Diverse - Braila pe bune - Istoria Brailei, Evenimente Braila, Personalitati brailene, Cultura

8 septembrie 2015

AU DEBUTAT ÎNSCRIERILE LA ŞCOALA POPULARĂ DE ARTE „VESPASIAN LUNGU” BRĂILA

Şcoala Populară de Arte „Vespasian Lungu” Brăila a dat startul înscrierilor în anul şcolar 2015-2016.

Şcoala Populară de Arte „Vespasian Lungu” Brăila reprezintă, şi în acest an, cea mai bună alegere pentru petrecerea timpului liber, oferind tuturor celor interesaţi posibilitatea de a se înscrie sau reînscrie în anul şcolar 2015-2016 la una sau mai multe dintre secţiile: Muzică, Arte plastice şi vizuale, Coregrafie şi Teatru.

Sub îndrumarea cadrelor didactice înalt specializate şi dedicate în întregime muncii lor, cursanţii de diferite vârste pot urma în cadrul Secţiei „Muzică” specializări precum: Canto clasic, Canto muzică uşoară şi jazz, Canto popular, Pian, Vioară şi violă, Chitară (clasică, folk, electrică, bas), Instrumente de percuţie (baterie), Orgă electronică, Acordeon, Teorie şi solfegii, Istoria muzicii şi Ansamblu coral. În cadrul Secţiei „Arte plastice” se pot studia şi deprinde, cu ajutorul profesioniştilor în domeniu, tainele Picturii şi Graficii pe şevalet sau ale Artei decorative / Iconografiei. La rândul lor, „Artele vizuale” sunt reprezentate de specializări precum Arta fotografică şi Grafica publicitară şi webdesign. Pentru cei mici sau chiar adulţi, oferta educaţională a Şcolii brăilene include şi Secţia de „Coregrafie”, în cadrul căreia Dansul modern şi Baletul clasic / contemporan reprezintă, de asemenea, specializări de succes în fiecare an. Copiii sunt aşteptaţi să îşi exerseze talentul actoricesc în cadrul Secţiei „Teatru” sub îndrumarea unor profesori cu experienţă şi har.

De altfel, activitatea de calitate desfăşurată în timpul anilor de studiu în cadrul Şcolii Populare de Arte „Vespasian Lungu” din Brăila se regăseşte în numeroasele premii şi distincţii obţinute de cursanţi şi absolvenţi, atât în ţară, cât şi peste hotare.

Pentru toţi cei interesaţi de a se înscrie în anul I, admiterea la toate secţiile constă într-o probă de aptitudini: interpretarea acapela, cu negativ sau corepetitor a unei piese muzicale, redarea din memorie a unui solfegiu, mobilitate şi ritmicitate pentru candidaţii de la Secţia „Coregrafie” şi prezentarea unui portofoliu personal pentru cei de la Secţiile „Arte plastice” şi „Arte vizuale”. Absolvenţilor li se vor elibera diplome.

Cursurile pot fi urmate atât la sediul Şcolii din Municipiul Brăila, cât şi la secţiile externe din oraşul Făurei, precum şi din comunele Gemenele, Roşiori, Chiscani, Scorţaru Nou, Tufeşti.

Managerul Şcolii Populare de Arte „Vespasian Lungu” Brăila, domnul George Romeo Bunea, consideră că: „Sloganul «Cea mai bună alegere pentru timpul tău liber!» este adecvat celor care doresc să studieze, să se perfecţioneze, să se distreze, să găsească o alternativă la timpul lor liber. Specialiştii, cadrele didactice, artiştii noştri le stau la dispoziţie. Toate acestea le oferim brăilenilor, celor care doresc să ne calce pragul. Totodată, punem la dispoziţie spaţiul nostru modern, îmbrăcat în haine de sărbătoare, ca la orice început de an şcolar, dotat cu instrumente şi material didactic de ultimă generaţie. Cu alte cuvinte, aşteptăm să ne vizitaţi, iar dacă oferta noastră vă este potrivită, vă invităm să ne petrecem împreună timpul într-un mod cât mai plăcut!”.

Informaţii suplimentare se pot obţine de luni până vineri, între orele 09.00-16.00, la sediul nostru din Brăila, str. Mărăşeşti nr. 1 sau la telefon 0239/61.21.04. De asemenea, detalii se pot regăsi pe site-ul www.vespasianlungu.ro şi pe pagina de Facebook.

Vă aşteptăm!

30 iulie 2015

Brăila, pe malul stâng al Dunării, sau în Nordul Barăganului!?

Pe cât de ciudat poate părea, prezența Dunării şi Bălții pentru locuitorii din Brăila este foarte puțin remarcată. Zeci de mii de autoturisme față de câteva sute de ambarcațiuni de agreement, înseamnă, fără de tagadă, interesul foarte scăzut al localnicilor pentru petrecerea timpului pe apă.

Desigur, a avea o ambarcațiune nautică presupune multe probleme de legare la mal –un soi de parcare pentru bărci- dar, şi pentru maşini, asta este în Brăila o dificultate în creştere şi nu descurajează deloc amatorii de plimbări auto.

Acesta este cu siguranță motivul pentru care piața locală de servicii nu s-a “mişcat” pentru a pune la dispoziția amatorilor variante diverse de deplasare pe Dunăre. Brăila nu are turism. Nici n-a avut. Poate cel balnear, dar vârsta celor care vin la tratament exclude aventuri pe apă.

