Povestea unui aventurier

Povestea unui aventurier

Povestea unui aventurier

Pornind spre ape line dunarene, corabia strabate valuri reci ce se izbesc de malul unui port. Privesc prin geamul mic si-ncetosat si vad prin negura un orasel: opresc. Pasesc timid pentru inceput dar hotarat sa pot vedea mai mult. E fascinant, doar frigul diminetii ma-nconjoara si doi pescari ce stau,privind in zare de pe mal, asteptand „sa traga” si la ei ceva.

Ma-ndrept spre-o cafenea cu tamplarie alba si perdele din voal albastru ce stau timide-n geam. Ma asez la masa si vine catre mine-o mandra domnisoara si-mi aduce-n graba o ceasca de cafea. O sorb si ma gandesc,daca nu cumva visu-mi e aievea, ori daca nu cumva sunt primul care sa fi descoperit un taram nebanuit. Stiu sigur insa, ca am de gand sa cutreier orice coltisor, sa dezbat oricat, dar mai ales sa cunosc oamenii locului, pentru a scrie o carte. Nu stiu nimic despre acest loc, dar vad pe o tablie mica, ruginita stand scris cu litere stacojite „Braila”.

E un oras necunoscut, incerc sa il descopar cu pasi marunti dar siguri ma-ndrept spre centrul sau. Patrund intr-o gradina imensa, cu gust amenajata de natura, la intrarea careia sta scris „Evenimente„.

Indata imi imaginez baluri fastuoase, lied-uri ce imbie la dansuri fascinante , spectacole artistice, culturale ori istorice si concursuri de orice fel. Din visu-mi ma trezesc, intr-un parfum de flori si vad adunate laolalta „Personalitati brailene„: sunt toti acei oameni care se bucura de o vasta recunoastere atat nationala cat si internationala, sunt toti aceia care au primit elogii universitare si academice, dar care au ramas populari printre oamenii de rand. Sunt oameni ai locului, care au avut legatura cu acest oras micut si cochet. Personalitati in viata sau care au trecut in nefiinta, dar care si-au pus amprenta asupra locului.

Sunt fel si fel de oameni, e o lume pestrita, o lume cu idei noi, cu metehne vechi, o lume a oamenilor intre oameni.

Ma despart de-aceste personalitati prinse-ntr-un grup si observ intr-un colt al gradinii un „manunchi” de „braileni talentati„. Se evidentiaza prin diferitele haruri, prin frumusetea picturilor realiste pe care le picteaza, prin modul de a canta, de a dansa si de a juca pe scena rolul vietii lor. Privesc spre ei, ca-nspre un tablou al artelor frumoase ce-mi aduce bucurie in suflet si zambet in priviri.

Sunt inconjurat de „Diverse„: aud stiri interesante, vad cum unii citesc articole informationale, doamnele si domnisoarele sunt interesate de secretele retetelor culinare ale lui Maitre, un bucatar desavarsit. Vad „fotografii din Braila” si „fotografii din Braila Veche„, patrund astfel intr-un alt spatiu: cel al „Facebook-ului”. Aici imi este infatisat intregul oras, atat cel de acum cat si cel de-odinioara. Cu siguranta fiecare om al acestor locuri se vor regasi in colturile si locurile preferate, pline de istorie, ale acestui oras boem. Daca tot am amintit de istorie, ma duc cu gandul catre „orase si comune” catre structura administrativa a Brailei, cu propriile ramnificatii, cu o incarcatura istorica unica.

Fiecare piatra pusa in locuri distincte de catre oameni semnifica istoria, cultura, educatia: „un om fara educatie este un om pierdut”.

Parasesc gradina fascinanta, de care va povesteam si vad un om care-mi indreapta un foileton pe care scrie „Invatamantul brailean”. Il rasfoiesc si citesc o lista a liceelor de prestigiu din Braila, insotita de prezentari sintetice ce parcurg intregul traseu de la infiintare pana in prezent; sunt fascinat de-o astfel de bogatie culturala a locului.

Merg ingandurat pe strazi lasand sa treaca pe langa mine forfota oamenilor, zgomotul masinilor si freamatul naturii. Deodata, ma opresc in fata unor „Monumente istorice„, pasesc timid pe trepte si patrund intr-o lume istorica, o lume a antichitatilor, o lume impanzita de trasee exacte ale locurilor unde pot descoperi si alte astfel de locatii. Iau cu mine din acel loc o harta si ma indrept catre fiecare monument in parte; fiecare monument e o piesa de puzzle si pentru a-mi putea crea imaginea completa sunt nevoit sa merg in fiecare loc. Dupa ce am adunat toate aceste piese, formez imaginea pe care imi doream enorm sa o descopar: astfel se infatiseaza in fata mea „Braila”.

Imi spun in gand, soptindu-mi parca cineva : < nu ai vazut inca nimic, descopera „obiectivele turistice„; ai timpul necesar sa vezi toate aceste obiective, deja consacrate ca avand valente turistice, dar si alte locuri nebanuite ce ar putea deveni turistice>.

