Vernisaj expozitiei „Icoane si surprize de Paste”

poza grup vernisaj 5

poza grup vernisaj 5

Anca Ciutacu, artist plastic brailean expune incepand de azi 8 aprilie la Biblioteca judeteana Panait Istrati icoane pe sticla si picturi pe panza reprezentand cosuri cu flori. Vernisajul expozitiei a avut loc azi la ora 16.30. Este a cincea expozitie personala a artistei, dupa „Ferestre catre Dumnezeu”-2015, „Iarna ca un mozaic” -2015, ” De ziua ta”-2016, ” Reflexiile anotimpului meu”- 2016.   In prezenta unor personalitati ale vietii culturale brailene, precum artistul plastic Marilena Ioanid, membru U.A.P., poetul Gheorghe Lupascu, membru al Uniunii Scriitorilor , poetul Vasile Mandric, scriitorii Lucia Patrascu si   Virgil Matei, epigramistii Stela Serbu si Dorel Ciutacu, artistul fotograf Nicu Iorga si altii, a publicului iubitor de frumos. La manifestare a participat si doamna Ana Harapescu, director la Directia pentru Cultura Braila. Evenimentul a fost moderat de doamna Valentina Chiriac, din partea Bibliotecii Judetene. Momentele muzicale au fost asigurate de Doru Ciutacu, fiul artistei, proaspat calificat la festivalul George Grigoriu,din luna mai, anul acesta, de la Braila.

Vernisaj expozitiei Icoane si surprize de Paste

Manifestarea a fost deschisa de doamna Valentina Chiriac care a explicat in cateva cuvinte motivatia artistei de a picta icoane datorita unui vis cu tatal sau decedat in 2013, care a indemnat-o sa picteze 1000 de icoane. Apoi s-a evidentiat stilul curat, original de a picta al artistei, pasiunea si dragostea sa pentru pictura.

Doamna Marilena Ioanid a evidentiat ideea originala, deosebita de a reuni icoanele si cosurile cu flori in aceasi expozitie, semnificatia biblica a cosului de rachita precum si insemnatatea simbolistica a icoanei. A remarcat lumina deosebita a icoanelor, culorile calde, pastelate din icoane.

Domnul Dorel Ciutacu, sotul artistei, el insusi un epigramist al Brailei, ne-a uimit cu explicarea simbolisticii icoanei-reprezentand viata spirituala si cosul de nuiele, reprezentand viata materiala, pamanteana. Alaturarea cosurilor de flori cu icoanele simbolizeaza trecerea noastra de la material catre spiritual, sublimarea materialului in spiritual cu ajutorul acestor delicate fiinte vegetale, florile.

Doamna Ana Harapescu a apreciat lucrarile expuse, a apreciat vocea talentatului Doru Ciutacu si a apreciat familia Ciutacu, o familie de artisti, o familie, care poate servi drept model pentru braileni.

Domnul Gheorghe Lupascu a recitat un poem propriu iar doamna Lucia Patrascu a prezentat un expozeu argumentat despre arta mereu mirabila a Ancai Ciutacu.

Au mai luat cuvantul Vasile Mandric, Virgil Matei, Nelu Ivan, Mihaela Toma   si Stela Serbu care a condimentat evenimentul cu o serie de epigrame proprii.

Momentele muzicale au fost excelent punctate de catre Doru Ciutacu, care a incantat publicul cu vocea sa deosebita. Cu un timbru cald, alternand soapta cu cantatul in forta, cu vocea sa deosebita, Doru Ciutacu a dat o culoare muzicala aparte evenimentului.

Expozitia este deschisa pana pe data de 18.04.2016, in sala Vespasian Lungu a Bibliotecii Judetene Braila.

Ii dorim artistei Anca Ciutacu la cat mai multe evenimente de acest gen si sa ne bucure ochii si sufletul cu noi si noi lucrari personale.

Caricaturistul Costel Patrascan

Caricaturistul Costel Patrascan

Trăieşte din sclipirile pe care le aşează pe hârtie, tricouri, pereţi, chiar şi pe farfuri, dar mai ales din caricatura de presa. Costel Pătrăşcan (născut: 21 mai 1966) este cunoscut ca desenator satiric şi este nelipsit de la evenimentele care impun un strop de umor, un punct de vedere concis. A „compus” mii de caricaturi care reflectă realităţile romanesti, pamflete grafice inedite atât ca suport, cât şi ca mesaj.

