Un monument in paragina

Braila - statuia din Chercea

In actualul cartier  Chercea , fondatorul lui, Nedelcu P. Chercea a ridicat pe banii lui biserica Sf. Mina iar in stanga acesteia a amenajat un mic parc ce avea in centrul lui o statuie ridicata in memoria  eroilor cazuti in Primul Razboi Mondial precum si  o cruce inpozanta din piatra . Intrarea in parc se facea printr-un portic tot din piatra.

Braila - statuia din Chercea

 Dupa venirea comunistilor la putere parcul si monumentul au ramas neingrijite , intr-o stare jalnica  . Crucea din piatra fiind darmata de pe soclu ei.

In anul 1979 in revista „Flacara” lui Adrian Paunescu era o campanie pentru semnalarea monumentelor din diferite localitatii care se aflau intr-o situatie deplorabila  din cauza nepasarii  autoritatilor comuniste de la acea vreme.  Un asemenea caz l-am semnalat si eu cu privire la parcul lui Chercea trimitand si fotografia alaturata aici sub nr. 1 .Asa arata in vara lui 1979 monumentul ridicat de Nedelcu Chercea in memoria celor cazuti pentru patrie in Primul Razboi Mondial .  Jalnic, nu ? Activistilor  comunisti braieleni putin le-a pasat.

Peste ani de la evenimentele din ’89 , trecand recent prin Braila m-am dus special sa vad in ce situatie se afla acum Parcul si Monumentul

ridicat de Nedelcu P. Chercea. Si ce sa vezi ? Fata de vremurile comuniste , azi avem un dezastru ! Parcul aproape ca a disparut din cauza unor constructii , Monumentul e in paragina , acoperit de pomi si tufisuri, vulturul de bronz disparand, porticul de intrare in ruina, iar crucea numai exista probabil de mult. Acestea se pot observa din fotografia nr. 2  alaturate aici.

Monument Chercea 2013

Oare nu se mai poate face nimic ? Daca Primaria Brailei ignora acest monument ( de parc nu mai vorbim ) atunci poate parohia Bisericii Sf. Mina , care datoreaza atat de mult lui Nedelcu Chercea, sa faca ceva cu sprijinul enoriasilor.

 

Autor: Marinel Chiriac

Filantropul Nedelcu P. Chercea din Braila

Filantropul Nedelcu Chercea din Braila
Filantropul Nedelcu Chercea din Braila
Nedelcu Chercea

Nedelcu P. Chercea s-a nascult pe 7 iulie 1857 in comuna suburbana Vatra Veche (care, peste ani, se va numi cartierul Nedelcu P. Chercea).

A invatat rotaria, insa, prin munca cinstita, a facut o avere colosala, pe care a donat-o. Batranii spun ca industriasul Nedelcu Chercea ar fi gasit o comoara ascunsa in hrube, de pe vremea turcilor, si ca astfel s-ar fi imbogatit.

A ridicat biserici si institutii de binefacere in Braila, Galati, Tulcea, ba si la Muntele Athos, pe timpul banditului Terente. Fabricant de „lanturi, cuie si caiele”, Nedelcu P. Chercea, fostul proprietar al uzinelor „Laminorul” – de departe, cel mai mare filantrop brailean -, e reprezentativ pentru spiritul braileanului de altadata.

 

Nu exista brailean care sa nu fi auzit de Chercea, bogatasul devenit, alaturi de Terente si Panait Istrati, simbol al urbei dunarene, omul care, impreuna cu sotia sa, Ana, a lansat sloganul nepieritor „Totul pentru patrie, nimic pentru noi”.

„In 1934, marele industrias si filantrop a intocmit un Act de donatie prin care lasa brailenilor primaria din comuna Nedelcu P. Chercea, dispensarul, scoala de baieti si fete si gradinita de copii.

Acelasi mare donator lasa viitorimii clopotnita bisericii „Sf. Arhangheli”, biserica „Sf. Mare Mucenic Mina”, casa parohiala si monumentul „Victoria”, realizat din bronz si granit. Toate fusesera ridicate pe cheltuiala sa. Nimeni, niciodata, nu a mai facut asa ceva”, a precizat arhivistul Stefania Botez.

