Edmond Nicolau – Savant, om de stiinta de renume mondial

De numele Brailei se leaga si inceputurile ciberneticii in Romania, numai pentru ca aici, in orasul de la Dunare, s-a nascut la data de 2 iunie 1922, profesorul Edmond Nicolau, om de stiinta de renume mondial, istoric al stiintei si tehnicii.

Edmond Nicolau (n. 3 iunie 1922, Braila – d. 2 septembrie 1996, Bucuresti) a fost profesor universitar si inginer electronist, specialist in telecomunicatii. Viitorul savant invata la Braila, la Liceul Nicolae Balcescu, al carui sef de promotie este in 1940. S-a inscris apoi la concursul de admitere al Facultatii de Telecomunicatii din Institutul Politehnic Bucuresti, unde, in anul 1945, a absolvit sectia de Radio, devenind inginer in radiocomunicatii. Nicolau si-a  inceput activitatea didactica la Institutul Politehnic din Bucuresti, unde a parcurs toate gradele didactice de la asistent universitar, sef de lucrari, conferentiar, pana la profesor universitar in 1961. In anul 1969, E. Nicolau si-a sustinut teza de doctorat intitulata Sinteza sistemelor radiante, primind titlul de doctor inginer al Institutului Politehnic bucurestean.

Cu reale calitati pedagogice si vocatie de dascal, Edmond Nicolau va fi profesor pe tot parcursul vietii sale, pentru ca a predat la catedra de Masini electronice, la Academia Militara, la Scoala Superioara de Radiolocatie si Universitatea Hyperion. A conferentiat si a tinut cursuri la prestigioase universitati din Europa si de peste Ocean, Echole Polytechnique din Lausanne, si Technische Hochschule din Aachen, la Institutul Energetic din Moscova, la Universitatea Durban, la Universitatea Aragon din Mexic sau la Union Europeenne de Sistematique.

Intelectual de mare anvergura cu o mare si diversificata deschidere si apetenta pentru orice domeniu al cunoasterii umane, savantul a fost un talentat si competent promotor al interdisciplinaritatii si umanismului in informatica si cultura secolului al XX-lea. A abordat in egala masura si cibernetica economica, si cibernetica tehnica si, cu rezultate spectaculoase, biocibernetica, a elaborat studii de cibernetica si modele de neuro-cibernetica in colaborare cu profesor Constanta Balaceanu-Stolnici sau cu romanul stabilit in Lausanne, Alex.Popovici, lucrari publicate in S.U.A. si Franta in 1963, in veritabila traditie a lui Norbert Wiener, parintele ciberneticii si a precursorului ei roman, Stefan Odobleja.

O interesanta carte pe relatia interdisciplinaritatii a fost scrisa de savantul Edmond Nicolau cu matematicianul Solomon Marcus si lingvistul Sorin Stati dar s-a apropiat cu interes si competenta de bioinginerie si bionica, a promovat informatica medicala pe studiul retetelor neuronale si al inteligentei artificiale (limbajele naturale).

Cu o cultura enciclopedica remarcabila, profesor Edmond Nicolau a cultivat eseul stiintific: „Omul intre doua infinituri”, „Oameni, paradigme, intalniri”, „Omul informational”, care se adauga unei impresionante activitati publicistice, insumand peste 70 de volume de autor, coautor sau coordonator si peste 500 de articole, studii, referate, conferinte in romana sau limbi de circulatie, din multe tari ale lumii.

Spirit activ si scormonitor, profesorul s-a preocupat si de domenii surprinzator de diferite de profilul sau de om de stiinta si tehnica moderna. L-au preocupat cosmogonia si antropogeneza, locul si existenta omului in Univers, epistemologia si hermeneutica, relatia stiinta-religie, istoria religiilor.

Savantul brailean a fost o prezenta autoritara, competenta la congrese si reuniuni stiintifice internationale din Romania si de peste hotare iar uneori a condus astfel de forumuri internationale la Oxford, Namur, Patras, Amsterdam, Ciudad de Mexico, Palma de Mallorca sau s-a implicat in organizarea Congresului International de Cibernetica, din 1966, la Bucuresti si al Congresului Trandisciplinaritatea Actuala in Cibernetica si Filosofie de la Oradea. Recunoasterea meritelor sale stiintifice s-a concretizat in acordarea unor distinctii, printre care Diploma de Onoare a A.S.I.T., Premiul Traian Vuia al Academiei, Premiul de cercetare stiintifica al Ministerului Invatamantului. Marele Premiu al Institutului Hautes Syntheses din Nisa, Certificat of Award Systems Rescordi Foundation din Canada. In 1992 tot ca o recunoastere a contributiei sale esentiale la dezvoltarea ciberneticii a fost instituit Premiul Edmond Nicolau, pentru cea mai buna lucrare de biofizica si/sau biocibernetica, atribuit anual de Conferinta Nationala de Informatica Medicala. A fost si o prezenta notabila in diferite organizatii nationale si internationale, printre care presedinte de onoare al Societatii Romane de Retele Neuronale sau membru activ al Academiei de Stiinte din New York.