Imi place sa descopar, sunt un aventurier si tocmai de aceea am adunat toate aceste experiente intr-o carte, scurt intitulata „Brailapebune.net”. E cartea mea de suflet in care impartasesc din tainele vietii culturale, mondene si politice. Astfel, cititorule, te invit sa calatoresti alaturi de mine, sa patrunzi in acest mirific labirint, sa-l cercetezi, sa „rasfoiesti” paginile cartii in speranta ca te vei regasi, fie in cuvinte, fie in imagini.

Multumiri: Sim’s Land

Petre Andrei, savant, sociolog, filosof, profesor și om politic

Petre Andrei, savant, sociolog, filosof, profesor și om politic

Petre Andrei, savant, sociolog, filosof, profesor și om politic

Petre Andrei (n. 29 iunie 1891, Brăila – d. 4 octombrie 1940, Iași) a fost un savant,sociolog, filosof, profesor și om politic, membru post-mortem (1991) al Academiei Române. Voluntar în Primul Război Mondial, a fost profesor la Catedra de Sociologiea Universității din Iași, deputat din partea Partidului Național-Țărănesc, subsecretar de stat și apoi ministru în mai multe guverne din România interbelică.

 

Biografie 

Petre Andrei s-a născut pe 29 iunie 1891 în orașul Brăila. Urmează cursurile Liceului „Nicolae Bălcescu” din Brăila, iar în 1910, după ce obține singura bursă disponibilă pentru acel an, începe cursurile Facultății de Litere și Filosofie ale Universității din Iași. Profesorii Dimitrie Gusti și Ion Petrovici sunt impresionați de calitățile tânărului student, oferindu-i acestuia distincția „Magna cum laude” la finalizarea studiilor, în1913. Obține o nouă bursă pentru continuarea studiilor doctorale și se specializează la Universitatea din Berlin, unde urmează cursul de logică și istoria filosofiei al profesorului Alois Riehl, dar și la Universitatea din Leipzig.

 

Deși era scutit de serviciul militar, fiind orfan de tată și singurul susținător al familiei, se înrolează ca voluntar în Primul Război Mondial. Participă la luptele de la Oituz,Slănic și Valea Cașinului, în care se distinge prin acte de bravură, fiind decorat cu „Steaua României”, „Coroana României” și „Crucea de război cu bare”.

Imediat după Primul Război Mondial, obține doctoratul cu teza Filosofia valorii. Devine profesor în învățământul liceal, iar din 1922 este profesor la Catedra de sociologie a Universității din Iași. Ca profesor, se numără printre cei care se opun introducerii politicii în Universitate, fiind, de altfel, de-a lungul întregii sale vieți, un adversar al extremismului, atât fascist, cât și bolșevic.

 

Este numit subsecretar de stat la Departamentul Agriculturii și Domeniilor (1930–1931), subsecretar de stat la Ministerul Instrucțiunii Publice și Cultelor (1932–1933) și ministru al Educației Naționale (1938–1940), în această din urmă calitate inițiind, printre altele, o lege de organizare a învățământului superior.

Schimbarea regimului politic din România, prin renunțarea la tron a regelui Carol al II-lea și instaurarea regimului legionaro-antonescian (de extremă dreapta), a avut unele urmări pentru Petre Andrei: a fost scos din învățământul superior, urmărit, anchetat și persecutat. În urma unei percheziții domiciliare, când urma să fie arestat de legionari, pentru a evita situația în care se

afla Nicolae Iorga la acea vreme, pe 4 octombrie 1940 a ales să își pună capăt zilelor.

 

Iată cum își justifica savantul ieșean gestul ultim în scrisoarea lăsată soției sale:

Eu, deși complect nevinovat, din nici un punct de vedere, nu pot trăi umilit și disprețuit. Nu pot suporta nici chiar compătimirea. Am trăit demn o viață întreagă și nici în momente grele nu m-am plecat, necum în aceste momente când mi se face o teribilă nedreptate. De aceea trebuie să termin acum când se deschide o perspectivă neagră.

 

Într-o altă scrisoare, lăsată copiilor săi, Petre Andrei preciza următoarele:

„Eu am conștiința împăcată; sângele și moartea să cadă asupra capului celor care mi-au zdruncinat nervii în halul acesta. Am avut altă atitudine politică decât garda de fier, dar nu am prigonit pe nimeni și nu am făcut nici un gest urât. Nu pot să fiu însă umilit și degradat. De ce să fiu arestat? Dacă aș avea pe sufletul meu o cât de mică vină aș suferi orice, căci aș fi meritat. Dar așa? În cărțile scrise de mine apare clar atitudinea și concepția mea. Voi controlați și veți vedea.”

Ignorat o perioadă, a fost redescoperit după 1970, când a început culegerea și retipărirea operei sale.

În 1991 a fost ales post mortem membru al Academiei Române.

 

Opera 

Decedat la doar 49 de ani, Petre Andrei a reușit să realizeze 15 lucrări, 5 cursuri universitare, peste 40 de studii și articole de specialitate, 25 de recenzii, 35 de conferințe și cuvântări, 3 rapoarte la legi și peste 75 de discursuri și intervenții parlamentare. Savantul este considerat drept unul dintre întemeietorii sistemului științelor sociologice din România.

 

Din principalele sale lucrări științifice se pot enumera:

  • Sociologia cunoașterii și a valorii
  • Filosofia valorii
  • Problema fericirii
  • Sociologia revoluției
  • Probleme de sociologie
  • Sociologie generală

Vasile Bancila , filosof

Vasile Bancila , filosof

Vasile Bancila , filosof

Vasile Băncilă (n. 1 ianuarie 1897, Brăila – d. 10 iunie 1979) a fost un filosof, pedagog și eseist român.

Biografie

S-a născut la 1 ianuarie 1897 la Brăila, oraș dunărean de la marginea Bărăganului. Tatăl său era originar din Săcelele Brașovului și mama sa era din Runcu-Popești (Rîmnicu-Sărat). Astfel tânărul Vasile a moștenit o viziune asupra țării întregi și sentimente pentru fiecare provincie în parte, și pentru toate la un loc. A studiat la Liceul „Nicolae Bălcescu” (Brăila) și apoi la București în cadrul secției de filozofie a Universității, continuându-și specializarea în acest domeniu la Paris. A fost profesor în principal la Liceul „Mihai Viteazul” din București, și un timp la clasa Marelui Voievod Mihai.

Vasile Băncilă face parte din generația de aur a intelectualilor care au visat și realizat România Mare, jertfindu-se pentru acest ideal… el însuși fiind invalid din primul război mondial.

Este un reprezentant al perioadei inter și post-belice și aparținând aproape în egală măsură istoriei gândirii filozofice românești cât și istoriei literaturii; a fost deci: filozof, pedagog, memorialist și epistolier, orator. Viața și creația sa se împart în două perioade aproximativ egale: prima de „explozie și afirmare” de la început (metafizician și filozof creștin, etc); cea de-a doua parte de „durere îndelung răbdată și sublimată” în scrisul său, în condiții mai mult decât precare de existență.

Așa s-a născut sistemul său filozofic, original și autentic românesc. Este numit de istoricul filozofiei românești N.Bagdasar, drept: „cel mai fecund creator” al generației sale.

 

Lucrari publicate

Din 1945, V.Băncilă nu a mai putut publica decât sporadic și uneori trunchiat. Târziu, în 1984 și 1987, apar postum, precum și după revoluție, apar publicate în reviste câteva articole, studii (strângerea în volume a întregii sale opere, este încă o dorinta in curs de realizare).

Stilul scrierilor lui V.Băncilă este curat, nealambicat „provenind dintr-o profundă onestitate intelectuală și al unei nealterate purități sufletești” (Nichifor Crainic).

Vasile Băncilă a fost un gânditor cu profunzimi neobișnuite în domeniile pe care le-a abordat.

Este impresionant orizontul larg de cunoaștere al lui V.Băncilă (vezi cartea lui, aforisme și paraaforisme), curajul cu care abordează, susține și definește diverse teme, noțiuni, idei, sugerând sau chiar dând soluții. Se simte familiar în spații ca: metafizica, logica, etica estetică, pedagogia, sociologia, filozofia culturii și a religiei. Sensibil la întreaga paletă a sentimentelor, stărilor ființei umane,  este preocupat și gândește liber de orice prejudecată despre prietenie, țăranul român, umanitate comunistă, ura ca formă de artă, antinomiile Bărăganului, gelozie, cauzele faptelor morale, etc.,etc.,etc. (vezi Manuscriptum –număr special Vasile Băncilă).

Dar, OPERA sa, titluri ca: Duhul sărbătorii, Filosofia vârstelor, Lucian Blaga energie românească, Aforisme și Paraoforisme, Spațiul Bărăganului, sunt cărți ce vorbesc de la sine despre Vasile Băncilă, ca una dintre comorile intelectualității românești.

Nicu Alifantis , cantaret de muzica folk

Nicu Alifantis , cantaret de muzica folk

Nicu Alifantis , cantaret de muzica folk

Biografie

Nicu Alifantis, născut la 31 mai 1954, la Brăila din părinți greco-macedonieni, face studii muzicale particulare și debutează scenic în1973. Este angajat în 1975 la Teatrul Maria Filotti din Braila și devine destul de cunoscut și iubit de public pentru ca în 1976 Electrecord-ul să-i editeze primul single, Cântec de noapte. În același an se înscrie în ATM.

După armată devine membru al Cenaclului Flacăra, condus de poetul Adrian Paunescu, și participă la majoritatea „întâmplărilor artistice”, melodii ale sale figurând pe compilațiile Folk 1 și 2 apărute la Electrecord în 1977 și, respectiv, în 1978. În 1983, la apariția casetei de discuri care marca 10 ani de activitate a cenaclului, Nicu Alifantis este cel mai bine reprezentat cantautor de pe acest album.

Între 1973 – 2002 a susținut 4036 concerte.

În teatru a colaborat cu regizorii: Constantin Dinulescu, Mircea Crețu, Alexandru Tocilescu, Zoe Anghel Stanca, Mihai Radoslăvescu, Sassy Brahim, Eugen Motrici, Cristian Pepino, Cornel Todea, Eusebiu Ștefănescu, Nicolae Scarlat, Sanda Manu, Gheorghe Marinescu, Alexandru Colpaci, Nae Cosmescu, Silviu Purcărete, Eugen Mercus, Liudmila Szekely Anton, Cristian Hadgi Culea, George Bănică, Iulian Ursulescu, Mihai Lungeanu, Dragoș Galgoțiu, Mihai Perșa, Constantin Dicu, Harry Eliad, Anca Ovanez, Gelu Colceag, Dana Dima, Marian Negrescu, Mihai Mălaimare, Gabi Iencek, Radu Dinulescu, Ion Lucian, Mircea Cornișteanu, George Motoi, Daniela Anencov, Alexandru Darian, Ioan Ieremia, Ion Ardeal Ieremia, Cătălina Buzoianu, Emil Mîndru, Vlad Mugur, Silviu Purcarete, Mihai Mănuțiu, Alexandru Hausvater, Mara Pasici, Cornel Mihalache și Alice Barb.

De asemenea a colaborat cu foarte multe  teatre din orasele: Brăila (Maria Filotti şi Teatrul de Păpuşi), Pitești , Piatra Neamț,Bacău, București , Ploiești, Galați, Rîmnicu Vîlcea, Oradea, Brașov, Baia Mare, Satu Mare, Sibiu, Botoșani,  Tîrgu Jiu,Craiova, Tîrgu Mureș ,Timișoara, Bîrlad ,Constanța , Cluj;

În 1995 fondează grupul Alifantis & ZAN, ca trupă de studio pentru albumul său „Voiaj”. În 1996, după înregistrarea albumului Alifantis „Nichita”, ZAN devine o trupă de proiecte din care mai fac parte: [Virgil Popescu (chitară bass, voce)]], Sorin Voinea (keyboars, voce),Răzvan Mirică (chitare el. ac., sitar, mandolină, voce), Relu Bitulescu (tobe).

În aprilie 1999 înființează Fundația Nicu Alifantis cu scopul de a promova „proiecte artistice în care valoarea, forța și autenticitatea vor fi primordiale”.

Despre Nicu Alifantis, Emil Brumaru scria:

„Nicu Alifantis ne scrie cu sufletul pe cîntecul vieții fiecăruia din noi cuvintele-i simple, afectuoase, dulci-amare, lăsîndu-ne destrămați o clipă, reînviindu-ne apoi, mai bucuroși, mai teferi, întru poezia-i caldă. În inima mea, toată blîndețea-l simte poet de cînd lumea și-s fericit să o spun și altora. Și s-o repet pînă la îngeri!”

 

A activat în :

–           Muzica de teatru

–           Muzica de film

–           Recitaluri

–           Roluri in teatru

–           Roluri in film

–           literatura cu volumul: „Scrisori nedesfăcute alăturîndu-li-se 2 epistole de Emil Brumaru și Laurențiu Ulici”

Premii

•          Premiul UNITER pentru muzică de teatru (1991)

•          Premiul pentru muzica de scenă de la spectacolul „Ubu Rex” cu scene din „Macbeth” (1991)

•          Premiul pentru muzică de teatru Constanța (1995)

•          Premiul pentru muzica de scenă de la spectacolul „Cadavrul viu” (2002)

 

➢          Președintele României Ion Iliescu i-a conferit lui Nicu Alifantis la 10 decembrie 2004 Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, Categoria B – „Muzică”, „pentru contribuțiile deosebite în activitatea artistică și culturală din țara noastră, pentru promovarea civilizației și istoriei românești”.

 

TURNEU DE TEATRU EDUCATIONAL LA BRAILA

TURNEU DE TEATRU EDUCATIONAL LA BRAILA

TURNEU DE TEATRU EDUCATIONAL LA BRAILA

Vă invităm luni, 11 noiembrie, la ora 18.00, la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila pentru a viziona spectacolul de teatru Familia Offline, care face parte din proiectul Copiii migrației – Turneu de teatru educațional.

Spectacolul are în distribuție 9 copii (Bianca Gheorghe, Denis Nadolu, Ionuț Roșca, Mario Ștefan, Andreea Baraitan, Georgiana Moise, Anca Negoiță, Roberta Parascan, Ana Maria Zaincovschi), care evoluează alături de actori profesionişti, Mihaela Rădescu şi Viorel Cojanu, în regia lui Radu Apostol, pe un text de Mihaela Michailov. Muzica originală este compusă de Bogdan Burlăcianu (Bobo de la Fără Zahăr), iar scenografia poartă semnătura Mariei Mandea.

Spectacolul Familia Offline își propune să dezbată – prin mijloacele artei teatrale – problematica migraţiei forţei de muncă, din perspectiva copiilor rămaşi în țară, copii care se adaptează noilor roluri sociale ale familiei de graniță: devin ei înșiși părinți-copii care-și cresc frații mai mici și au grijă unii de alții.