Este născut în Galaţi, dar a crescut în Brăila, aici a evoluat ca grafician şi caricaturist. A debutat în decembrie 1989, în presa vremii, iar începutul anului 1990 l-a prins publicând caricaturi pe teme politice şi sociale în marile cotidiene centrale. Costel Pătrăşcan a fost declarat Caricaturistul de presă al anului 2008 şi a fost nominalizat la Gala Premiilor Clubului Român de Presă.

Se consideră un cronicar al zilei. Studiază presa, adună informaţii, trece totul prin propriile filtre şi apoi aşterne totul cu umor pe hârtie.   A expus în multe oraşe din România, dar si în Moldova, Belgia, China si Cipru. A câştigat peste 80 de premii în ţară şi 41 în străinătate, în ţări precum Japonia, Canada, Germania, Macedonia, Iran, Croaţia, China.

Întrebat dacă are o caricatură care să-l reprezinte, Costel Patrascan raspunde: „Trebuie să fii altul în fiecare zi, caricatura poate fi spontană sau poate veni după zile în şir de cautari. De aceea eu nu am o caricatură care mă reprezintă şi la care ţin, ci o sumă de caricaturi, de pamflete grafice, de obiecte care au mesaje umoristice”.

În 2007, împreună cu ziaristul Tudor Octavian, Pătrăşcan a deschis, în mansarda Centrului de Creaţie, Galeria din Pod, o uşă mereu deschisă pentru artiştii brăileni din toate domeniile.

Caricaturile lui Costel Pătrăşcan sunt ca nişte haiku-uri pline de savoare, dar învăluite într-o anumită melancolie. Există sute, poate chiar mii de caricaturişti buni. Dar foarte puţini sunt caricaturiştii adevăraţi. Diferenţa dintre un caricaturist bun şi unul adevărat o dă calitatea sufletească a celui care-şi judecă semenii prin caricatură. Fiindcă aceasta este, la urma urmei, caricatura : o Judecată de Apoi în regim de urgenţă. O Judecată de Aici. Iar Judecata propusă de Costel nu este una meschină, ranchiunoasă şi cu atât mai puţin mizantropică, à la Gogol. Nu, caricaturistul brăilean îşi simpatizează personajele, participă la dramele lor comice, adesea delirante. Personajele respective nu rămân la stadiul de schiţe umane, nu sunt numai pretext de haz, ci încarnează condiţia umană în puritatea ei genetică. Un ministru în chiloţi sau un preşedinte ţinându-se de gard stârnesc ilaritate, la prima vedere, dar şi compasiune. Caricatura lui Costel are o triplă genealogie : umor, inteligenţă, compasiune. Pentru că numai inteligenţa naşte bunătate sau compasiune. Prostia sau talentul sec niciodată.” Cristian Bădiliţă

 

Mai multe caricaturi gasiti pe site-ul personal: www.patrascan.ro

 

Un tânăr din Brăila va studia fizica la Harvard.

Un tanar din Braila va studia fizica la Harvard

Un tanar din Braila va studia fizica la Harvard

Un  tânăr brăilean i-a impresionat atât de tare pe americanii de la Harvard, încât pentru a-l avea student, aceştia îi vor plăti asigurarea medicală, studiile, dar şi biletul de avion până acolo. Tânărul s-a calificat în fruntea clasamentului la numeroase olimpiade internaţionale de astronomie, fizică şi astrofizică. După ce va termina studiile, Denis îşi doreşte să fie profesor la una dintre cele mai prestigioase universităţi din lume.

La cei 19 ani ai săi, Denis a adunat atât de multe diplome, medalii şi trofee la concursurile de fizică, astronomie şi astrofizică încât a primit o bursă completă de la Harvard, în condiţiile în care un an de studiu la universitatea americană costă 70.000 de dolari.

Tânărul a aplicat la 21 de Universităţi din Statele Unite ale Americii şi la alte cinci universităţi din Marea Britanie. Patru instituţii de învăţămţânt universitar l-au vrut pe Denis ca student: Universitatea Cambridge şi Bath University din Marea Britanie, dar şi universităţile Stanford şi Harvard, din SUA. Momentul primirii mailului de confirmare a fost emoţionant şi nu i-a fost uşor să aleagă.

