Primele alegeri de primari din istoria Brailei

Dupa eliberarea de sub ocupatia otomana in 1829, orasul si judetul Braila au fost administrate provizoriu de un ispravnic numit de Divanul Tarii Romanesti. In anul 1831 ia fiinta institutia condusa de dregatori eligibili ce aveau in grija gestionarea treburilor publice ale localitatii si care a purtat succesiv denumirile: Maghistratul orasului (1831 – 1854), Municipalitatea orasului (1855 – 1863), Primaria urbei (1864 – 1889), Primaria orasului (1890 – 1924), Primaria municipiului (1925 – 1949).

In cazul Maghistratului, conducerea era formata dintr-un “prezident” (primar) si trei consilieri denumiti “madulari”. Acestia erau alesi la inceputul lunii octombrie a fiecarui an. In cadrul acestei institutii mai functionau: un secretar, un cinovnic si mai multi scriitori (copisti) numiti de catre primar.

Dreptul de a vota in alegerile locale il aveau cetatenii in varsta de cel putin 25 de ani si care posedau o avere imobila de peste 2000 de lei de aur. La primele alegeri s-au prezentat 152 de votanti, dar in anii urmatori numarul lor a crescut considerabil, ca urmare a crearii unei paturi prospere de comercianti si mestesugari. Primul primar al Brailei (anul 1831) a fost marele negustor Constantin Vechilhargi, urmat de Pavel Rubini (o strada a Brailei poarta numele familiei sale “Rubinilor”), apoi de Dumitrache Divani, Dimitrie Paraschivescu si altii. Incepand cu anul 1864, prin Legea Comunala admisa de Alexandru Ioan Cuza, se instituie denumirea de primari ai localitatilor urbane si rurale, in loc de prezidenti.

Carmuirea (Prefectura) judetului veghea asupra corectitudinii alesilor (primari si consilieri), carora le era interzisa, prin lege, efectuarea unor tranzactii comerciale ce ar fi adus daune intereselor obstii. Printre indatoririle Maghistratului se aflau: gestionarea veniturilor orasului, asigurarea aprovizionarii locuitorilor, stimularea comertului, infrumusetarea localitatii, efectuarea de constructii edilitare, aplicarea de masuri sanitare, iluminatul public, intretinerea scolilor, a Comenzii de foc (corpul de pompieri) si altele.

Primii primari ai Brailei s-au ocupat prioritar de sistematizarea localitatii, dandu-i forma radiar-concentrica, atat de admirata de calatorii straini ai epocii.

Personalitatea care s-a remarcat cel mai mult in indeplinirea mandatului de primar, in prima jumatate a secolului al XIX-lea, a fost Constantin C. Hepites, care a condus treburile obstesti ale Brailei, cu unele intreruperi, in perioada 1840 – 1856. Farmacist, medic, profesor, om de stiinta, Constantin C. Hepites a continuat cu succese notabile trasarea strazilor, amenajarea Gradinii Publice si a parcului “Monument”, precum si a iluminatului public (felinare cu opaite). In ultimiii ani de viata, C.C. Hepites a ctitorit Biblioteca publica si Muzeul Brailei, desfasurand totodata o bogata activitate stiintifica.

Printre alti ilustri primari ai veacului, buni gosodari ai Brailei, s-au distins: C. Berlescu (1861 – 1865), T. Djuvara (1866 – 1868, 1879) dar mai ales R.S. Campiniu (1871, 1979 – 1886).

Alegatorii braileni ai vremii au stiut sa treaca peste afinitatile politice si sa desemneze primari si consilieri competenti. Cei mai multi dintre alesi au contribuit substantial la inflorirea orasului Braila, considerat cu un secol si jumatate in urma a fi “unul dintre plamanii Romaniei”.

Sursa: Gheorghe Iavorschi – “Momente din istoria Brailei”