Chercea a donat Liceului de Fete din Braila si scolii din Ghecet (Tulcea) mobilierul si materialul didactic, inainte de primul Razboi Mondial.

A construit, in 1928, biserica „Sf. Mare Mucenic Mina”, scoala care acum ii poarta numele (fosta nr. 13), gradinita, casa parohiala, localul primariei si dispensarul din Chercea, in perioada 1919-1936.

In 1922, a ridicat clopotnita bisericii „Sf. Arhangheli Mihail si Gavriil” din centrul Brailei. Avea prieteni in mai toate etniile urbei. Asa se face ca, in ’24, a donat Comunitatii Israelite din Braila un corp de cladiri pe Regala, pe care l-a transformat in dispensar.

Amintirea filantropului Nedelcu Chercea e inca vie printre brailenii de toate varstele. Batranii spun ca industriasul a ajutat familiile tinere, le-a dat zestre fetelor si pamant celor fara un rost pe lume. Era, insa, cumpatat si modest. Nu arunca cu bani.

Se spune ca, plimbandu-se pe Regala, cu bastonul pe brat, industriasul se apleca, daca vedea o potcoava veche, o stergea cu batista si o baga in buzunar, pentru ca „e pacat sa se piarda fierul”. Asa era de chibzuit.

Si astazi pot fi vazute, in „buricul targului”, adevarate palate care i-au apartinut magnatului brailean.

Chipurile zugravite ale ctitorilor pot fi vazute si astazi, la intrarea in lacasul ctitorit de ei. Sotii Chercea erau crestini evlaviosi, cu frica de Dumnezeu si n-au precupetit nimic spre a-si imparti bucuriile cu alti braileni.

Filantropul Nedelcu P. Chercea din Braila
Sursa: Liviu Dediu

sursa: adevarul.ro

Braila – vatra milenara

Braila - vatra milenara

In jos de Dunare, se afla un petic de pamant fascinant din minunata Romanie, scaldat de valurile batranului Danubiu, aici parca a fost scris sa-si duca existenta milenara orasul Braila.

Braila este o veche vatra a Tarii Romanesti, o prima marturie scrisa care aminteste de existenta acesteia, este privilegiul datat la 20 ianuarie 1368, acordat negustorilor brasoveni de catre Vladislav-Voievod, care aveau raporturi comerciale intense cu comercianti din portul Braila, ocazie cu care se mentioneaza numele de „Cetatea Brailei”.  Marturiile arheologice din zona cartierului de astazi, Chercea scot in evidenta urme de civilizatie neolitica, semn ca arealul era de mult timp locuibil. Braila a cunoscut o dezvoltare rapida, dupa descatusarea jugului otoman, prin desfiintarea raialei.  Secolul al XV-lea avea sa aduca reviramentul mult asteptat de secole, a unui oras pozitionat intr-o zona strategica din punct de vedere economic.

In anii care au urmat, orasul a trecut printr-un amplu proces de industrializare, devenind in scurt timp dintr-un mic orasel de la Dunare, o zona economica infloritoare care concura cu succes in competitia economica cu marile orase industrializate.   Calatorul care viziteaza sau tranziteaza pentru doar cateva ore, orasul de la Dunare, ramane fascinant de valorosul patrimoniu de care dispune acesta: vestigii numeroase gazduite de Muzeul de istorie; cladiri care impresioneaza prin arhitectura si rezistenta nebuna a zidurilor, care in ciuda timpului si intemperilor se incapataneaza sa aminteasca calatorului de vremurile bune, cand armatorii greci isi derulau aici prosperele afacerii; plimbarile pe strazile din centrul istoric, frumos pavate de culoarea lavei de pe Etna, iluminate cu lampadare ce amintesc de faramecul aparte al secolului XVIII-lea; promenadele la ceas de seara pe Espalanada Dunarii, in compania parfumului de tei si salcam, (Braila se poate mandri cu cea mai splendida faleza a Dunarii din tara); bogatul patrimoniul cultural, etc.

sursa: romaniaturistica.ro

 

Trasee prin cartierele orasului Braila

Trasee prin cartierele orasului Braila
Trasee prin cartierele orasului Braila
Poza realizata cu ajutorul fotoaerian.ro