Denis Turcu – student Harvard: „A fost un moment de nedescris când l-am văzut, când l-am deschis şi când am văzut că scrie acolo, îngroşat, ”congratulations”. Oferta de la Harvard a fost mai bună, financiar vorbind. Pe lângă acest lucru m-am uitat şi la domeniile de cercetare de la cele două facultăţi. Deşi Stanford-ul este foarte bună pe fizică şi fizică modernă, şi Harvard se ridică la un nivel foarte sus, fiind cea mai bună facultate care studiază astrofizica. M-a atras foarte mult acest lucru„.

Denis a moştenit dragostea pentru numere de la tatăl său, profesor de matematică. În gimnaziu a descoperit fizica, de care s-a îndrăgostit iremediabil.

Denis Turcu – student Harvard: „Am descoperit fizica în clasa a şasea şi am avut plăcerea de a vedea că e o ştiinţă mult mai palpabilă, ceea ce m-a atras foarte mult deoarece m-a ajutat să înţeleg mai mult fenomenele care se întâmplă în jurul meu. Aici am două medalii, amândouă de aur, de anul acesta, de la Olimpiada Internaţională de Astrofizică. Una, e din aur absolut, cealaltă pentru cea mai bună lucrare observaţională„.

Denis e singurul copil al familiei Turcu, iar părinţii lui spun că acesta i-a făcut să se simtă cei mai fericiţi oameni de pe pământ.

Narcis Turcu – tatăl lui Denis: „A trebuit să ridic plicul de la curierat şi vă daţi seama, fără cuvinte. A fost emoţionant, n-am putut să cred acest lucru.”

 

Tânărul spune că îşi doreşte să devină profesor la o universitate de prestigiu din lume. El va pleca joi, în America.

 

Reporter: Iuliana Chitic

Operator: Luigi David

Sursa: Digi24.ro

Trofeul festivalului Ceata lui Piţigoi castigat de un brailean

Trofeul festivalului Ceata lui Piţigoi castigat de un brailean

Trofeul festivalului Ceata lui Piţigoi castigat de un brailean

Elevul Şcolii de Arte „Vespasian Lungu”, Doru Ciutacu, prof. Liliana Chiriţă, a reuşit să cucerească trofeul Festivalului internaţional pentru copii „Ceata lui Piţigoi”, ediţia a XIII-a, care a avut loc în weekend, la Galaţi. El a participat la secţiunea 15 – 18 ani. Această performanţă i-a asigurat calificarea la două festivaluri similare, unul la Sibiu şi altul în Bulgaria. Cel de-al doilea elev al şcolii înscris la aceeaşi competiţie, Mihai Pătulea – prof. Galina Cojocari, a participat la secţiunea 6 – 8 ani şi a obţinut menţiune. Organizatorul evenimentului a fost Centrul Cultural „Dunărea de Jos”.

Şcoala de Arte „Vespasian Lungu” a mai fost prezentă în weekend la festivalul „Coloana infinitului” de la Tg. Jiu, festival de muzică uşoară şi folk. Elevul Andrei Sima, de la clasa profesoarei Adriana Toma, a participat la secţiunea 16 – 19 ani şi a obţinut menţiune.

sursa: Obiectivbr.ro

Tarachiu Catalin – Fotograf

Tarachiu CatalinMa numesc Tarachiu Catalin ( TaRa)  in varsta de 24 de ani .Am terminat Colegiul National „Ana Aslan” profil AMG si lucrez la Spitalul Judetean Braila. M-am nascut in acest oras Braila si locuiesc in cart Chercea. Pasiunea de poze a aparut in urma cu cv timp de la un bun prieten. Imi place sa fac poze la tot ce mi se pare interesant si mai nou sa fac poze Brailei sa scot in evidenta frumusetea ei!!!!  In ultimu rand vreau sa mentionez ca sunt ” fotograf” AMATOR.

