Braila, Podul de la Brailita
Dupa salba de cimitire , urma podul de la Brailita si cantecul sau, care traducea o realitate:
Si la pod la Brailita,
Mi-au furat hotii caruta,
hotii, hotii, mai.
Si mi-au dus-o la obor,
hotii, hotii, mai,
Si-au vandut-o pe un pol,
hotii, hotii, mai.
Las`s-o vanda unde-or vrea,
hotii, hotii, mai.
E caruta altuia,
hotii, hotii, mai…
In Brailita / Braila dezmierdata s-a inaltat Societatea Franco-Romana de Material de Drum de Fier – Atelierele Braila ( inaugurata la 21 octombrie 1924) pentru materialele de drum de fier, cu sediul in Bucuresti, str. Lascar Catargiu. Dupa razboi, a devenit Progresul, etalon al industriei socialiste si producator de rulouri compresoare si excavatoare.Un timp s-a numit Wilhelm Pieck. Azi Promex. A fost cantata, in spiritul epocii, de Mihu Dragomir:
La cinci cand suera santierul,
Se trezea, se imbraca, tropaia cartierul.
Se incropea un ceai amarat
sa tina nu de foame, ci de urat
si mahalaua pleca sa trudeasca
la uzina braileana cu firma frantuzeasca.
sursa: Ioan Munteanu, Editura EX LIBRIS,Braila, 2009
3 COMMENTS
catalin
22 ianuarie 2013…care a fost!
Bogdan
27 ianuarie 2013Locul copilariei mele, mai ales pe timp de iarna. Ce a fost si ce a ajuns. Mai bine il lasau si il reparau/intretineau. Chiar de l-ar face, nu cred ca as mai avea curajul sa circul cu tramvaiul pe acolo. Ce sa zic… incompetenta evidenta!
vasile
21 februarie 2013eu voi circula ca nu am incotro si sper sa fie unul cel putin la fel de bun……….