Savantul brailean Edmond Nicolau s-a stins din viata la data de 2 septembrie 1996, in Bucuresti.

Prin Hotararea Consiliului Local Municipal Nr.109 din 29 septembrie 1995, lui E.Nicolau i s-a conferit distinctia de Cetatean de Onoare al Brailei.

Lucrari de referinta:

• Teoria informaţiei, coautor, Bucureşti, 1958;
• Electronica în ştiinţă şi industrie, Bucureşti, 1959;
• Roboţii şi viaţa, Bucureşti, 1960;
• Instrumente, dispozitive şi maşini matematice, Bucureşti, 1963;
• Din electronica de astăzi, Bucureşti, 1963;
• Mai repede ca gândul, Bucureşti, 1964;
• Cibernetica şi omul, Bucureşti, 1964;
• Introducere în cibernetică, Bucureşti, 1964;
• Propagarea undelor electromagnetice, vol. I,Proprietăţi generale ale undelor electromagnetice, Bucureşti, 1960;
• Măsurători electronice generale, autor principal, Bucureşti, 1964;
• Introducere în cibernetica sistemelor discrete, autor principal, Bucureşti, 1966;
• Elemente de neurocibernetică, autor principal), Bucureşti, 1967;
• Cibernetica, autor principal, Bucureşti, 1961;
• Introducere în lingvistică matematică, coautor, Bucureşti, 1966;
• Peste tot semnale, Bucureşti, 1966;
• Figuri Mustre ale antichităţii, coautor, Bucureşti, 1967;
• Algoritmi. Automate finite. Calculatoare electronice, autor principal, Bucureşti, 1970;
• Clubul logicienilor, Bucureşti, 1970;
• Sinteza sistemelor radiante, Bucureşti, 1971;
• Omul informaţional, Iaşi, 1971;
• Colegul meu robotul, Bucureşti, 1971;
• Radioelectronica pentru toţi, Bucureşti, 1972;
• Dicţionar poliglot de electrotehnică, electronică şi telecomunicaţii, coordonator, Bucureşti, 1972;
• Câmpuri şi unde electromagnetice, Bucureşti, 1972;
• Dicţionar de termeni tehnici, coautor), Bucureşti, 1972;
• Omul între două infinituri, 1972;
• Personalitatea umană – o interpretare cibernetică, coautor, Iaşi, 1972;
• Introducerea în cibernetica sistemelor continue, autor principal, Bucureşti, 1972;
• Radiaţia electromagnetică, Bucureşti, 1973;
• Ergonomia şi aplicaţiile ei în agricultură, autor principal, Bucureşti, 1974;
• Introducerea în electromagnetismul teoretic modern, Bucureşti, 1974;
• Introducere în cibernetica sistemelor hibride, autor principal, Bucureşti, 1975;
• Analogie, modelare, simulare, cibernetica, Bucureşti, 1977;
• Proiectarea asistată de calculator a sistemelor electronice, autor principal, Bucureşti, 1977;
• Om, maşină, cibernetică, Bucureşti, 1978;
• Manualul inginerului electronist. Măsurări electronice, coautor, Bucureşti, 1979;
• Creierul electronic, Bucureşti, 1979;
• Din nou la clubul logicienilor, Bucureşti, 1980;
• Cibernetica şi progresul societăţii, coordonator, Bucureşti, 1980;
• Modelarea în ştiinţă, Bucureşti, 1981;
• Scurtă istorie a creaţiei ştiinţifice şi tehnice româneşti, Bucureşti, 1981;
• Căutând realul, Bucureşti, 1983;
• Istorie sumară a dezvoltării ştiinţei, coautor, Bucureşti, 1983;
• Limbaj şi strategie, Bucureşti, 1983;
• Măsuri electronice şi electrice, autor principal, Bucureşti, 1984;
• Ingineria cunoaşterii, Bucureşti, 1985;
• Radiotehnica, autor principal, Bucureşti, 1988;
• Adaptive Arrays, autor principal, Oxford, Londra, New York, 1989;
• Radiaţia şi propagarea undelor electromagnetice, Bucureşti, 1989;
• Probleme de logică pentru copii, Bucureşti, 1998.

Sursa: Dumitru Anghel – „Cetateni de onoare ai Brailei”