Pentru cei aflați în tranzit, probabil două – trei ceasuri ar putea fi disponibile dacă deplasarea ar prezenta elemente de interes. Şi din fericire sau nefericire, după caz, Dunărea la Brăila nu are cascade, cataracte, sau cine mai ştie ce ar putea prezenta interes pentru românii dornici de senzații tari.

Există totuşi ceva foarte special. Acel ceva pe care străinii de oraş îl simt aproape imediat. Şi se cheamă istorie, legendă, poveste, Natură aproape neatinsă. Şi pentru a înțelege aşa ceva, ai nevoie de îndrumare, de ghidaj.

Exista Inefabilul Brăilei.

Povestea fantastică a Chirei lui Istrati şi legenda arabului de-a răpit Chira şi-a ținut-o în Iezerul Chiriloaia, a legendarului Ştefan Vasali zis ”Terente” cu incursiunile din celebra ‘hoțoaică’ – barcă de o persoană, pe la fetele de bogătaşi, peste falia Hercinică dintre Bata Brăilei şi Dobrogea, pirateriile din convoaiele din zilele noastre, sutele de mii de păsări de baltă ce clocesc laolaltă ca niciunde-n Europa, lacuri cocoțate la sute de metri deasupra Dunării, în cariere părăsite, vinuri care fac fala concursurilor europene din vii atârnate peste dealuri aproape neştiute, temple mai vechi decât cele de la Stonehenge, şi atât de multe altele, legate de apa Dunării şi a Măreței Bălți.

Iar pentru a simți toate acestea, trebuie sa stai pe apă. În barcă mică sau mare, rapidă sau lentă, şalupă sau vaporaş, cu motor sau la rame. Şi să-ți povestească cineva care ştie. Şi argumentează.

Unii dintre noi vrem şi putem să împartăşim toate acestea şi altora. Şi avem şi bărci, şalupe. Ba chiar organizăm uneori şi excursii pentru prietenii noştri.

Balta şi Dunărea nu sunt doar ale noastre.

Când veți dori, le vom împărți şi cu voi!

Lucian Țilea

24 iunie 201524 iunie 2015

Povestea unui aventurier

Pornind spre ape line dunarene, corabia strabate valuri reci ce se izbesc de malul unui port. Privesc prin geamul mic si-ncetosat si vad prin negura un orasel: opresc. Pasesc timid pentru inceput dar hotarat sa pot vedea mai mult. E fascinant, doar frigul diminetii ma-nconjoara si doi pescari ce stau,privind in zare de pe mal, asteptand „sa traga” si la ei ceva.

Ma-ndrept spre-o cafenea cu tamplarie alba si perdele din voal albastru ce stau timide-n geam. Ma asez la masa si vine catre mine-o mandra domnisoara si-mi aduce-n graba o ceasca de cafea. O sorb si ma gandesc,daca nu cumva visu-mi e aievea, ori daca nu cumva sunt primul care sa fi descoperit un taram nebanuit. Stiu sigur insa, ca am de gand sa cutreier orice coltisor, sa dezbat oricat, dar mai ales sa cunosc oamenii locului, pentru a scrie o carte. Nu stiu nimic despre acest loc, dar vad pe o tablie mica, ruginita stand scris cu litere stacojite „Braila”.

E un oras necunoscut, incerc sa il descopar cu pasi marunti dar siguri ma-ndrept spre centrul sau. Patrund intr-o gradina imensa, cu gust amenajata de natura, la intrarea careia sta scris „Evenimente„.

Indata imi imaginez baluri fastuoase, lied-uri ce imbie la dansuri fascinante , spectacole artistice, culturale ori istorice si concursuri de orice fel. Din visu-mi ma trezesc, intr-un parfum de flori si vad adunate laolalta „Personalitati brailene„: sunt toti acei oameni care se bucura de o vasta recunoastere atat nationala cat si internationala, sunt toti aceia care au primit elogii universitare si academice, dar care au ramas populari printre oamenii de rand. Sunt oameni ai locului, care au avut legatura cu acest oras micut si cochet. Personalitati in viata sau care au trecut in nefiinta, dar care si-au pus amprenta asupra locului.

Sunt fel si fel de oameni, e o lume pestrita, o lume cu idei noi, cu metehne vechi, o lume a oamenilor intre oameni.

Ma despart de-aceste personalitati prinse-ntr-un grup si observ intr-un colt al gradinii un „manunchi” de „braileni talentati„. Se evidentiaza prin diferitele haruri, prin frumusetea picturilor realiste pe care le picteaza, prin modul de a canta, de a dansa si de a juca pe scena rolul vietii lor. Privesc spre ei, ca-nspre un tablou al artelor frumoase ce-mi aduce bucurie in suflet si zambet in priviri.

Sunt inconjurat de „Diverse„: aud stiri interesante, vad cum unii citesc articole informationale, doamnele si domnisoarele sunt interesate de secretele retetelor culinare ale lui Maitre, un bucatar desavarsit. Vad „fotografii din Braila” si „fotografii din Braila Veche„, patrund astfel intr-un alt spatiu: cel al „Facebook-ului”. Aici imi este infatisat intregul oras, atat cel de acum cat si cel de-odinioara. Cu siguranta fiecare om al acestor locuri se vor regasi in colturile si locurile preferate, pline de istorie, ale acestui oras boem. Daca tot am amintit de istorie, ma duc cu gandul catre „orase si comune” catre structura administrativa a Brailei, cu propriile ramnificatii, cu o incarcatura istorica unica.