Facand turul orasului, de la est la vest, primul cartier aflat chiar langa malul Dunarii, dar in curs de disparitie, este Comorofca. Locuit de catre pescarii lipoveni, el a devenit celebru prin faptul ca aici se nastea la 11 august 1884 Panait Istrati. Zona va fi prezentata pitoresc in diferitele povestiri despre Braila. De aceea in 1962 regizorul francez Henry Colpi a turnat aici filmul „Codin”, dupa povestea cu acelasi nume de Panait Istrati. In continuare se afla cartierul Brailita care este despartit de oras printr-un pod cantat de lautarii locali. Zona se remarca, in afara statiunii arheologice cu acelasi nume si a intreprinderii „Promex”, prin modernele cartiere Vidin si Progresul. Ajungand in partea de vest dam de cartierul Chercea. Este cel mai vechi cartier existand si la sfarsitul secolului trecut, fiind despartit de oras prin calea ferata. Aici se afla Biserica „Sfanta Mina” in subsolul careia se afla busturile a doi cetateni de vaza ai Brailei, Nedelcu si Ana Chercea. Acestea sunt importante prin autorul lor, care este sculptorul Frederic Storck, ce le-a lucrat in anul 1928. In fata bisericii se afla un monument al eroilor primului razboi mondial. El a fost executat de C. Vinarette in 1936 si reprezinta un vultur din bronz, pe un soclu de marmura. Vulturul se afla situat pe o sfera din bronz realizata in atelierele lui V. Rascanu, din Bucuresti. Trecand calea ferata intalnim cartierul Obor langa care se gaseste cimitirul „Sfantul Constantin”. In interiorul acestuia se afla mai multe obiective de importanta istorica:

1. Bustul lui Ion Suliotti, fost primar al Brailei, se remarca prin autorul lui, sculptorul Ion Georgescu, cel mai mare artist roman de acest gen al secolului trecut.

2. Bustul lui Nicolae Perlea, realizat din bronz, il are ca ajutor pe maestrul Dimitrie Paciurea.

3. Cimitirul cuprinde si „Cimitirul Eroilor”. Aici se afla un monument amintind de cei 1307 eroi braileni, morti pe front in 1917. pe o placuta se afla cuvintele: „Moartea lor este viata noastra. Omagiul celor 1307 oseminte ale eroilor morti in 1917 in Moldova si reinhumati in cimitirul eroilor din Braila in 1938”.

5. Monumentul comisarului erou Alexandru Popovici, despre care am amintit. Lucrarea reprezinta o cruce de piata, realizata de sculptorul Panait Maina, care cuprinde urmatoarea inscriptie: „In acest loc, la 22 iulie 1917, comisarul Alexandru Popovici a fost executat de trupele dusmane, purtandu-se ca un erou pentru neam”.

6. Monumentul soldatilor italieni. Peste 2000 de prizonieri italieni din primul razboi mondial, au murit in lagarul de langa Braila. El a fost ridicat in 1921 si pe o placuta sunt inscrise in limba italiana urmatoarele cuvinte: „Glorie prizonierilor de razboi italieni, morti aici la Braila, necunoscuti de nimeni in timpul ocupatiei germane si un gand pios fratilor romani ingropati in acest loc, printre eroii lor nationali.”

7. Monumentele eroilor rusi din razboiul din 1877-78 si al eroilor sovietici din al doilea razboi mondial.

8. Placa memoriala Nicolae Vogoride. Fostul domn al Moldovei, a decedat in anul 1863, la Braila. Placa cuprinde urmatorul text: „Supt aceasta placa grea zace printul Nicolae Vogoride, savarsit din viata la 1863, aprilie, 12, in al patruzeci si saptelea an al varstei sale”.

9. Monumentul Moise Groza, erou din 1877. Iata cele mai interesante locuri, din cartierele Brailei. Mentionam ca pe raza orasului, se mai gasesc rasfirate o serie de locuri interesante, marcate cu semne distinc­tive prin grija localnicilor.

Mentionam cateva dintre acestea:

I. Bustul Anei Aslan – situat la intersectia strazii cu acelasi nume, cu strada Mihai Eminescu. S-a inaugurat in 1997.

II. Placa memoriala Constantin Hepites, pe cladirea cu nr. 1 a strazii cu acelasi nume. Pe ea se mentioneaza: „Aici a fost casa in care a locuit Constantin C. Hepites, primul medic al carantinei din Braila si intemeietorul primei farmacii din tara noastra”. A fost instalata in 1968 cu ocazia a 600 de ani de atestare documentara a orasului.