 

 

Bratu Viorel – Fotograf

Bratu viorel

bratu viorel fotograf brailapebuneMa numesc  Bratu Viorel, un bun cetatean al Brailei in varsta de 28 de ani, nascut crescut in cartierul Brailita. Sunt pasionat de fotografie si desen iar pasiunea pentru orasul meu a aparut inca din facultate, atunci cand am constatat ca foarte multa lume nu cunostea absolut nimic despre orasul Braila, mai mult unii nu stiau unde ne aflam pe harta…tragic. Am incercat sa promovez asa cum am stiut eu mai bine povestind si aratand tot ce aveam la indemana pe atunci…(nu foarte multe)…pentru ca Braila nu avea nici un fel de promovare…( in afara renumelui de “orasul cutitarilor, pestilor…etc “).

Prin fotografiile mele vreau sa scot in evidenta toate partile frumoase ale urbei brailene dar si partile unde s-ar mai putea lucra de catre autoritati, cladiri monument, parcuri, strazi… Vreau sa arat frumosul si uratul, trecutul si viitorul asa cum ma pricep eu.

Nae Ionescu, doctor în filosofie, profesor universitar, gazetar.

Nae Ionescu

Nae Ionescu, doctor în filosofie, profesor universitar, gazetar.

 

Doctor în filosofie, profesor universitar, gazetar. S-a născut la 16 iunie 1890 în Brăila, într-o familie modestă, cu rădăcini ţărăneşti. A urmat liceul “Nicolae Bălcescu” din oraşul natal, după care studiază la Universitatea din Bucureşti şi apoi în străinătate, la Universitatea din München şi la cea din Viena.

Profesor universitar, conferenţiar, ideolog şi doctrinar al Mişcării Legionare; filozof de tip socratic, mare om de cultură. A condus împreună cu Gheorghe Racoveanu revista teologică ”Predania”, a fost Directorul ziarului “Cuvântul” (publicaţie de aleasă ţinută intelectuală în paginile căreia s-au reunit numele celor mai ilustre personalităţi legionare în frunte cu Mircea Eliade, Constantin Noica, Emil Cioran, Gheorghe Racoveanu, Dragoş Protopopescu), a îngrijit apariţia revistei “Arhiva pentru Ştiinţă şi Reformă Socială“ ş.a.

Profesorul Nae Ionescu a fost asasinat prin otrăvire la 15 Martie 1940. Scăpat cu viaţă din lagărul de la Miercurea Ciuc (în timpul sângeroasei prigoane împotriva Mişcării Legionare din 1938-1940) şi aflat cu domiciliu obligatoriu păzit, agentul de politie care-l păzea a fost pus din ordinul camarilei să-i schimbe prafurile pe care le avea pe masă şi le lua contra durerilor de inimă, cu prafuri otrăvite.

A mai semnat si cu pseudonimul CALICLES.

 

OPERA:

  • Die Logistik als Versuch einer neunen Begründung der Matematik (teza de doctorat susţinută la Univ. din München, 3 Aprilie 1919, doctorat obţinut cu strălucire). Publicată în: Izvoare de filosofie. Culegere de studii şi texte – II, 1943 (Ed. Bucovina – I.E. Torouţiu, Bucureşti, 1944, pg. 1-52);
  • Doctrinele partidelor politice – Sindicalism (conferinţă rostită în 1923) şi publicată de Institutul Social Român (Ed. Cultura Naţională, Bucureşti, 1924, pg. 173-185);
  • Filosofia Catolicismului (curs universitar, manuscris);
  • Filosofia Protestantismului (curs universitar, manuscris);
  • Faust şi problema mântuirii (curs universitar, manuscris);
  • Logica colectivelor (curs universitar, manuscris);
  • Istoria Logicei (curs universitar 1929-1930);
  • Logica Românească (curs universitar, manuscris);
  • Prefaţă (la volumul De două mii de ani de M. Sebastian);
  • Roza vânturilor, Buc., 1937;

 

LUCRĂRI CONSACRATE OPERELOR IONESCIENE TIPĂRITE POST MORTEM:

  • Fenomenul Legionar (patru conferinţe pe care Prof. Nae Ionescu le-a ţinut în luna Mai 1938 în faţa legionarilor din lagărul de la Miercurea Ciuc în care se găsea internat şi publicate mai apoi în “Buletinul Informativ”, Nr. 2-3-4-5, Aug.-Sept. 1940, săptămânal de informare a legionarilor refugiaţi in Germania);
  • Istoria logicei (cu un portret al lui Nae Ionescu scris de Vasile Băncilă şi cu o introducere colectivă), Bucureşti, 1941;
  • Metafizica (teoria cunoaşterii metafizice, cursul “Cunoaşterea imediată“, ţinut în 1928–29), Bucureşti, 1942;
  • Metafizica – (Logica generală), Bucureşti, 1943;
  • Metafizica – (II), 1944;
  • Convorbiri, Freising, 1951. Ediţia a II-a 1963, îngrijită de Mircea Eliade şi Gheorghe Racoveanu.
  • Îndreptar ortodox (culegere de texte religioase scrise de Nae Ionescu, cu numeroase adnotări de D. C. Amzăr), Wiesbaden, 1957.

Nae Ionescu legenda

Sursa: miscarea-legionara.info

Petre Andrei, savant, sociolog, filosof, profesor și om politic

Petre Andrei, savant, sociolog, filosof, profesor și om politic

Petre Andrei, savant, sociolog, filosof, profesor și om politic

Petre Andrei (n. 29 iunie 1891, Brăila – d. 4 octombrie 1940, Iași) a fost un savant,sociolog, filosof, profesor și om politic, membru post-mortem (1991) al Academiei Române. Voluntar în Primul Război Mondial, a fost profesor la Catedra de Sociologiea Universității din Iași, deputat din partea Partidului Național-Țărănesc, subsecretar de stat și apoi ministru în mai multe guverne din România interbelică.

 

Biografie 

Petre Andrei s-a născut pe 29 iunie 1891 în orașul Brăila. Urmează cursurile Liceului „Nicolae Bălcescu” din Brăila, iar în 1910, după ce obține singura bursă disponibilă pentru acel an, începe cursurile Facultății de Litere și Filosofie ale Universității din Iași. Profesorii Dimitrie Gusti și Ion Petrovici sunt impresionați de calitățile tânărului student, oferindu-i acestuia distincția „Magna cum laude” la finalizarea studiilor, în1913. Obține o nouă bursă pentru continuarea studiilor doctorale și se specializează la Universitatea din Berlin, unde urmează cursul de logică și istoria filosofiei al profesorului Alois Riehl, dar și la Universitatea din Leipzig.

 

Deși era scutit de serviciul militar, fiind orfan de tată și singurul susținător al familiei, se înrolează ca voluntar în Primul Război Mondial. Participă la luptele de la Oituz,Slănic și Valea Cașinului, în care se distinge prin acte de bravură, fiind decorat cu „Steaua României”, „Coroana României” și „Crucea de război cu bare”.

Imediat după Primul Război Mondial, obține doctoratul cu teza Filosofia valorii. Devine profesor în învățământul liceal, iar din 1922 este profesor la Catedra de sociologie a Universității din Iași. Ca profesor, se numără printre cei care se opun introducerii politicii în Universitate, fiind, de altfel, de-a lungul întregii sale vieți, un adversar al extremismului, atât fascist, cât și bolșevic.

 

Este numit subsecretar de stat la Departamentul Agriculturii și Domeniilor (1930–1931), subsecretar de stat la Ministerul Instrucțiunii Publice și Cultelor (1932–1933) și ministru al Educației Naționale (1938–1940), în această din urmă calitate inițiind, printre altele, o lege de organizare a învățământului superior.

Schimbarea regimului politic din România, prin renunțarea la tron a regelui Carol al II-lea și instaurarea regimului legionaro-antonescian (de extremă dreapta), a avut unele urmări pentru Petre Andrei: a fost scos din învățământul superior, urmărit, anchetat și persecutat. În urma unei percheziții domiciliare, când urma să fie arestat de legionari, pentru a evita situația în care se

afla Nicolae Iorga la acea vreme, pe 4 octombrie 1940 a ales să își pună capăt zilelor.

 

Iată cum își justifica savantul ieșean gestul ultim în scrisoarea lăsată soției sale:

Eu, deși complect nevinovat, din nici un punct de vedere, nu pot trăi umilit și disprețuit. Nu pot suporta nici chiar compătimirea. Am trăit demn o viață întreagă și nici în momente grele nu m-am plecat, necum în aceste momente când mi se face o teribilă nedreptate. De aceea trebuie să termin acum când se deschide o perspectivă neagră.

