La Tanti Elvira – Braila

Orasul interbelic: „La noi la Braila, la Tanti Elvira…”

La Arhive, se afla singura condica intocmita de politistii de la Moravuri, in anii ’30, cu pozele femeilor de moravuri usoare. „Pasa”, „Sonia”, „Chiva” sau „Rozmanica” – sunt doar cateva din „numele de scena” folosite de prostituatele care, in anii 1936-1937, bantuiau prin casele de toleranta.

Daca in 1900 erau circa 100 de prostituate in evidentele Serviciului Sanitar al Primariei Braila, in anii de dupa Primul Razboi Mondial puteau fi numarate cu sutele. Cele mai multe dame de consumatie veneau din Basarabia sau Dobrogea, erau analfabete si erau folosite de Prefectura Politiei ca si informatoare, spun specialistii.

In aceeasi perioada  La tanti Elvira, era un renumit loc de desfatare, in care se amestecau toate categoriile sociale, de la domni cu joben si ofiteri cu manusi albe, pana la hamali si talhari – unde tanti Elvira avea de grija ca, clientii sa-si plateasca datoriile, in caz contrar ii astepta cu tucalul plin de mizerie, aplicandu-le o corectie.

Locatia Coanei Elvira a  avut si un cantec foarte cunoscut si in voga la vremea respectiva, fiind fredonat atat de tineri, cat si de batrani. Carciuma „La tanti Elvira” era chiar in port si a fost rasa de pe fata pamantului. Fetele patroanei Elvira nu aveau condicuta, lucrau „la urgenta”, iar bordelul devenise un cuib al destrabalarii, unde se ascundeau talharii Brailei.

„Majoritatea nu aveau studii, ceea ce reiese si din registrul Prefecturii Politiei Orasului Braila, singurul pastrat in institutia noastra. Exista fotografia fiecarei prostituate, date despre familie si unde anume se afla in acel moment. Interesant este faptul ca erau trecute si poreclele, precum si starea sanatatii fiecareia”.

Paraschiva Izatov, de exemplu, de 21 de ani, originala din Valcov, Tulcea, de nationalitate rusa, era cunoscuta sub porecla de „Pasa”. La „profesiune”, politistii scriau cand „libera”, cand „prostituata”. Pozele erau cat se poate de „comerciale” si nici prin gand nu-ti trecea ca fata din fotografie practica „cea mai veche meserie din lume” si mai e si analfabeta. Alte „dame” veneau din Cetatea Alba, Tighina, Macin sau Ismail, din Ialomita si Bucuresti. Prea putine erau brailence (din Islaz, de exemplu) sau casatorite.

Proprietarii de bordeluri, insa, mai bine zis „proprietarele”, inchiriau cate o casa, apoi o transformau in bordel si nu se prea sinchiseau, cata vreme plateau impozite si mergeau, regulat, cu fetele, la medicul orasului.

Strada Rosie, Neagra se numesc si acum asa. Pe strada Rosie, se spune, erau cele mai urate femei, motiv pentru care felinarele ramaneau aprinse toata noaptea, iar pe strada Neagra se stingeau repede, „decuseara”, fiindca femeile erau „grase si rosii in obraji”. Linistea noptii era sparta doar de „chiotele musteriilor”.

sursa: Brailaturistica.ro