Fiecare piatra pusa in locuri distincte de catre oameni semnifica istoria, cultura, educatia: „un om fara educatie este un om pierdut”.

Parasesc gradina fascinanta, de care va povesteam si vad un om care-mi indreapta un foileton pe care scrie „Invatamantul brailean”. Il rasfoiesc si citesc o lista a liceelor de prestigiu din Braila, insotita de prezentari sintetice ce parcurg intregul traseu de la infiintare pana in prezent; sunt fascinat de-o astfel de bogatie culturala a locului.

Merg ingandurat pe strazi lasand sa treaca pe langa mine forfota oamenilor, zgomotul masinilor si freamatul naturii. Deodata, ma opresc in fata unor „Monumente istorice„, pasesc timid pe trepte si patrund intr-o lume istorica, o lume a antichitatilor, o lume impanzita de trasee exacte ale locurilor unde pot descoperi si alte astfel de locatii. Iau cu mine din acel loc o harta si ma indrept catre fiecare monument in parte; fiecare monument e o piesa de puzzle si pentru a-mi putea crea imaginea completa sunt nevoit sa merg in fiecare loc. Dupa ce am adunat toate aceste piese, formez imaginea pe care imi doream enorm sa o descopar: astfel se infatiseaza in fata mea „Braila”.

Imi spun in gand, soptindu-mi parca cineva : < nu ai vazut inca nimic, descopera „obiectivele turistice„; ai timpul necesar sa vezi toate aceste obiective, deja consacrate ca avand valente turistice, dar si alte locuri nebanuite ce ar putea deveni turistice>.

Imi place sa descopar, sunt un aventurier si tocmai de aceea am adunat toate aceste experiente intr-o carte, scurt intitulata „Brailapebune.net”. E cartea mea de suflet in care impartasesc din tainele vietii culturale, mondene si politice. Astfel, cititorule, te invit sa calatoresti alaturi de mine, sa patrunzi in acest mirific labirint, sa-l cercetezi, sa „rasfoiesti” paginile cartii in speranta ca te vei regasi, fie in cuvinte, fie in imagini.

Multumiri: Sim’s Land

18 februarie 201518 februarie 2015

Balta Mică a Brăilei, potențial turistic există, turiștii lipsesc.

Speciile rare de păsări, flora diversificată, dar și legendele din Parcul Natural Balta Mică a Brăilei ar putea atrage peste 9.000 de turisti în fiecare an. Doar că principalele puncte de atracție sunt lăsate în paragină. Castelul de apă, de exemplu, care are peste 100 de ani, a fost cândva un restaurant-cofetărie, cu o platformă rotitoare de unde puteai vedea toată panorama orașului.

La kilometrul 175, pe Dunăre, este insula Fundu Mare, locul de unde se poate ajunge în Parcul Natural Balta Mică a Brăilei. Traversarea brațelor Dunării se face doar cu ambarcațiuni mici sau cu bacul.

Privalul Hogioaia este un canal natural care face legătura între Dunăre și lacul din mijlocul Insulei. Când Dunărea crește la cote foarte mari, vegetația din zonă este acoperită de apă, iar potecile din lemn, făcute special pentru a facilita accesul turiștilor, plutesc deasupra apei. În Balta sunt opt trasee terestre și șapte pe apă.

„Anul acesta am avut o cotă a apei de 635 de cm, dar cota istorică a fost în 2010, 713 centimetri. La un metru sub apă avem un stăvilar din piatră asupra căruia intervenim pentru blocarea apelor pe canal, tocmai pentru a desfășura activități de turism. Ce poate fi mai frumos decat să vezi, iarna, urma unei vidre cum a ieșit și a târât peștele pe care îl mănâncă în tufiș”, spune ghidul Gelu Găureanu.

Pe o suprafață de 25 de ori mai mica, în Balta Mică a Brăilei sunt 70% din speciile din Delta Dunării. Pe raza parcului au fost identificate 207 de specii de păsări, împărțite în trei colonii: Chiriloaia, Cucova și Vulpașu. în Parc s-a găsit și un cuib de codalb.

„Vulturul codalb este cea mai mare pasăre răpitoare din România, anvergura aripilor ajungând la doi metri și jumătate”, mai spune ghidul.

Odată ajuns pe Lacul Chiriloaia, nu știi în ce direcție să-ți îndrepți privirea: pe lac, unde vegetația colorată îți distrage atenția dintr-o parte în cealaltă, sau în copaci, ca să urmărești ritualul de curtare între păsări.

O legenda locală spune că denumirea Lacului Chiriloaia vine de la frumoasa Chira Chiralina.

„Ar fi fost rapită de un harap din afara țării și adusă pe acest lac. Rudele au căutat-o, marinarul a fugit și a abandonat-o pe Chira, apoi s-a spânzurat”, explică Gelu Găureanu.

Și haiducul Terente, alt erou local, își avea ascunzătoare tot pe acest lac.

„Nu avea o singură ascunzătoare, ci 2-3, când era încolțit de poteri se ascundea în apă și respira printr-un băț de stuf”, povestește ghidul.

