Braila, Podul de la Brailita

Dupa salba de cimitire , urma podul de la Brailita si cantecul sau, care traducea o realitate:

Si la pod la Brailita,

Mi-au furat hotii caruta,

hotii, hotii, mai.

Si mi-au dus-o la obor,

hotii, hotii, mai,

Si-au vandut-o pe un pol,

hotii, hotii, mai.

Las`s-o vanda unde-or vrea,

hotii, hotii, mai.

E caruta altuia,

hotii, hotii, mai…

 

In Brailita / Braila dezmierdata s-a inaltat  Societatea Franco-Romana de Material de Drum de Fier – Atelierele Braila ( inaugurata la 21 octombrie 1924) pentru materialele de drum de fier, cu sediul in Bucuresti, str. Lascar Catargiu. Dupa razboi, a devenit Progresul, etalon al industriei socialiste si producator de rulouri compresoare si excavatoare.Un timp s-a numit Wilhelm Pieck. Azi Promex. A fost cantata, in spiritul epocii, de Mihu Dragomir:

La cinci cand suera santierul,

Se trezea, se imbraca, tropaia cartierul.

Se incropea un ceai amarat

sa tina nu de foame, ci de urat

si mahalaua pleca sa trudeasca

la uzina braileana cu firma frantuzeasca.

sursa: Ioan Munteanu, Editura EX LIBRIS,Braila, 2009

3 răspunsuri la „Braila, Podul de la Brailita”

  1. Locul copilariei mele, mai ales pe timp de iarna. Ce a fost si ce a ajuns. Mai bine il lasau si il reparau/intretineau. Chiar de l-ar face, nu cred ca as mai avea curajul sa circul cu tramvaiul pe acolo. Ce sa zic… incompetenta evidenta!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *