Strada Misitiilor

Planurile C.S. Budeanu (1883) si Dufour (1898), ingineri sefi ai urbei, consemneaza de-a alungul portului, de la str. Imparatul Traian in prelungire spre Docuri pana la Vadul Pescariei, strada Misitiilor sau Samsarilor unde misunau odata vatafii (sefii hamalilor), zarafii (evreii ce schimbau banii), misitii ce intermediau orice si oricat. Era centrul afacerilor din port si tot aici se stabilea pretul cerealelor.

Sa poposim deci in strada Misitiilor pe urmele francezului André Bellessort (“La Roumanie contemporaine”, Paris, 1904).

“Strada curtierilor la Bursa (curtier – mijlocitor care se ocupa cu negocierea operatiilor la bursa), o mica stradela paralela cu cheiul portului. De multe ori, orasele au fost comparate cu furnicarele; insa nicaieri comparatia nu este mai exacta ca la Braila, atat este activitatea de ordonata si fara zgomot. Mai mult de 1500 vagoane asteapta in gara si sunt in cateva ore repartizate si dirijate pe cele 5 linii de garaj, deservind magaziile marilor comisionari de cereale […]

La orele 9, strada este plina de lume. Misitii oficiali, in numar de 14, sunt numiti de catre Guvern, prin alegere dintre personagiile cu vaza; ei se instaleaza apoi in mici biurouri, pe care nu le-ar folosi cei mai saraci granari (din Franta) nici pentru desfacerea ambalajelor. Cateva rafturi pe langa pereti, cu talere si strachini, unde comisionarii de cereale isi depun probele; aici graul nostru va trebui sa treaca examenul; aici voinicul Cottis, acest italian mai gras ca un olandez, si blondul venetian Zerman, cantarind graul in mana, afirma fara greseala din ce regiune provine si cat valoreaza […]

Marii comisionari, Löwenthal, Dreyfus, Mendel, merg de la o strachina la alta, miros, cerceteaza si cantaresc aceste grane, palide si impestritate, fainoase sau lucioase, cu coji sau fara. Ei fac ceea ce se cheama comparatia boabelor: combina granele care le sunt oferite ca sa formeze calitatea exacta ce s-au angajat sa furnizeze. Si cand ei au gasit ceea ce le convine, si preturile au fost tocmite, cumparatorul, vanzatorul si curtierul se ducla vagoane si se asigura ca marfa e conforma cu proba. Atunci cumparatorul ii da mana vanzatorului si spune “Sta bene”. Fie ca targul incheiat e de 10.000 de franci, fie ca e de 100.000 de franci, acest simplu cuvant e de ajuns. De altfel, neloialitatea ar fi urmata de o executie, care nu le-ar permite sa mai reapara in strada Misitiilor […]

E aproape ora 10, cand comisionarii pot dispune incarcarile graului. Furnicarul se raspandeste pe chei. Lumea nu mai ca alearga, ci zboara. Carduri de mici carute, al caror jug inalt seamana cu un cerc de butoi, se strang in jurul vagoanelor. Toata munca se face cu bratele oamenilor. Cei doua mii cinci sute de carutasi ai Brailei abia ajung. Organizati in coloane si in echipe, sub supravegherea magazinerilor si sub comanda vatafilor, descarca vagoanele. Acum e momentul cand hamalii, acesti muncitoi prodigiosi, intra in scena si cand exportatorul opereaza amestecul de grane. Carutele s-au aranjat inaintea gurilor calei vaporului: hamalii isi potrivesc fiecare sacul lor de o suta de kilograme si, cu spatele indoit sub aceasta greutate infricosatoare, ei alearga in lungul unei scanduri a carei elasticitate tipa. Ajusi la capatul extrem, cu aceeasi surta miscare de umar, a dansatorul care se mandreste si ca lautarul care bate tactul, ei golesc cele o suta de kilograme in cala cascata si coboara pentru a se urca iarasi.”

Despre Strada Misitiilor prof. Cornelia Miler afirma: “Orasul s-a construit ca o prelungire a acestei lumi care s-a desfasurat pe o strada“, considerata “creierul acestui port“. Aici, in forfota acestei strazi se afla prosperitatea Brailei unde firmele faceau afaceri de miliarde. Astazi, pare de neinteles furnicarul prezent in prima ilustrata. Ieri, aici se vorbeau toate limbile pamantului, larma asurzitoare si targuieli de tot felul, astazi, ruine si un chei gol golut. Din tot ce a fost a mai ramas urma unei strazi si cateva case ruinate lucuite de caini si tigani. Pe locul din care odata incepea strada, astazi este o constructie masiva, fost hotel, acum lasat in paragina.