Autoritățile locale vor să treacă Insula Mică a Brăilei din domeniul public al statului în proprietatea județului, pentru a putea exploata turistic zona.

„Dacă vrem să avem vizitatori și din alte țări, trebuie să avem și condiții. Pentru asta acționăm și pe partea de turism, dorim ca împreuna cu Galați să avem în administrare Insula Mică, care este o fărâma din Delta Dunării”, susține Gheorghe Bunea Stancu, președintele Consiliului Județean Brăila.

În cel mult patru ani, Parcul Natural Balta Mică a Brăilei ar putea fi deschis circuitului turistic. Deja, doi turoperatori din Italia sunt interesați de pachete turistice în zonă.

Sursa: RAPORT DE TARA DIGI24

27 ianuarie 2015

Ce şi cum mâncăm la Brăila?!

O încercare complicată să scrii despre a mânca întrun oraş în care, de peste trei generaţii, mâncarea a încetat să mai fie o prioritate a locuitorilor. Chiar dacă pare a fi cel puţin bizar, este evident că majoritatea locuitorilor Brăilei mai degrabă se hrănesc pentru a putea vieţui, decăt să manânce. Şi explicaţii, har Domnului, sunt destule: lipsa de timp, de chef, de pricepere şi poate câte altele.

Sunt trei generaţii de când marea majoritate a femeilor au o ocupaţie care le ţine la distanţă de gospodăria personală. Bunicile noastre erau toate casnice, gospodine. Şi învăţau de la mame, mătuşi, cum se găteşte în partea asta de ţară. Şi găteau zilnic, pentru că nu erau frigidere, congelatoare. Găteau exact cât trebuia să se mănânce, adică pe porţii, pentru că era păcat să arunci mâncarea la porci.

Care va să zică, ştiau reţetele feluritelor mâncăruri, pentru că ghiveciul, tocana, pilaful sau cine mai ştie ce, erau de recunoscut şi când erau gătite de Florica din Stăncuţa, şi de Ileana din Gradiştea ori Maria din Latinu. Era parte a zestrei fetei de măritat, gătitul, şi fetele se încercau astfel înainte de a fi peţite.

Se gătea repede, la sobe cu lemne, care se aprindea de cu dimineaţa şi se stingea seara, de frica focului lăsat peste noapte. De asta se cheamă încă duzină pachetul de cutii de chibrituri: 12 cutii, câte una pentru fiecare lună a anului, 40 de beţe în fiecare cutie, puţin peste 30, dacă ratezi un aprins de foc în vreo dimineată somnoroasă.

Se foloseau aceleaşi ingrediente, condimente, pentru a se păstra acelaşi gust al mâncării; la masă mâncau multe guri, se comenta mâncarea, şi de bine, şi de rău. Nu erau multe evenimente de povestit, şi dacă ghiveciul de post avea mai mult morcov sau ţelină, şi argatul, şi zilierul aveau motiv de şuşotit.

Acum se stă mai puţin în familie. Oamenii iau tot mai rar masa împreună. Mai degrabă mănâncă împreună colegii de serviciu decăt membrii familiei.

Acasă se găteşte pentru hrănit, nu pentru bucuria de a împărtăşi bucatele cu familia şi prietenii. Soţiile gătesc din amintiri furate printre problemele de servici şi gătitul bunicilor noastre. Sau, mai bine, din reţete povestite între două ţigări în pauze la servici, sau de pe Internet.

După zece ore de muncă, cumpărături cu sacoşele târâte prin tramvaie şi Maxi Taxi, lecţii cu copiii, scrise pe masa bucătariei, cu fundul de tăiat zarzavat şi oala de ciorbă clocotind pe aragaz, gospodina este numai bună de gătit un nou fel de mâncare, la cererea expresă a familiei: – Ne-am săturat de ghiveci, şi de ciorba de pasăre, şi de orez, şi de fasole scăzută….., spuse în cor, pe câte voci sunt prin casă.

Fireşte că sunt şi excepţii. Ca de obicei, şi într-un sens şi în celălalt. Emisiunile de gătit în direct fac minuni. De când au invadat canalele de televiziune, bucătarii şefi apar ca ciupercile după ploaie! E destul să fi umărit câteva episoade Tv şi, indiferent de vârstă, doamnele şi domnişoarele sunt de neoprit din etalarea cunoştinţelor artei gastronomice. Totul însă, până la proba oului fiert moale. Şi altele asemenea, lucruri simple, fundamentale pentru o gospodină, NU pentru un bucătar, pe care nu au avut când şi cum să le înveţe.

Şi mai este o probă de încercat noul val de Master Chef-i care ne inundă existenţa: câte feluri de mâncare gătesc acasă, întrun an!!!

Ca orice informaţie statistică, pare de necrezut că, gospodine cu experienţă, să “rotească” într-un an calendaristic maximum 20 de feluri de mâncare. Şi totuşi este adevărat! Şi la fel de greu de suportat este faptul că peste un sfert din mâncarea gătită acasă nu se mânăncă şi sfârşeşte la găleata de gunoi!

Ce-ar fi de făcut? Pentru că nu putem lua calea Occidentului, aceea de a mânca prin restaurante. Nu sunt destui bani pentru aşa ceva!

Eu am început prin a învăţa să mănânc. Cum? Câte o masă servită la restaurant, un prânz invitat la ţară, unde găteau gospodine de modă veche, câteva reţete gătite de subsemnatul, stat pe capul bucătarilor cu experienţă şi altele asemenea.