 

Într-o altă scrisoare, lăsată copiilor săi, Petre Andrei preciza următoarele:

„Eu am conștiința împăcată; sângele și moartea să cadă asupra capului celor care mi-au zdruncinat nervii în halul acesta. Am avut altă atitudine politică decât garda de fier, dar nu am prigonit pe nimeni și nu am făcut nici un gest urât. Nu pot să fiu însă umilit și degradat. De ce să fiu arestat? Dacă aș avea pe sufletul meu o cât de mică vină aș suferi orice, căci aș fi meritat. Dar așa? În cărțile scrise de mine apare clar atitudinea și concepția mea. Voi controlați și veți vedea.”

Ignorat o perioadă, a fost redescoperit după 1970, când a început culegerea și retipărirea operei sale.

În 1991 a fost ales post mortem membru al Academiei Române.

 

Opera 

Decedat la doar 49 de ani, Petre Andrei a reușit să realizeze 15 lucrări, 5 cursuri universitare, peste 40 de studii și articole de specialitate, 25 de recenzii, 35 de conferințe și cuvântări, 3 rapoarte la legi și peste 75 de discursuri și intervenții parlamentare. Savantul este considerat drept unul dintre întemeietorii sistemului științelor sociologice din România.

 

Din principalele sale lucrări științifice se pot enumera:

  • Sociologia cunoașterii și a valorii
  • Filosofia valorii
  • Problema fericirii
  • Sociologia revoluției
  • Probleme de sociologie
  • Sociologie generală

Stiati ca Joseph Juran a fost Brailean?

Stiati ca Joseph Juran a fost Brailean?

Stiati ca Joseph Juran a fost Brailean?Stiati ca Joseph Juran, unul dintre cei mai apreciati specialisti la nivel mondial in domeniul managementului calitatii, a fost roman?
S-a nascut in 1904 la Braila si a murit in 2008 la varsta de 104 ani. A fondat institutul Juran din SUA, institutie de referinta mondiala in domeniul imbunatatirii proceselor. A fost considerat drept unul dintre initiatorii „miracolului japonez” fiind recompensat de Imparatul Japoniei cu Ordinul Sacrei Comori – cel mai inalt ordin acordat strainilor.

Un citat de-al sau: „Daca faci ce-ai mai facut, obtii ce-ai mai obtinut!”

sursa: Ascendis

Braila, Politica de expansiune a statului grec catre Turcia.

Politica de expansiune a statului grec catre Turcia, viza tarmul de vest al Asiei Mici, stapanite in vechime de greci. Drept represalii, guvernul turc a trecut la deportarea si chiar eliminarea fizica a acestora. Asa s-a intamplat la Ayvalik – Asia Mica  si cu famia Harvalias, scapand doar un copil de 10 ani, pe nume Theodoros ( „cel daruit de Dumnezeu” ), care se ascunsese sub pat si al carui planset a fost auzit de vecini. Un vas de refugiati l-a salvat, ajungand, dupa lungi peregrinari impreuna cu alte rude mai indepartate, la Tulcea, unde copilul devine baiat de pravalie si, ulterior, om de incredere la comerciantul Tzakiris, cu a carei fata, Polyxenia, educata la Zapion, o scoala a manierelor elegante pentru fetele din lumea buna, de la Istambul, cunoaste o poveste de dragoste, incheiata prin casatorie, dupa care s-au mutat la Braila, unde va deschide o bacanie in Piata Regala ( azi Hristo Botev), avand trei fete, toate licentiate :

1. Ismini, medic stomatolog, casatorita cu Ionel Draghincescu, medic ginecolog ( doi fii : Dan Teodor, medic ginecolog Galati, si Mihai, medic chirurg, sef sectie – Spitalul Judetean Braila ). Era fiul invatatorului Gheorghe Draghincescu ( casatorit cu Elvira, de nationalitate maghiara ), care predase in Banatul hasburgic, la Buzias si Lipova

2. Elly, profesoara de comert la Scoala Medie Tehnica Comerciala, cum devenise, dupa reforma invatamantului din 1948, Liceul Comercial Petre Bancotescu, si apoi, pana la pensionare, profesoara de franceza la Scoala nr. 25, casatorita cu Panaiotis Calivi, functionar de banca la Hrisoveloni – Bucuresti, la Tulcea si la Banca Nationala, sucursala Braila, sef Tezaur, avand un fiu Ioan, ce purta, conform traditiei, numele bunicului, economist la Banca Nationala – Braila, timp de 12 ani, in prezent director economic la Termocentrale – Chiscani.