Familia Offline este spectacolul maturizării în absența părinților. Este spectacolul copiilor care se transformă în oameni mari, așteptând să fie din nou alături de mama și de tata. Maturizarea lor naște întrebări inocente, tandre și cinice despre lumea în care trăim: Când suntem destul de mari ca să creștem singuri? Când devenim mama? Și când mama nu e, cine e mama?

Copiii migrației – Turneu de teatru educațional își propune itinerarea spectacolului Familia Offline în zonele puternic afectate de efectele migrației forței de muncă și, totodată, prezentarea metodelor de lucru folosite în atelierele pe care Radu Apostol, Mihaela Michailov și Mihaela Rădescu le-au făcut cu grupul de copii care evoluează în spectacol.

Înaintea reprezentației cu spectacolul Familia Offline va avea loc o prezentare a metodelor de lucru (jocuri și exerciții de teatru educațional), la care sunt așteptați educatori, învățători și profesori, interesați să lucreze cu grupuri de copii, și care vor să se familiarizeze cu modalitățile de abordare proprii unui proiect de teatru educațional. Prezentarea se va desfășura la Teatrul „Maria Filotti”, în intervalul 15.00-16.00. În cadrul acestei prezentări, vor fi oferite participanților, gratuit, celor două cărți ale proiectului: Familia Offline. Spectacol de Teatru Educațional și Teatrul Educațional. Jocuri și exerciții teatrale.

Copiii migraţiei – Turneu de teatru educațional este un proiect cultural finanţat de către AFCN – Administraţia Fondului Cultural Naţional, și inițiat de către Asociația Culturală Replika, împreună cu Teatrul Foarte Mic.

Partenerii proiectului: Teatrul „Mihai Eminescu” – Botoșani, Dom Polski – Suceava, Teatrul Municipal „Bacovia” – Bacău, Teatrul „Victor Ion Popa” – Bârlad, Teatrul „Maria Filotti” – Brăila, Teatrul „Fani Tardini” – Galați, Centrul de educaţie şi dezvoltare profesională Step by Step, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale”, Asociaţia „Telefonul Copilului”, Asociația Națională a Bibliotecarilor si Bibliotecilor Publice din Romania – ANBPR, Port.ro, Şapte Seri şi Critic Atac.

INTRAREA ESTE GRATUITĂ

Cronici:

„Familia Offline“, jurnalul trist al „copiilor-căpşunari“

Spectacolul arată cum se desfăşoară viaţa lor şi punctează multe dintre derapajele emoţionale care apar în situaţii aparent banale. „Copiii-căpşunari“ luptă la şcoală cu prejudecăţile colegilor, iar acasă cu un gol care poate fi umplut doar cu dragostea părinţilor. Pentru că lucrează în străinătate, părinţii ratează momente-cheie din viaţa copiilor, deşi încearcă să le controleze viaţa prin telefon.

Ce mi se pare extraordinar este că aceşti copii reuşesc să reproducă pe scenă o realitate care nu e a lor. Prin prezenţa lor, ei sunt vocea celor care au această problemă. Şi asta mi se pare mult mai puternic şi mai valoros decât ca ei să fie în această situaţie şi noi să ne emoţionăm că sunt în această situaţie.

Dan Boicea, Ziarul Metropolis

Prezentul abandonat şi viitorul ipotecat.

Mihaela Michailov şi Radu Apostol au realizat un spectacol-sinteză a vieţii fără părinţi. Universul în epubretă al unei familii în care adulţii sînt absenţi, copiii sînt maturi, iar jucăriile sînt copii. Familia Offline – prima parte a Proiectului Copiii migraţiei – oferă o viziune din interior asupra fenomenului copiilor abandonaţi, dincolo de statistici şi studii psihologice. Creat pe o dramaturgie fragmentară, care surprinde pusee acute din cotidianul acestei lumi fără adulţi, spectacolul – un studiu pe un caz imaginar, al unei familii cu cinci copii, în care părinţii plecaţi la muncă în străinătate îi lasă pe cei mici în grija fratelui mai mare şi a unui bunic căzut în mintea copiilor – este jucat de elevii unei şcoli bucureştene, împreună cu doi actori, Mihaela Rădescu şi Viorel Cojanu. Prin această punere hiperrealistă în ecuaţie a problemei, se generează nevoia de reacţie, căci, deşi spectacolul identifică un simptom al unei boli sociale care va măcina societatea românească mult timp de acum înainte, ceea ce impresionează este drama individuală.

Oana Stoica, Dilema Veche.