Pentru că am convingerea că nici nu mai ştim ce să cerem la un restaurant. Veşnicii cartofi prăjiţi şi ceafa ori pieptul la grătar sunt notorii!

Vă pot enumera, fără multă gândire doar câteva dintre felurile ştiute: Tocăniţa picantă de porc sau pasăre, pilaf, pui cu măsline, papricaş cu ciuperci, tocană ţărănească , tocăniţă de vinete, mâncărică de cartofi cu dovlecei, salată de cartofi cu sfeclă şi piept de pui, pui in sos de ciuperci, piept de pui umplut. Despre ciorbe şi supe, ce mai e de spus!

Mai trebuie învăţat cum se găteşte pe porţie. Cum se curăţă şi cum se taie legumele, carnea. Cum se scrie o reţetă, un reţetar, care sunt momentele “cheie” la gătit, şi cum arată mâncarea în diferitele etape ale gătitului.

Să înveţi să găteşti nu înseamnă să ajungi bucătar! Nici măcar ajutor de bucătar! Este exact etapa care lipseşte multor şcoli de bucătari de prin zona noastră, ca gimnaziul înaintea liceului!!!!!!!

Ştim fonfleuri, dar la ouă fierte sau prăjite cu sau fără ulei o încâlcim?! Există dorinţa de a începe cursuri pentru gătit, dar muşterii ioc. Doar începând cu lucrurile simple, şi temeinic învăţate, mai avem şansa de a nu uita din tainele bucătăriei tradiţionale ale meleagurilor noastre.

Sursa: proilavia.com

9 octombrie 2014

Motive traditionale romanesti pe treptele din Gradina Mare

Proiectul a fost initiat de Andreea Stoica, a tanara braileanca careia ii place sa spuna ca este un om obisnuit, ca toti ceilalti. Cu ajutorul Directiei de Cultura din cadrul Primariei Municipiului Braila, proiectul Andreei a prins contur iar aceasta a pictat treptele din Gradina Publica. Tanara a ales Gradina Mare pentru ca este reprezentativa pentru Braila, acolo se vede tot ce a fost Braila odata, fie in ruine parasite fie in partile reabilitate.

Andreea spune ca atunci cand tinzi sa te adaptezi noilor trenduri ale pietei si societatii de consum promovata excelent, cand totul devine relativ de la o zi la alta, pastrarea identitatii personale poate ajunge la rang de provocare.

Andreea Stoica a absolvit Colegiul ”Gh. M. Murgoci” si apoi Facultatea de Marketing. De aproximativ 6 ani se ocupa de design de interior in Bucuresti si in Constanta, lucru pe care il face din drag de frumos si de armonie. A inceput acest proiect ca un exercitiu de vointa, de a face ceva pentru orasul in care a copilarit. A vazut proiectele de pe strada Xenofon din Bucuresti si apoi cel de pe strada Racokzi din Targu Mures si i s-a parut extraordinar! A zis ca poate si ea, macar sa incerce. Nu a mai facut nicio astfel de lucrare, cu atat mai putin pe domeniul public, nici nu stia care este procedura si ca exista o procedura prin care se poate face asta ; cu asta a fost ajutata de Mario Apostol, un alt pasionat de tot ceea ce inseamna arta in toate formele sale.

A facut liste cu vopseluri si pensuli, o schita aproximativa si a trecut la treaba. Toate desenele sunt inspirate de motive traditionale romanesti si sunt facute intai cu creta si apoi cu vopsea pentru piatra. Nu a folosit sabloane, eroarea umana dand personalitate si nu a vrut sa se lipseasca de asta. A ales Gradina Mare pentru ca este reprezentativa pentru Braila, acolo se vede tot ce a fost Braila odata, fie in ruine parasite fie in partile reabilitate.

Cu sprijinul Primariei Municipiului Braila, cea care i-a asigurat toate materialele si suportul necesar, spera sa mai faca proiecte in care poate fi implicata comunitatea si, de ce nu, sa redea Brailei frumosul.

26 mai 2014

Variațiuni grafice pe tema ceasului baroc al Brăilei

Anul acesta se împlinesc 105 ani de când în piața centrală a Brăilei a fost amplasat, prin donațiunea filantropului Petru Naum, „ceasul albastru” ce avea curând să devină un simbol al orașului de la malul Dunării.

Pentru a marca acest eveniment, caricaturistul brăilean Florentin GURĂU a lansat, în regie proprie, un album color (13,5 cm/13,5 cm) ce se intitulează sugestiv : “Variațiuni grafice pe tema ceasului baroc al Brăilei” (ISBN 978-973-0-16982-9), urmând ca în viitorul apropiat să verniseze și o expoziție personală. Câteva dintre lucrările acestei colecții au fost publicate de autor în paginile revistei de informație socio-polită și culturală “Clipa”, editată săptămânal în S.U.A. și distribuită prin ambasadele românești în alte peste 20 de țări, a cărui colaborator este încă din anul 2008.

Această apariție editorială este una inedită și poate constitui un cadou simbolic și original pentru orice iubitor și purtător de dor în suflet de Brăila. Pentru comenzi (sau colaborări) puteti folosi adresa de email a autorului: florentingurau@hotmail.com, cu mențiunea că vi se va elibera factură și chitanță.

