Folclor muzical din zona Brăilei
Colindele, chiar dacă au un caracter laic, au şi o semnificaţie religioasă legată de Naşterea Domnului şi de venirea Noului An. Tematica pe care o ilustrează colindele este diversă, cuprinzând colinde de casă, de flăcău, de fată, de tineri căsătoriţi, de cioban sau negustor, în funcţie de gospodăria vizitată. Textele colindelor nu se mai folosesc acum în vorbirea curentă, dar au o semnificaţie aparte pentru mesaj, atestând vechimea obiceiului pe aceste meleaguri.
Deşi fiecare comună din judeţul Brăila impune colindelor o manieră proprie, locală de interpretare şi manifestare, există asemănări ce se datorează relaţiilor de vecinătate, de transmitere orală a creaţiilor şi tradiţiilor populare.
În rândurile următoare vă prezentăm trei colinde din zona Brăilei.
Din creangă de chiparos (colind de mireasă)
Din creangă de chiparos,
O, leroi, doamne,
Chiparos, miros frumos
Leagăn verde de mătase,
O, leroi, doamne,
Dar în leagăn cine-mi şade,
Rodica frumoasă şade,
O, leroi, doamne,
Şi nu şade ca să-mi tacă,
Şi-mi trage de-un firicel,
Şi-mi zice de-un cântecel.
Şi nu-i cântec mujicesc
O, leroi, doamne,
Şi-i cântec împărătesc.
Că-mpăratul nu-i acasă,
O, leroi, doamne,
Împăratu-i la vânat.
Să vâneze căprioare,
O, leroi, doamne,
Căprioare roşioare
Că-s mai bune la mâncare.
……………………..
Acolo-i bade-al meu,
O, leroi, doamne,
Vine să mă ia pe mine,
Nu mă ia roabă să-i fiu,
O, leroi, doamne,
Ci mă ia doamnă să-i fiu,
Doamna lui şi-a curţilor,
Nurora părinţilor,
Cumnăţica fraţilor,
Stăpâna argaţilor.
Negureaua
De când Gheorghe flăcăieşte
Hai leroi, dai leroi
Doamne – bun căluţ îşi hrăneşte.
………………………………
Şaua din coşar scoteară
Hai leroi, dai leroi,
Doamne – şi pe cal mi-o punea.
La margini de sat ieşară
Hai leroi, dai leroi,
Doamne – la Dumnezeu se ruga
Fă-mă-i Doamne o negureană.
Domnul ruga-i ascultară
Doamne – sus mai sus mi-l ridica
Hai leroi, dai leroi,
Sus mai sus la vârf de munţi.
Şaua de pe cal luară
Hai leroi, dai leroi,
Doamne – se culca şi-mi adormea.
………………………
Maria când auzea,
Hai leroi, dai leroi,
Sus pe cal încăleca.
La margini de sat ieşară
Hai leroi, dai leroi,
Doamne – la Dumnezeu se ruga
Fă-mă-i Doamne o negureană.
Domnul ruga-i ascultară
Doamne – sus mai sus mi-o ridica
Hai leroi, dai leroi,
Sus mai sus la vârf de munţi.
……………………..
Din rochiţă-i fâlfâiară
Hai leroi, dai leroi,
Doamne – pe Gheorghe că mi-l trezea,
Şi acasă se-ntorceară
Hai leroi, dai leroi,
Doamne- nuntă mare că făcea.
Busuioc verde pe masă
Hai leroi, dai leroi,
Doamne – rămâi gazdă sănătoasă.
Patru stâlpi împodobiţi
Patru stâlpi împodobiţi,
Nom lerom, dai leroloi domn’
Ce frumos împodobiţi,
Nom lerom, dai leroloi domn’
Cu câmpu cu florile,
Nom lerom, dai leroloi domn’
Cu cerul cu stelele,
Nom lerom, dai leroloi domn’
Câte flori sunt pe pământ,
Nom lerom, dai leroloi domn’
Toate merg la jurământ,
Nom lerom, dai leroloi domn’
Numai floarea-soarelui,
Nom lerom, dai leroloi domn’
Şade-n poarta raiului,
Nom lerom, dai leroloi domn’
Şi judecă florile,
Nom lerom, dai leroloi domn’
Ce-au făcut miroasele.
Colinde preluate din cartea „Din vadurile Brăilii”.
Autor: Laura Caplea, Biblioteca Judeteana Braila „Panait Istrati”