, ministrul de razboi, care a trimis la Chitila in acest sens un grup de ofiteri genisti. S-au comandat patru avioane biplane atelierelor Companiei „Cerkez”. Aceste aeroplane, impreuna cu aparatul lui Aurel Vlaicu, au format prima escadrila a aviatiei militare romanesti.

In vara anului 1911, Ministrul de Razboi si-a amenajat propriul aerodrom la Cotroceni, al doilea din tara la acea vreme, unde a fost mutata si Scoala de piloti militari ce functionase la Chitila.

La 9 iulie 1911, sublocotenentul Stefan Protopopescu obtine primul brevet de pilot eliberat in Romania, urmat la 17 iulie de sublocotenentul Gheorghe Negrescu, ambii find pregatiti initial de Compania „Cerkez”.

In toamna aceluiasi an, flotila de avioane ia parte la manevrele armatei romane din nordul Moldovei, efectuand in fata M.S. Regele Carol I si a Comandamentului demonstratii de zbor la o altitudine de 1200 de metri, relevandu-se solida pregatire a pilotilor romani.

Din pacate, oficialitatile timpului, influentate de anumite cercuri de interese ale unor firme straine, renunta sa mai comande alte avioane atelierelor Companiei „Cerkez” si, totodata, inceteaza a se mai interesa de realizarea productiei de serie a aparatului „Vlaicu III”, bazat pe o conceptie tehnica originala. Se prefera in schimb importul, pe baza de comision, al unor loturi mici din cele mai diverse tipuri de aparate, intarziindu-se astfel cu multi ani infiintarea unei industrii aeronautice autohtone. Lipsite de comenzi, atelierele „Cerkez” isi inceteaza curand activitatea.

Inimosul avocat brailean nu se descurajeaza si editeaza revista „Aviatiunea”, intre anii 1912 – 1913, prima publicatie speciala pentru propaganda aeronauticii din tara.

In decursul a doi ani de zile (1910 – 1911), pe aerodromul de la Chitila s-au efectuat 188 de zboruri, intre care 46 cu pasageri si s-au construit 7 avioane „Farman”, dintre care 4 au fost achizitionate de Ministrul de Razboi.

Asadar, Compania „Cerkez”, a creat primul aerodrom din Romania, intaia scoala de pilotaj a aeronavelor si a contribuit consistent la infiintarea aviatiei militare romanesti.

In perioada 1911 – 1916 in scolile de piloti de la Chitila, Cotroceni, Baneasa si Otopeni au fost formati 97 de piloti, dar care dispuneau de aparate uzate si neinarmate. Cu toate acestea, aviatorii romani au adus in timpul razboiului de reintregire a neamului, importante servicii armatei prin misiunile de cercetare aeriana asupra inamicului si de curierat intre marile unitati.

In partea a doua a campaniei, aviatorii romani au fost dotati cu material aeronautic francez, foarte performant. In urma bataliei de la Marasti, comandandtul Armatei Austro-ungare relateaza intr-un raport despre „aviatorii superiori si numerosi”, si ca infrangerea a fost determinata de o „admirabila cooperare intre infanteria, artileria si aviatia romana”.

Mihai Cerkez a murit in anul 1922, fara a mai apuca sa vada implinirea unuia din visurile sale: infiintarea in anul 1926 a Intreprinderilor Aeronautice Romane (I.A.R.) prin care si tara noastra se inscria printre tarile producatoare de avioane de serie mare.