Prețul unui exemplar este 15 lei!

26 martie 201427 martie 2014

Casa Alexiu, monument istoric, recent renovata

Amplasamentul

Terenul pe care se afla cladirea de patrimoniu se afla amplasat in zona centrala a Municipiului Braila, pe str. Polona, la nr. 14, amplasament ce face parte din intravilanul aprobat, zona ce este viabilizata.

Terenul, in suprafata de 862,40mp, este aliniat la trotuar si are acces pietonal si auto pe latura de est din str. Polona si are urmatoarele vecinatati:

N – Casa de Cultura
S – Str. Polona
E – Str. Catolica
V – Distrigaz sud

ttps://i1.wp.com/brailapebune.net/wp-content/uploads/2014/03/Casa-Alexiu-monument-istoric-recent-renovata-7.jpg?fit=525%2C351" /> ttps://i1.wp.com/brailapebune.net/wp-content/uploads/2014/03/Casa-Alexiu-monument-istoric-recent-renovata-7.jpg?fit=525%2C351" />

21 martie 201421 martie 2014

Ziua Internațională a Poeziei

Ziua Internațională a Poeziei este pe data de 21 martie și este declarată de UNESCO, începând din anul 1999, drept o recunoaștere a faptului că oamenii de litere și de cultură, poeții și scriitorii din întreaga lume și-au adus o contribuție remarcabilă la îmbogățirea culturii și spiritualității universale. De asemenea, “Ziua internațională a poeziei” urmărește să susțină creația poetică, stabilirea unui dialog între poezie și alte genuri ale creației, editarea și promovarea poeziei ca artă deschisă oamenilor.

Ziua Internaţională a Poeziei promovează eforturile editurilor mici care încearcă să se afirme în acest domeniu publicând colecţii ale poeţilor tineri.

De asemenea, este promovată organizarea de recitaluri publice pentru a atrage cât mai multe persoane către acest gen şi restabilirea dialogului între poezie şi celelalte arte, printre care teatru, dans, muzică sau pictură, evidenţiind astfel dictonul lui Delacroix: „Nu există nici o altă artă fără poezie„.

Şi, în cele din urmă, este promovată imaginea poeziei în mass-media, astfel încât această formă de artă să nu mai fie considerată învechită, ci să fie văzută ca un mijloc de afirmare a identităţii unei societăţi.

20 martie 201420 martie 2014

Elevii olimpici ai Liceului de Arta “Hariclea Darclee”

Acestia sunt brailenii talentati, micutii elevi ai Liceului de Arta “Hariclea Darclee”, care ne-au reprezentat acum cateva zile la Constanta, in cadrul fazei zonale a Olimpiadei de interpretare. Au reusit sa se califice 87 de elevi din judetele: Braila, Buzau, Calarasi, Constanta, Ialomita, Teleorman si Tulcea. Vor merge mai departe, la faza nationala, cei care au obtinut premiul I, fiind zece elevi, dintre care doi braileni: David Lucian Rosu, clasa a V-a la pian, profesor Adriana Burca si Vlad Gabriel Andrei, clasa a VIII-a la viola (a obtinut 100 de puncte), profesor Ioan Popescu si corepetitor profesor Valentina Popovciuc.

Premiile II din cadrul fazei zonale au revenit elevilor: Cristian Margineanu la flaut, profesor Marieana Chirman, Valentin Gheorghe la chitara, profesor Teodor Sipos, Alexandru Ivan la chitara, profesor Marius Serban, Robert Basno la pian, profesor Mircea Petrescu, Anastasia Zamfirache la pian, profesor Gianina Ghionea, Beatrice Costescu la pian, profesor Leonarda Ghet, si Cristian Cojocaru la vioara, profesor Iosif Cojocaru. Copiii de la vioara, viola si flaut au fost acompaniati de catre profesorii corepetitori: Valentina Popovciuc si Gianina Ghionea.

Premiile III, la pian, au fost obtinute de elevii: Eva Hurmuzache – profesor Galina Cojocari, Sofia Bordea – profesor Raluca Ciuca, Victor Prister – profesor Mircea Petrescu, Filip Ghiura si Emina Dobrescu – profesor Gianina Ghionea. La vioara au luat premii elevii: Cristian Istrate – profesor Gheorghe Vasile, si Andrei Dobrescu – profesor Iosif Cojocaru.

La pian, elevii braileni au obtinut punctaje foarte bune, intre 93 si 100 de puncte.

In perioada 9 – 11 aprilie, se va desfasura la Giurgiu faza nationala, unde vor participa si cei doi elevi ai Liceului de Arta din Braila, David Lucian Rosu (pian) si Vlad Gabriel Andrei (viola).

Felicitari tuturor elevilor premiati pentru munca asidua depusa, felicitari profesorilor si corepetitorilor si mult succes mai departe!

Sursa: obiectiv.ro

19 martie 2014

Şcoala Populară de Arte “Vespasian Lungu”

SCURT ISTORIC

Înfiinţată în 1951, printre primele şcoli populare de artă din ţară, Şcoala Populară de Arte “Vespasian Lungu” din Brăila îşi desfăşoară activitatea, de peste 60 ani, într-un judeţ care se caracterizează printr-un climat cultural specific, marcat pozitiv de diversitate şi multiculturalitate, ca urmare a convieţuirii aici a mai multor etnii: români, ruşi, lipoveni, greci, bulgari, evrei, rromi etc., având în competenţa sa activităţi didactice şi pedagogice legate de învăţământul artistic vocaţional.

