Ocupatia germana din timpul primului razboi mondial, Braila, partea a-II-a

Un adevarat dezastru s-a produs prin explozia vagoanelor germane incarcate cu munitii, garate de catre ceferisti pe linia Braila – port, in dreptul cimitirului SF. Maria in ziua de 28 august 1944, in preajma retragerii trupelor germane. Dupa cum aflam din adresa Prefecturii catre comandantul garnizoanei si prim procurorul Tribunalului, in ziua de 27 august 1944, locuitorii din comuna suburbana Brailita, cat si din municipiul Braila s-au dedat la devastarea  celor zece vagoane incarcate cu tunuri si proiectile, scotand proiectilele din lazi, risipind pulberea ambalata in saci de matase si incepand sa care lazile in care au fost ambalate proiectilele. In ziua urmatoare devastarea a continuat pana la ora 8 a.m., cand pulberea a luat foc, probabil din cauza neglijentei copiilor care umblau cu faclii aprinse prin preajma vagoanelor. Focul s-a extins la intreg sirul de vagoane care s-au aprins iar proiectilele au inceput sa explodeze dand nastere unui dezastru inevitabil, in care si-au pierdut viata circa 300 de persoane, barbati, femei si copii, care au fost carbonizati, parte omorati de schije. Au fost identificate 46 de cadavre. Dezastrul ar fi fost mult mai mare, daca nu s-ar fi produs in valea dintre cimitir si Brailita, dovada fiind sinele contorsionate si craterele rezultate. Un obuz ar fi „aterizat” fara sa explodeze in fata carciumii lui Capbun, pe strada Galati, colt cu Dorobanti. O martora oculara a evenimentelor, doamna Valeria Ursan, vorbeste despre inhumarea celor omorati, intr-o groapa comuna din cimitir si despre slujba facuta de catre preotul Noaptes si dascalul Tache de la biserica Sf. Ioan.

Pe fundalul retragerii germanilor au fost devastate, de catre brailiteni, comorofceni dar si de catre alti locuitori din zona vagoanle cu provizii din Docuri, pline de bunatati: bauturi fine, praf de lapte, ciocolata , sardele norvegiene, tigari Deli, pentru ofiteri si Laso, pentru soldati, lame de ras, etc. Un oarecare, pentru a nu se intoarce cu mana goala, a capturat o lada cu lumanari.

Iata cum descrie dezastrul scriitorul Mircea Vasiliu ( op. cit. p. 89 – 90 ):

In data de 27 august 1944, in cartierul Brailita, au fost aduse si garate pe linia Braila– port, in dreptul cimitirului Sf. Maria, zece vagoane de marfa, incarcate cu tunuri si proiectile, diverse materiale, alimente, imbracaminte, paturi, bauturi fine. Vagoanele au fost lasate fara nici un fel de paza. Parca cineva le adusese intentionat la marginea celui mai rau famat cartier al Brailei iar lipsa soldatilor de paza trebuia sa spuna multe. Dar nimeni nu a dat sensul cel bun acestei momeli si , in baza uzantelor din ultima vreme, vagoanele au fost sparte de cei din cartier. Vazand ce incarcatura au, nu s-au multumit cu putin si au inceput sa care din vagoane cu carutele, ziua in amiaza mare, fara ca cineva sa-i intrebe de sanatate. Nici de data asta nimeni nu s-a sesizat. Vestea s-a dus in tot orasul si zona vagoanelor s-a umplut de doritori de chilipir; ajungandu-se chiar la incaierari pentru diverse bunuri pe care si le disputau.

Lacomia a fost asa de mare incat au inceput sa fie desfacute proiectilele si luat praful de pusca din interiorul lor, intr-o totala neglijenta care facea ca o parte din periculoasa pulbere sa se raspandeasca pe podelele vagoanelor. Fiind si locuri mai intunecoase, luminate de copii cu faclii sau lumanari, in final neglijenta s-a razbunat. O lumanare scapata pe jos a a prins praful de pusca de pe podeaua unui vagon, neatentie care a dus la declansarea unui puternic incendiu, provocand un adevarat dezastru in care au murit peste 350 de oameni, copii, femei si barbati, toti prinsi in raza incendiului si a exploziei, secerati de o moarte cumplita, sfartecati de explozii, carbonizati de flacari sau ucisi de schije. In cateva minute zona era plina de cadavrele celor pe care saracia sau lacomia ii trimisese in acea zi la moarte.

sursa: Ioan Munteanu, Editura EX LIBRIS,Braila, 2009