Tatal lui Panaiotis, Ioan Calivi, nascut la Leonidion, judetul Arkadia, din estul Peloponezului, casatorit cu Maria Rozakis, originara dintr-un sat vecin, emigreaza, in speranta unui trai mai bun, in Romania, in anii 1910 – 1912, avand 4 copii, de 2, 5, 10  si 12 ani: 3 fete ( Eugenia, Angela, Antigona) si un baiat, Panaiotis. La inceput, a locuit la Constanta, unde este remizer- comisionar, iar mai apoi, dupa razboi, la Braila, functionar la banca Hrisoveloni si Banca Nationala, de unde s-a si pensionat. Atat bunicul Ioan, cat si fiul Panaiotis vor obtine naturalizarea – cetatenia romana in anii 1937 si 1940. Cererea de nationalizare a lui Ioan Calivi, mijlocitor oficial pe langa Bursa de marfuri din Constanta, fusese publicata in Monitorul Oficial si in ziarele Universul si Dacia inca din 1925, fiind republicata si peste 10 ani in 1936 si aprobata in sedinta Consiliului de Ministri din 15 decembrie 1937, prezidat de Ghe. Tatarescu, pe temeiul implinirii stagiului de 10 ani si a  faptului ca are purtari bune in societate, nu a suferit nicio condamnare penala pentru fapte infamante si are mijloace de trai.

3. Maria Olimpia, profesoara de limba franceza la Liceul Murgoci, casatorita cu Nicolae Marulis, nascut in Kefalonia –  Grecia, economist si profesionist desavarsit, sef contabil la TAPL. Posta, SITGC si inspector ITFS. Un fiu : Theodor, inginer, specialist in calculatoare si programare, stabilit in Atena, Grecia.

In timpul primului razboi, Theodoros Harvalias a ajuns cu negotul si in Rusia, in mijlocul luptei dintre albi si rosi, neputand sa mai faca nu doar comert, dar nici sa se repatrieze. Deoarece drumul spre Romania era primejdios, a ales calea spre est, ajungand dupa numeroase precupetii, ca si criticul literar Constantin Dobrogeanu – Gherea, in Japonia, unde s-a intretinut ca hamal in port. A reusit sa vina in Grecia muncind ca fochist pe un vas grecesc. Prin intermediul cablogramelor si-a anuntat sotia, care l-a asteptat la acostare, pe cheiul portului Pireu. Intalnirea a avut loc dupa aproape  10 ani, bucuria revederii fiind dublata de conceperea la Pireu a celei de-a treia fiice , Olimpia Maria. Iata un subiect de roman,  care asteapta sa fie scris.

Si povestea poate continua, cu referire la copii acestora, multi dintre brailenii asa-zisi get- beget, avand la origine un alogen grec, bulgar sau de alt neam.

sursa: Ioan Munteanu, Editura EX LIBRIS,Braila, 2009

Manea Manescu, fost prim-ministru comunist nascut la Braila

Manea Manescu fost prim-ministru comunist, nascut la Braila

Manea Manescu fost prim-ministru comunist, nascut la Braila

Manea Mănescu s-a născut la data de 9 august 1916, la Brăila, unde părinții săi, Constantin și Păuna Mănescu, locuiau, fiind refugiați din zona Prahovei.

Dupa încheierea Primului Razboi Mondial, în 1919, familia Mănescu se întoarce la Ploiești, unde tatăl lui Manea era un cunoscut cazangiu, simpatizant al socialiștilor.

Între 1928 şi 1935, Manea Mă­nescu a urmat cursurile Liceului Co­mer­cial din Ploieşti, iar în 1940 a absolvit Academia Comercială din București, fiind admis și la doctorat.

Mănescu este unul dintre puţinii fruntași ai Partidului Comunist Român care aveau o me­se­rie clară, începând studiile superioare înainte de instaurarea regimului comunist.

A devenit membru al Partidului Comunist în august 1944, fiind un admirator al lui Stalin.

În 1965, la Congresul al-IX-lea, Manea Mănescu, promovat de Nicolae Ceaușescu, ajunge în Comitetul Executiv al partidului.