TEATRU. Să vorbim despre documentar! (I)

În Familia Offline e o deturnare (și aș spune că una fericită), independentă de voinţa artiștilor, de la subiectul abandonului copiilor de către părinţi în numele supravieţuirii „economice“, la cel al puterii de adaptare a copiilor. Altfel spus, efectul nu e un accent pe vinovăţia părinţilor care n-au grijă de fiii și fiicele lor și pe responsabilitatea socială în general, ci senzaţia de regret a ceea ce pierzi, ca părinte, din viaţa copilului tău în care, iată, exuberanţa copilăriei învinge condiţiile vitrege, absenţa autorităţii, cruzimea colegilor de școală… Singurul care clachează, singura „victimă“ e fratele mai mare – cel deja matur, (aproape) adult… Aproape toate cronicile acestui spectacol pe care le-am citit preiau elemente din materialul de prezentare și citează „drama «copiilor- căpșunari»“, dureroasa maturizare etc. –, după care continuă cu descrierea contextului social (numărul estimat de „copii ai migraţiei“, puncte de vedere ale unor psihologi etc.). S-ar spune că, în buna tradiţie a documentarului, accentul cade pe miza socială, și nu pe cea teatrală – însă, în realitate, o astfel de lectură înseamnă să pierzi din vedere dualitatea unui asemenea proiect, funcţiile lui distincte ca experienţă social-artistică, pentru copiii care participă în proiect, și ca pretext pentru o discuţie despre consecinţele migraţiei. Pentru copii, important a fost și este procesul, în timp ce dezbaterea are nevoie și pornește de la produsul spectacular.

Iulia Popovici, Observatorul Cultural

BRAILA are nevoie de votul tau

Braila - Parc Monument

Braila - Parc Monument

Brăileni și nu numai! Avem nevoie de implicarea voastră pentru susținerea proiectului ”Stele în parc” , un proiect educativ pentru elevii brăileni, pentru copiii noștri care au nevoie de el și îl merită. Este vorba de o reprezentare a Sistemului Solar din plante, în ParculMonument din Brăila,  care va asigura un spațiu optim pentru desfășurarea orelor de curs de geografie și cunoașterea mediului în aer liber, dar și pentru promovarea valorilor locale. Proiectul vine in completarea Observatorului astronomic ce se va realiza in Braila in incinta Castelului de Apa si va constitui extinderea acestuia in aer liber dar si o forma facila pentru a descoperi tainele universului.

Propunerea există deja dar se află în etapa în care are nevoie de susținerea noastră pentru a avea cât mai multe voturi și astfel a cîștiga cursa în vederea obținerii fondurilor necesare. Tot ceea ce trebuie dumneavoastră să faceți este să votați. Procedura de vot este puțin mai greoaie în sensul că este necesar să vă creați un cont cu câteva date personale, să-l activați cu sms-ul primit gratuit pe telefon și abia la final să votați. Aceste măsuri au fost necesare pentru un vot cât mai corect. Insistăm! Simpla apăsare a butonului ”votează” nu aduce votul, e necesar să vă faceți întâi cont. Însă eu cred că orașul acesta merită un minim de efort pentru un vot care contează enorm pentru viitorul copiilor, pentru încă un lucru frumos ce poate fi făcut pentru Brăila. Votul contează fiindcă astfel dovedim că dorim acest proiect pentru a primi finanțarea.

Dacă vreți ca împreună să participăm la amenajarea și transformarea acestui loc din ParculMonument într-un spațiu plăcut de educație și de relaxare, nu trebuie decât să votați proiectul Brăilei intitulat „STELE ÎN PARC”.

Știu că vă pasă! Arătați asta! Brăila merită! Vă mulțumim pentru implicare!

CLICK AICI PENTRU A VOTA

Tiklub aduce Caravana SEV in Braila

Tiklub aduce Caravana SEV in Braila

Tiklub aduce Caravana SEV in Braila

Centrul de Tineret Tinklub Braila organizeaza  vineri, 27 septembrie , “Caravana SEV” – editia 2013.

Evenimentul va avea loc la sediul Bibliotecii Judetene “Panait Istrati” intre orele 9:00 – 12:00.

Caravana SEV este o sesiune de informare privind oportunitatile oferite de programul SEV si de a facilita schimburile de experienta intre principalii actori implicati in proiecte SEV si formatorii din Reteaua Nationala a Formatorilor TiA.

Caravana SEV face parte din proiectul „gONG: Voluntariat intră în scenă!”, un proiect finantat de Comisia Europeana prin Programul TiA – Structuri de Suport SEV, derulat de Pro Vobis in parteneriat cu Asociatia A.R.T. Fusion, Asociatia Creativ, Asociatia Team for Youth si Centrul de Voluntariat Cluj-Napoca si urmareste informarea la scara larga privind oportunitatile oferite de Serviciul European de Voluntariat (SEV) catre organizatii si tineri si cresterea calitatii proiectelor SEV.

În perioada 15 septembrie – 25 octombrie, Caravana SEV pune în mişcare 390 de organizaţii interesate să devină active în cadrul programului SEV – Serviciul European de Voluntariat, program sprijinit de Comisia Europeană prin TiA, aducându-le împreună pentru informare, inspiraţie şi schimb de experienţă. Caravana SEV trece prin 26 de localităţi din tot atâtea judeţe din ţară şi va cuprinde evenimente organizate de parteneri locali, la care vor fi invitate câte 15 organizaţii interesate de SEV din fiecare locaţie. La nivelul judetului Braila evenimentele din cadrul Caravanei SEV sunt organizate de Centrul de Tineret Tinklub.