Scoala de Arte „Vespasian Lungu” este una dintre primele scoli infiintate in tara fiind continuatoarea Conservatorului Popular si a constituit in cei peste 60 de ani de existenta un laborator de pregatire a peste 20.000 elevi.

De aici au pornit catre inalta maiestrie artistica, interpreti braileni precum:

Ionel Voineag – solist si profesor universitar la Academia de Muzica Bucuresti
Elena Dumitrescu-Nentwig – solista si profesoara de canto in Germania si Belgia
Mariana Mihai – solista si profesoara de canto in orasul Florianopolis din America de Sud
Nicoleta Alexe – solista la Teatrul muzical din Brasov
Ana Condrea si Cristian Balasescu – solisti la Teatrul muzical din Galati
Ramona Zaharia – studenta la Conservatorul din Iasi
Mario Apostol – student la Conservatorul din Brasov, clasa instrumente de percutie.

Cursurile sunt structurate pe baza Programelor analitice de predare in scolile de arte, elaborate in 1996 de specialisti din cadrul Ministerului Culturii.

In vederea realizarii scopului si obiectivului sau de activitate, Scoala de Arte utilizeaza metode interactive in spiritul parteneriatului social cu institutii si organisme care desfasoara activitati similare.

Structura anului scolar este aceesi ca in invatamantul preuniversitar, pe semestre, cu perioade de evaluare a cunostintelor dobandite, perioade urmate de productii artistice ale cursantilor (concerte, serbari, expozitii etc.), anul scolar desfasurandu-se intre 15 septembrie si 15 iunie anul urmator.

In perioada 1 – 15 septembrie au loc inscrieri pe baza de dosar personal, concomitent cu examenele de verificare a aptitudinilor artistice.

Durata cursurilor de specializare este diferentiata in functie de tipul de disciplina : cursuri de 2 ani, 3 ani si 5 ani, cursantii fiind astfel in diferite stadii de cunoastere (incepatori, mediu, avansati).

Subordonare: Potrivit prevederilor O.U.G nr. 118/2006, privind înfiinţarea, organizarea şi desfăşurarea activităţilor aşezămintelor culturale, aprobată prin Legea nr. 143/2007, Şcoala Populară de Arte „Vespasian Lungu” din Brăila, funcţionează în subordinea Consiliului Judeţean Brăila, ca instituţie de cultură – aşezământ cultural. Finanţarea Şcolii Populare de Arte „Vespasian Lungu” din Brăila se realizează din venituri proprii şi subvenţii/alocaţii acordate de la bugetul Consiliului Judeţean Brăila.

Obiectul principal de activitate îl constituie iniţierea în limbajele estetice, specifice diverselor arte, precum şi crearea cadrului de manifestare pentru afirmarea aptitudinilor şi ridicarea nivelului de performanţă al cursantilor.

Misiunea: Desfăşurarea de activităţi în domeniul cultural, de informare şi de educaţie permanentă, reprezentând servicii culturale de utilitate publică, cu rol în asigurarea coeziunii sociale şi a accesului la informaţie.

File de istorie ale Scolii Populare de Arta „Vespasian Lungu”

Adresa: Strada Mărăşeşti Nr.1, Brăila, Cod Poştal 810025 Brăila, România

Telefon: 004-0239-612104

Website: http://www.vespasianlungu.ro

Pagina de Facebook: https://www.facebook.com/scoalapopularadearte.vespasianlungu

19 martie 2014

Obiceiuri, traditii si sarbatori religioase ale lipovenilor

Braila a primit in decursul timpului variate etichete, pe care le poarta si astazi cu mandrie: “Poarta spre lume”, Mozaic interetnic”, Braila Cosmopolita”, Mica Europa”, sunt cateva dintre ele. Braila este oglinda etnicilor sai care si-au pus amprenta pe imaginea orasului si pe viata sa spirituala in mod evident.

Obiceiurile rusilor-lipoveni sunt in stransa legatura cu sarbatorile religioase. Calendarul iulian pe care il respecta, a ramas neschimbat, acesta este decalat cu 13 zile fata de cel gregorian. Pana in zilele noastre, lipovenii au pastrat obiceiul efectuarii semnului crucii in aproape orice actiune pe care o intreprind.

Cel mai bine s-au pastrat obiceiurile legate de Maslenita (Saptamana Branzei sau Lasata Secului) – saptamana de dinaintea intrarii in postul Pastelui. Este o saptamana de voie buna, sarbatorita cu cantece vesele pe strazile localitatilor si cu preparate lactate specifice: vareniki, blini, piroghi, etc.

In timpul slujbei de Florii, podelele bisericilor sunt acoperite cu un covor de iarba, in timp ce credinciosii tin in maini lumanari si crengute de salcie sfintite cu aceasta ocazie. Pastele este o sarbatoare foarte importanta pentru rusii lipoveni. Aceasta se sarbatoreste in familie, cu oua vopsite si cozonac, ce se sfintesc in dimineata Invierii, imediat dupa liturghie. Mielul nu face si el parte din traditia lor.

