Braila pe bune – Istoria Brailei, Evenimente Braila, Personalitati brailene, Cultura
912 Views

Instalarea primei centrale termoelectrice in portul Braila

Instalarea primei centrale termoelectrice in portul Braila

Braila, important port si centru comercial la Dunarea maritimia, a cunoscut in secolul al XIX-lea o dezvoltare edilitara prodigioasa. Oras bine sistematizat, cu strazile pietruite, telefonizat din 1883, canalizat si aprovizionat cu apa filtrata din 1891, partial electrificat (1893), dotat cu mijloace moderne de transport in comun (tramvai electric din 1900), Braila a tinut pasul cu marile centre urbane din vestul si centrul Europei in aplicarea unora dintre cele mai noi descoperiri stiintifice.

In spiritul vremii, iluminarea publica s-a facut, in prima jumatate a veacului al XIX-lea, cu felinare avand opaite cu seu si apoi lumanari, pentru ca in anul 1858 sa introduca „gazul fotogen” (petrol lampat). Un numar de 283 de lampi cu petrol introduse in felinare si mai tarziu in „baloane de Boemia”, suspendate de stalpi de bronz lucrati artistic, aigurau, pe timpul noptii, o anumita iluminatie, de care, insa, locuitorii nu erau prea multumiti.

Dupa ce Timisoara a devenit in 1884, primul oras din Europa iluminat cu electricitate, brailenii incep sa faca proiecte pentru a introduce noul sistem. Din anul 1885 si pana la sfarsitul secolului, Primaria Brailei poarta o interesanta corespondenta cu firme de prestigiu din Germania, Marea Britanie, Franta, Austro-Ungaria, Elvetia si Italia, pentru concesionarea lucrarilor de electrificare a urbei. In anul 1890, se face un experiment, finantat de primarie, realizat de firma „Siemens – Halske” din Viena. Din raportul comisiei urbanistice de urmarire a experientelor, rezulta ca „este posibil d-a se ilumina prin electricitate principalele strade ale orasului prin lampi cu arc (…) la o departare de aproape 100 m. una de alta.” Dar sedusa un timp de ideea iluminarii cu hidrogen („gaz de apa”), propusa de firma germana „Aur de Welsbach”, primaria abandoneaza colaborarea cu „Siemens – Halske”. Tratativele cu aceasta renumita societate indrustiala le-a preluat Serviciul hidraulic Braila, care in 1892 incheie un contract pentru iluminarea cu electricitate a portului Braila. Pentru suma de 121.890 lei de aur, „Siemens” se obliga sa construiasca in docuri o centrala electrica, dupa instalare, ea urma sa ramana in proprietatea statului roman.

In anul 1893, centrala electrica din portul Braila a inceput sa functioneze, prilej pentru vizitarea, in septembrie acelasi an, a instalatiilor, de catre seful statului roman, regele Carol I.

Dupa cum mentioneaza documentele pastrate de Arhivele Nationale Braila, uzina dispunea de o masina cu aburi, sistem „Westinghouse” de 50 CP, un cazan de forta „inexplodabil” cu o suprafata de incalzire de 85 mp, in greutate de 11.300 kg., dinamuri, electromotoare, pompe centrifuge, un cos de fum inalt de 20 m. si o retea de distributie prin cabluri subterane. Corpurile de iluminat erau cu arc voltaic, fiecare cu o putere intre 1000 si 2000 de lumanari (etalonul de masura al timpului). Cu 60 de becuri introduse in globuri de protectie si ancorate pe stalpi metalici se asigura iluminarea cheiului portului pe o distanta de 2500 m. Suprastructura era compusa dintr-o sala pentru masini, o sala pentru cazane, atelier de reparatii, depozite si alte anexe. A fost amenajat si un far din lemn de 15 m. inaltime pentru „a facilita intrarea bastimentelor in port”, avand la varf o platforma cu trei lampi electrice si oglinzi reflectorizante. Centrala mai deservea cateva pompe electrice de desecari si un numar de elevatoare si macarale.

In anul 1895 se incheie o conventie intre Consiliul municipal Braila si Serviciul hidraulic prin care „primaria va instala cu cheltuiala sa proprie, in Gradina Publica, sase lampi cu arc sistem Siemens ce se vor alimenta cu energie de la uzina electrica din portul Braila”. De asemenea, statia CFR Braila a introdus iluminatul electric in anul 1902, curentul fiind furnizat de aceeasi centrala.

A doua centrala electrica (de mici proportii) instalata la Braila a fost realizata in 1894 la Moara „Millas”, pentru asigurarea alimentarii utilajelor de productie si a iluminarii intreprinderii.

Daca portul, gradina publica si gara Brailei au fost eclerate cu ajutorul energiei electrice, incepand din 1893, strazile orasului au continuat, un timp, sa fie iluminate cu felinare pe baza de petrol lampant. Pentru electrificarea intregului oras, Primaria Braila a incheiat in anul 1900 un contract cu firma „Hellios Electricitats – Aktien Gesellscaft” din Koln (Germania), realizatoarea retelei de tramvai din localitate.

La 15 septembrie 1905 a fost dat in functiune „ecleragiu electric de pe toate strazile orasului”. Imediat au inceput operatiunile de bransament pentru institutii publice, intreprinderi si consumatorii particulari. Baza energetica a uzinei electrice „Hellios” era asigurata de o masina cu aburi sistem „Compound” de 230 – 300 CP si un motor „Diesel” de 250 CP, cu utilizare de pacura. Reteaua de tramvai era alimentata de o uzina electrica proprie, iar prima centrala din docuri a continuat sa functioneze pana la jumatatea secolului al XX-lea.

Construirea in 1893 a centralei termoelectrice din portul Braila, la numai 13 ani de la punerea in functiune a prime instalatii experimentale din acest fel, datorate inventatorului american Thomas Edison, situeaza Braila in avangarda localitatilor care au introdus aceasta cucerire a stiintei.

 

Sursa: Gheorghe Iavorschi – “Momente din istoria Brailei”

Despre autorul:
are 40 Articole

Comentarii

Alte articole

Back to Top