Participanţii vor avea oportunitatea să interacţioneze cu persoane resursă – voluntari români şi SEV, organizaţii gazdă şi de trimitere, formatori TiA – de la care pot afla informaţii clare şi prietenoase despre implementarea proiectelor SEV şi răspunsuri la întrebări: De ce sunt proiectele SEV o oportunitate pentru organizaţia mea? Alfabetul SEV: Care sunt actorii şi concepetele cheie? Cum se obţine acreditarea? Care e ciclul unui proiect SEV? Cum identificăm parteneri SEV? etc.

Ce este SEV?

Serviciul European de Voluntariat sau SEV/EVS este un program al Comisiei Europene, finanţat prin programul Tineret în Acţiune (www.tinact.ro), care stimulezează mobilitatea transnaţională şi implicarea în proiecte de voluntariat a tinerilor. SEV permite tinerilor cu vârste între 18 şi 30 de ani să desfăşoare stagii de voluntariat pentru perioade de câteva săptămâni până la 12 luni în organizaţii dintr-o altă ţară decât ţara de reşedinţă. SEV promovează coeziunea socială, solidaritatea şi toleranţa între tinerii europeni, cât şi cetăţenia activă. Programul este o oportunitate de dezvoltare personală şi profesională adresată tinerilor europeni. Anual, cîteva mii de tineri europeni, printre care şi români, participă la stagii SEV în Europa!

Informatii suplimentare despre “Caravana SEV” puteti afla accesand site-ul Centrului de Tineret Tinklub www.tinklub.ro sau la adresa de contact centru.tinklub@yahoo.com

Orasul cu salcami

Orasul cu salcami

Orasul cu salcami

Ridicata pe o buza de Dunare, intr-un indepartat secol (se pomeneste prima oara in hărți catalane Angellino de Dalorto, 1325 – 1330 și Angelino Dulcert, 1339),purtand un nume cam ciudat pentru urechile mele de profan (Drinago), Braila sta fata in fata cu timpul, pastrand istoria si istoriile in fiecare piatra,in fiecare zid de casa.

Nu voi intra in amanunte legate de arhitectura si nici nu intentionez sa scriu o cronica a ei, vreau doar sa vorbesc un pic despre ea, asa cum o vad si o simt eu. Daca ar fi sa mi-o imaginez ca persoana,ar fi o batrana si frumoasa doamna,anacronica in rochia impecabila, desi pe alocuri ciupita de molii, stand intr-un fotoliu de rachita, pe veranda casei sale boieresti, si privind lung printre amintiri, catre o Dunare , acum nu prea albastra. Draga mea doamna, te-am iubit din ziua in care, cautand prin biblioteca mamei,l-am gasit pe Mihail Sebastian. El te-a adus la mine, chiar intr-o zi cand salcamii din curte infloreau ciorchini mari si albi, candele de mai parfumate.

A fost momentul in care mi-am spus ca vreau sa te cunosc, ca vreau sa locuiesc acolo unde esti tu. A trebuit sa treaca aproape o viata ca sa-mi implinesc visul, de care sincer, uitasem, acolo undeva intre copilarie si adolescenta. Acum,sunt aici langa tine si nu ma satur sa te descopar in fiecare zi. Ai atatea sa-mi spui si eu am atatea care vreau sa le aflu Maine este ziua ta,implinesti…dar ce conteaza, important este ca existi,ca sunt langa tine si ca nu voi inceta sa-ti ascult povestile si asa cum pot eu sa-i ajut si pe altii sa te cunoasca, pe tine cea adevarata, mama de Aslan, Istrati, Hariclea, Fanus,Goanga si multi alti copiii minunati.

Autor: Karelia Neacsu

Casa cu stuf Braila

Casa cu stuf Braila

Casa cu stuf Braila

De putin timp brailenii isi pot petrece intr-un mod relaxant vacantele si weekend-urile la pescuit. Lacul este aflat la intrarea in Satul Baldovinesti pe partea stanga a soselei, in zona in care si-a trait copilaria celebrul Panait Istrati, la poalele delalurilor in forma de potcoava. Amplasat in locul unor mlastini ce se intindeau pana aproape de drumul european, proiectul helesteului a luat nastere acum 3 ani la initiativa unor braileni ce si-au dorit sa vina cu ceva nou in peisajul dunarean.

Casa cu stuf Satul Baldovinesti

 Initial s-a dorit o afacere personala , insa pe masura ce lucrarile se derulau a devenit un obiectiv de interes local deschis publicului larg. Lacul a fost populat cu specii de crap si caras, in mijlocul sau a fost construit un foisor intr-un stil rustic, dar beneficiind de toate dotarile ultramoderne, bauturi fine, racoaritoare, bere, ambianta sonora si vizuala. Pentru agrement doritorii pot inchiria hidrobiciclete, exista un spatiu generos amenajat pentru gratare, rulote, iar pe viitor zona va fi populata cu animale si pasari de habitat. „ Casa cu Stuf ” isi deschide portile asteaptand cu drag toti brailenii si nu numai. Intreaga afacere vine sa ne demonstreze ca se pot realiza proiecte interesante si in orasul nostru, ce merita promovate si date ca exemplu.

