Braila pe bune – Istoria Brailei, Evenimente Braila, Personalitati brailene, Cultura
678 Views

Octav Doicescu, academician român, arhitect, profesor universitar

Octav Doicescu, academician român, arhitect, profesor universitarOctav Doicescu (n. 9 ianuarie 1902, Brăila – d. 10 mai 1981, București) a fost un academician român, arhitect, profesor universitar, membru titular (1974) al Academiei Române.

Cursurile şcolii primare le urmează în oraşul natal iar studiile de specialitate la Şcoala Superioară de Arhitectură din Bucureşti în perioada anilor 1922-1930

Numele său a fost dat unei străzi din cartierul Progresul, din orașul său natal, Brăila. O altă stradă cu numele de Octav Doicescu se află la Timișoara. Dar nu și la București, orașul pe care a încercat să-l modernizeze scoțându-l din amprenta stilului greoi, cel brâncovenesc.

La sfârşitul anilor 30,  Octav Doicescu scrie  împreună cu Marcel Iancu  şi Horia Creangă, broşura „Către o arhitectură a Bucureştilor” dorindu-se o încercare în a prefigura un Bucureşti modern care păstrează valorile trecutului. Concomitent, apare şi revista „Simetria”, redactată de George Matei Cantacuzino,  Tudor Vianu, Titu Evolceanu, Ştefan (Fanică) Constantinescu, Mac Constantinescu  şi Octav Doicescu iar, ultimul număr datează din anul 1945. Revista era singura publicaţie a epocii care punea problema „Orient – Occident” în estetica vremii sau problema „Mitocanului Român”, articol scris în 1939. De asemenea este corespondent permanent la revista „Arhitectura” şi publică, în colaborare cartea „Către o arhitectură a Bucureştilor” în anul 1935, carte ce se va constitui o pledoarie avizată pentru o urbanistică românească modernă.

În 1939, arhitectul crea planurile pentru „Casa Română”, construcţia ce a reprezentat ţara noastră la Târgul Internaţional de la New York. Tot atunci, Doicescu a fost declarat cetăţean de onoare al acestui oraş. Între anii 1939-1945 a editat, împreuna cu arhitectul George Matei Cantacuzino, revista „Simetria”, în paginile căreia arhitecţi şi creatori români ai momentului şi-au exprimat vederile asupra artei.

După cel de-al Doilea Război Mondial, Doicescu a predat cursuri la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti şi a fost numit membru al Academiei Române. Opera din Bucureşti (1953) şi Institutul de Politehnică (1968) sunt printre ultimele clădiri proiectate de arhitect.

Devine doctor în arhitectură în anul 1971 cu teza: „Studiu pentru definirea conceptului arhitectural al Institutului Politehnic Bucureşti” şi membru titular al Academiei Române din anul 1974. Va fi distins în anul 1953 cu Premiul de Stat iar în 1972 cu premiul Uniunii Arhitecţilor din România precum şi cu Doctor Honoris Causa al Institutului de Arhitectură din Bucureşti.

Sunt de amintit lucrările arhitectonice de amploare: Luna Bucureştilor (1935-1936), Casa Românească din cadrul Complexului pavilioanelor României la expoziţiile internaţionale de al New York (1939) şi Milano(1947), Institutul Politehnic Bucureşti( 1967-1972), Teatrul de Operă şi Balet din Bucureşti( 1953) care, i-au asigurat lui Octav Doicescu un prestigiu de necontestat.

Construcții proiectate de Octav Doicescu

  • Restaurantul Românesc de la Băneasa, în prezent Restaurantul Casa Albă (1930).
  • Casa de odihnă a Societății Gaz Electra de la Snagov (1932).
  • Yacht Club Snagov (1933).
  • Fântâna Zodiac din Parcul Carol (1935).
  • Casa Babele (1936).
  • Fântâna Miorița de la Șosea (1936).
  • Restaurant în Grădina Botanică (1936).
  • „Luna Bucureștilor 1936” (1936).
  • Lucrează la planurile Halelor Obor, dar după un conflict cu Primăria se retrage și arhitectul Horia Creangă construiește Oborul.
  • Uzinele IAR.
  • Ministerul Informațiilor de pe Str. Onești (1937).
  • Poșta de pe str. Banu Manta (1938).
  • Ministerul de Interne și sistematizarea Pieții Palatului (1938), proiect nerealizat.
  • Parcul Herăstrău ce include cartierul Jianu din fața parcului Bordei.
  • Cartierul de vile din parcul Jianu (astăzi Primăverii) și amenajarea Parcului Herăstrău și Bordei împreună cu inginerul Nicolae Caranfil.
  • Cercul Militar Pitești (1939).
  • Casa Română de la 1939 New York World’s Fair (Expoziția universală de la New York 1939).
  • Cineromit (1940), proiect nerealizat.
  • Monumentul „Turnul Dezrobirii Basarabiei” de la Ghidighici, Chișinău (1942), distrus de „eliberatorii sovietici” (în 1944).[1]
  • Casa de la Snagov a Regelui Mihai, astăzi distrusă.
  • Uzinele de anvelope Banloc de la Florești și Blocul Banloc – Goodrich, din Calea Victoriei 218, numit și „Blocul Roșu” (1943-1946).
  • Nautic Club Herăstrău (1945).
  • Blocul din Calea Victoriei colț cu Calea Griviței (1946).
  • Cartier de locuințe în Băneasa pentru personalul Aeroportului; la origine fiecare casă avea altă culoare.
  • Aerogara Băneasa (1947), proiect nerealizat.
  • Bloc de locuințe pe Știrbei Vodă colț cu str Luigi Cazzavillan în fața Conservatorului de muzică.
  • Opera Română din București (1953), basoreliefurile sunt opera sculptorului Ion Vlad.
  • În anii 1960-70 face planurile Institutului Politehnic din București la care au lucrat Arh. Ștefan Lungu, Perianu, Costin Paetia, Petre Swoboda.

Casa arhitectului Octav Doicescu, Parcul Jianu (str. Mircea Eliade nr. 2), 1939

  • Casa arhitectului Octav Doicescu, Parcul Jianu (str. Mircea Eliade nr. 2), 1939

Sursa foto: atelieruldearhitectura

Comentarii

LEAVE YOUR COMMENT

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Alte articole

Back to Top