III. Placa memoriala „Anton Bacalbasa” aflata pe strada Teatrului nr. 14, instalata tot cu acelasi prilej, ea mentioneaza: „Pe acest loc a fost casa in care a locuit Anton Bacalbasa, scriitor si ziarist militant al miscarii socialiste din Romania”.

IV. Placa memoriala „Dumitru Panaitescu – Perpesicius” aflata pe frontispiciul Casei Memoriale „Perpessicius”, din str. Cetatii numarul 78 care aminteste: „In aceasta casa s-a nascut si a trait Dumitru Panaitescu – Perpessicius, poet, critic si istoric literar, personalitate proeminenta a vietii culturale romanesti, intre 1891-1971”.

V. Placa memoriala „Gheorge Munteanu Murgoci” afisata pe frontispiciul liceului „Nicolae Balcescu” din anul 1963.

VI. Cetatea turceasca si subteranele sale secrete. Inca de la cucerirea Brailei in 1540, turcii au inceput constructia unei puternice cetati din caramida si piatra. Cele mai vechi planuri pastrate dateaza din 1790 si au apartinut unui austriac Johan von Vermatti care prezinta cetatea, fara nici o referire la subteranele secrete, care nici pana astazi nu sunt cunoscute in intregime.

Cetatea cuprindea cinci incinte cu ziduri si bastioane puternice ce puteau adaposti pana la 10.000 de ostasi. Perimetrul cetatii era cuprins intre strazile actuale: Bulevardul Cuza, Bulevardul Panait Istrati si faleza Dunarii. In privinta subteranelor, adevarate catacombe, acestea aveau dimensiuni deosebite: latimea de 7 m, inaltimea de 4,75, ele aflandu-se la adancimea de peste 3 m. Erau realizate ca si cetatea din ziduri din caramida arsa. Pe drept cuvant se putea spune ca turcii puteau sa le parcurga calare!

Lungimea variaza intre cateva sute de metri si 12 km, toate pornind din inima cetatii, situata astazi in perimetrul strazii Cetatii cu Citadelei. Se cunosc pana in prezent doar cinci retele subterane: Prima pornea de la punctul sus amintit, punct care prin 1890 era inca ferecat cu un grilaj de metal pentru a se impiedica patrunderea curiosilor si posibilitatea de a se rataci in ele si isi are capatul in latura de est a actualului parc Gradina Mare.

Iesirea a fost zidita, starea in care se afla si astazi. Al doilea tunel incepea din acelasi loc si isi avea capatul deasupra parcului aflat pe partea stransa a strazii imparatul Traian. In 1930, iesirea din tunel era blocata cu o poarta de metal. O alta subterana se indreapta pe sub Bulevardul Cuza spre nord-vest, in timp ce o a patra trecea pe sub strada Sulina (actuala Panait Istrati) si se indrepta spre vest trecand pe sub cartierul Chercea. Ea isi avea iesirea tocmai la 12 km de oras langa comuna Silistea, unde turcii aveau un punct inaintat de observatii, cunoscut de localnici sub numele de Movila Nazarului.

Ultima pornind din acelasi loc, iesea in malul inalt al Dunarii in dreptul Bulevardului Independentei. Prin iesirile ultimelor doua tunele cu mult in afara orasului se permitea ori o retragere secreta din cetate in caz de pericol, ori un atac prin surprindere prin caderea in spatele eventualului asediator al cetatii. Sunt date care demonstreaza ca au fost folosite ambele procedee. Astfel in timpul asediului din 1770, folosindu-se ultima subterana la capatul careia noaptea au fost aduse mai multe corabii, turcii s-au salvat fugind pe Dunare, spre cetatea Silistrei. Fuga a fost observata in zori, dar era prea tarziu, corabiile fiind mult prea departe. In prezent, o portiune din aceasta retea, serveste drept loc de depozitare a butoaielor cu vin a societatii ” Vinalcool” S. A. Braila, gasindu-se in strada Cetatii, nr.43.

sursa: istorielocala.ro