După pensionarea forțată a lui Ion Gh. Maurer, adversar al lui Ceaușescu, în 1974, Manea Mănescu este numit prim-ministru al României, demnitate pe care o ocupă până în anul 1979.

După 1979 Maurer ramâne în structurile de vârf a Partidului Comunist.

Într-un articol din Scânteia, oficiosul PCR, din 1979, Manescu este cel care într-un discurs, în numele guvernului, o caracterizează pe Elena Ceușescu  ca fiind un „remarcabil exemplu de militant comunist pentru libertatea și independența patriei” și „strălucitor om de știință”.

În 22 decembrie 1989, alături de Emil Bobu, Manea Mănescu i-a însoțit pe Nicolae și Elena Ceaușescu în elicopterul cu care au zburat din clădirea Comitetului Central PCR în care pătrunseseră revoluționarii.

Manea Manescu ramane în istorie ca fiind omul care i-a pupat mâna lui Nicolae Ceausescu înainte ca acesta să fugă cu elicopterul de pe sediul Comitetului Central, pe 22 decembrie 1989.

A fost condamnat penal, la 10 ani de închisoare,  pentru că, în calitate de membru al Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, a aprobat reprimarea evenimentelor din decembrie 1989.

Fostul lider comunist a murit la data de 27 februarie 2009, în București.

Un articol de Cristea Alin, blogger.

Fanus Neagu, povestitor, memorialist, nuvelist, romancier si dramaturg

Fanus Neagu s-a nascut pe 5 aprilie 1932, in Gradistea-de-Sus, judetul Braila, si a fost povestitor, memorialist, nuvelist, romancier si dramaturg.

A studiat primii cinci ani de scoala primara in satul natal. Si-a continuat studiile intre anii 1944-1948 la Liceul Militar din Iasi si a urmat Scoala Pedagogica nr. 2 din Bucuresti, iar in 1952 a devenit cursant al scolii de literatura „Mihai Eminescu”, pana in anul 1953, fiind coleg de generatie cu Nicolae Labis, Radu Cosasu etc. Intre anii 1954 si 1957 invata la Facultatea de Filologie din Bucuresti, dar nu isi incheie studiile.

In anul 1954 debuteaza cu povestirea „Dusman cu lumea”, in revista Tanarul scriitor, iar in anul 1960 are loc debutul editorial, cu volumul de povestiri „Ningea in Baragan”, retiparit in 1964 sub titlul „Cantonul parasit”.

In anul 1960 publica „Somn de la amiaza”, iar in 1962, „Dincolo de nisipuri”, in anul 1967 publica „Vara buimaca”, iar piesa „Scoica de lemn” este pusa in scena la Teatrul Nottara din Bucuresti. Publica ulterior, in anul 1979, „Cartea cu prieteni”, in anul 1981 – „Insomnii de matase”, in anul 1985 – „A doua carte cu prieteni”. In anul 1985 i se joaca piesele „Echipa de zgomote”, la Teatrul Majestic, si „Olelie”, la Teatrul National din Bucuresti.

Printre volumele pe care le-a scris se mai numara „Intamplari aiurea si calatorii oranj” (publicistica), romanul „Scaunul singuratatii”, nuvelele „Dincolo de nisipuri”, iar in anul 1993 i se joaca la Teatrul National din Bucuresti si la Teatrul National din Timisoara piesa „Casa de la Miezul Noptii sau Paiata soseste la timp”.

A primit, printre altele, premiul Uniunii Scriitorilor din Romania, pentru volumele „Cantonul parasit”, „Frumosii nebuni ai marilor orase”, „Echipa de zgomote”, „Casa de la Miezul Noptii sau Paiata soseste la timp”.

In perioada decembrie 1993 – 1996, Fanus Neagu a fost director al Teatrului National din Bucuresti. In noiembrie 1993 devine membru corespondent al Academiei Romane, iar pe 21 decembrie 2001 a devenit membru titular al aceleiasi institutii.

Fanus Neagu a incetat din viata pe 24.05.2011, ora 3.30 a.m., la Spitalul Universitar de Urgenţă «Elias», ca urmare a unei afecţiuni neoplazice metastazante, consumptive şi cu evoluţie îndelungată”, se arată într-un comunicat al unităţii sanitare.”