Pe toata perioada Pastelui, la lipoveni exista obiceiul de a se pupa de trei ori cand se intalnesc, pronuntand Hristos a inviat! (Hristos voskrese!) si respectiv Adevarat a inviat! (Voistinu voskrese!).

De Craciun, exista obiceiul de a colinda, vestind Nasterea Domnului, insa nu inainte de sarbatoare, ci dupa liturghie, si cu un singur colind in repertoriu, preluat din cantarea bisericeasca Hristos se naste – Hristos rajdaetsja.

Evenimentele importante din viata rusilor lipoveni prezinta cateva particularitati specifice:

Botezul nou-nascutului se face prin scufundarea totala a copilului in cristelnita, de trei ori, iar acesta este savarsit la cateva zile de la nastere, si are loc inainte de rasaritul soarelui. Nasii de botez (o persoana masculina si una feminina) nu trebuie neaparat sa reprezinte un cuplu; de cele mai multe ori acestea au varste fragede. Daca nou-nascutul este baiat, el este dus in altar de catre preot, iar fetita este dusa pana la usa altarului. Dupa acest ritual, bebelusul devine crestin, i se pune o cruciulita la gat si se imbraca cu o camasa incinsa cu un brau subtirel, ca semn al crestinatatii. Prenumele copilului (in general unul singur) era sugerat in trecut de catre preot, in functie de sfintii din calendar sarbatoriti in perioada in care s-a nascut copilul.

Casatoria a pastrat, fara dar si poate, cele mai multe particularitati traditionale. Evenimentul era precedat de logodna (svatastvo) celor doi tineri, ocazie cu care se organizau petreceri la casa fiecaruia dintre cei logoditi (acolisnaia la baiat si devisnic la viitoarea mireasa). Primul pas al logodnei este momentul cand fata ii daruieste baiatului un batic rosu, semn al acceptarii casatoriei. Pana la nunta propriu-zisa (svadiba), pana nu demult se organizau sezatori la care fetele si femeile cantau si confectionau batiste cu marginea dantelata, pe care le daruiau nuntasilor. Inainte de cununia religioasa, care are loc imediat dupa liturghie, se practica un obicei de “cumparare-vanzare” a miresei de la casa parinteasca, ocazie cu care sunt interpretate diferite cantece.

Rusii-lipoveni, fiind extrem de credinciosi, si cum credinta pentru ei este mai presus de orice, s-a pastrat obiceiul pana in zilele noastre ca mirii sa se cunune la biserica, in costumele traditionale pentru viata religioasa. Ei ingenuncheaza in biserica in fata icoanei, cu o candela aprinsa si incep rugaciunea pentru ca Dumnezeu sa le accepte casatoria si sa ii fereasca de toate necazurile.

In decursul liturghiei, fata primeste o kicika (tichie – care de multe ori este brodata, cu aplicatii din margele si strange parul intr-un coc). Peste aceasta tichie vine „kaseak”-ul, (marama), iar toate sunt acoperite de batic. Kicika este simbolul femeii maritate.

Dupa oficierea slujbei de cununie (venceanie), oficiata in limba slavona, mirii se indreapta catre casa mirelui, ducand impreuna o icoana si fiind insotiti pe noul drum de catre preoti. Cununia civila si petrecerea propriu-zisa are loc spre dupa-amiaza, de multe ori petrecerea prelungindu-se pe durata a doua-trei zile. In trecut, nunta lipoveneasca era marcata de un aer de sobrietate, nefiind permisa muzica, ci doar anumite cantece folclorice interpretate de meseni.

O alta particularitate importanta si specifica evenimentelor lipovenesti este decesul. La decesul unui rus lipovean, acesta este privegheat timp de trei zile in camera din fata locuintei, fiind citita neintrerupt Psaltirea. Se aprinde candela, care trebuie sa arda timp de sase saptamani. In jurul capului celui decedat se pune o cununa de hartie, pe care scrie in slavona Sfinte, puternice si nemuritorule Dumnezeu, indura-te de noi!, iar in mana i se pune o hartie cu binecuvantarea preotului. Slujba de inmormantare are loc la biserica, iar dupa inmormantare se organizeaza o masa intinsa la casa celui trecut in nefiinta. Coliva este facuta din grau fiert, amestecat cu miere de albine.

Mortul este pus in groapa cu picioarele spre est, spre locul unde sta crucea, intrucat exista credinta ca la invierea mortilor, primul lucru pe care il va vedea cel decedat sa fie crucea.

Sarbatorile religioase

Principalele sarbatori religioase ale acestora sunt:

7 ianuarie: Craciunul – Nasterea Domnului
14 ianuarie: Sfantul Vasile cel Mare – Inceput de an nou
19 ianuarie: Boboteaza
7 aprilie: Bunavestire
Pastele, Inaltarea Domnului si Sfanta Treime – coincid cu aceleasi zile in care respectivele sarbatori sunt praznuite si dupa calendarul gregorian
6 mai: Sfantul Gheorghe
12 iulie: Sfintii Petru si Pavel
2 august: Sfantul Ilie
19 august: Schimbarea la fata
28 august: Sfanta Maria – Adormirea Maicii Domnului
21 septembrie: Nasterea Maicii Domnului
4 decembrie: Intrarea Maicii Domnului in Biserica
19 decembrie: Sfantul Nicolae

Sursa: Auxiliar didactic – “Braila multietnica”

Sura fotografii: greendestination.wordpress.com