Casa cu Stuf

Braila – O calatorie in timp

Braila – O calatorie in timp

Braila – O  calatorie in timp

Nimic nu este mai frumos decat sentimentul acela,cand stai culcat pe genunchii bunicului,iar povestile sale parca devin calauze in trecut,incat pentru cateva clipe esti detasat de prezent.

Pe la inceputul secolului XX, Braila era un paradis cu totul diferit fata de prezent. Mijlocul de transport principal era tramvaiul pe curent electric. Metalul si lemnul, aproape putred, din care erau confectionate, scartaiau si zdranganeau din toate incheieturile pe sine, cu o viteza foarte lenta,parca admirand peisajele din jur fara sa se grabeasca pentru a nu pierde pana si cele mai mici detalii. Singurul vagon din care era alcatuit mijlocul de transport, plus remorca ,adaposteau multimea de oameni. Oamenii,care mai grabiti,care mai ganditori, asteptau linistiti in statii tramvaiul, care venea agale pe sinele ruginite. Usile din lemn erau deschise de catre cel mai nerabdator, apoi pe rand urcau calatorii,oferind cei 25 de banuti.Datorita vitezei foarte lente, cei intarziati apucau din mers sa urce pe treptele tramvaiului.

Braila – O  calatorie in timp Calarasi

Porneam apoi catre Calarasi – pe Dorobanti,nu existau sine de tramvai – stand lipit de geam si admirand drumul pana ce dadeam de renumita “Casa Agronomului” (Palatul Agriculturii)  pe partea stanga, iar pe partea dreapta gasindu-se faleza Dunarii. Sina capata o bucla catre stanga intrand pe Bulevardul Karl Marx ( Independentei) pana la Strada Scolilor. De acolo, din nou,ne indreptam catre stanga si mergeam pana la Cimitirul Sfantul Constantin, trecandu-ne prin minte pentru cateva clipe memoria celor dragi, care au parasit aceasta lume. Ne intoarcem pe Bulevard facand dreapta spre Strada Regala (Republicii). Acolo coboram si imi lipeam privirea de geamul cofetariei. Mama imi cumpara o prajitura,apoi ma lua de mana grabita sa prindem tramvaiul care ocolea centrul si ne ducea pe Vadul Budurului trecand pe langa fostul cinema Flacara ajungand la faleza, care ducea apoi spre docuri ( port). Admiram vapoarele si Dunarea, cum spunea Nicolae Iorga :” cea mai bogata in daruri” apoi urcam in tramvai catre Bulevard,mergand spre Strada Garii, facand un ocol si intorcandu-ne apoi spre zona Brailita pana la Progresul, oprindu-ne la matusa mea sa ne odihnim dupa o zi plina de calatorii.

Braila – O  calatorie in timp centru

Oh,dar stai…toate acestea i s-au intamplat bunicului,nu mie. Adevarata zicala “Cine nu are batrani,sa-i cumpere.” Pentru cateva clipe chiar am crezut ca traiesc in trecut acele momente. Fara bunicul, aceasta amintire s-ar fi stins,iar in prezent toate aceste istorisiri ar fi ramas uitate in trecut.

Poveste trimisa de Ungureanu Mihaela.

Trimite si tu povestea ta AICI

 

Insula Mica a Brailei, cea mai importanta zona turistica

Insula Mica a Brailei

Insula Mica a Brailei

Insula Mica a Brailei, cea mai importanta sub aspect stiintific si turistic din salba celor 7 insule, are o suprafata de 9559 ha, din care 6566 ha padure si 2921 ha luciu de apa (include 18 iezere).

Accesul cel mai usor este prin Stancuta DJ 212, 4 km, Gropeni DJ 212, Giurgeni sau Harsova E60.

Dunarea impune in teritoriu câmpia in partea vestica si Balta Brailei, in partea de est. Râurile delimiteaza subunitatile in cadrul câmpiei si in lungul lor se formeaza lunci. La Braila, Dunarea a creat a doua delta a României, o bijuterie a naturii, Parcul Natural Balta Mica, declarat rezervatie.

Aceasta portiune nu este tocmai accesata de turisti,  inca este o zona virgina, fiind mai degraba sub stapânirea coloniilor de cormorani(pasari acvatice) si a egretelor(pasari cu gatul si piciorele lungi). Turistul poate patrunde in aceasta lume mirifica, mergând cu

vaporasul sau cu salupa pâna la Chiriloaia, un drum ieftin si accesibil tuturor.

Putinii turisti care ajung pe aceste meleaguri sunt ghidati, cu barca cu vâsle, prin increngatura de vegetatie luxurianta, pentru a vedea o parte dintre cele 260 de specii de pasari rare, cuibul vulturului codalb, una dintre cele mai mari pasari din lume (având o anvergura a aripilor de 2,5 metri) sau, de ce nu, una dintre ascunzatorile banditului Terente.

Zona poate fi asemuita Deltei Dunarii, ba chiar avand o frumusete  aparte datorita coloniilor de cormorani si a nuferilor galbeni , oferind un spectacol inedit.

In zona au fost stabilite deja 16 trasee turistice, iar multi dintre potentatii vremii intentioneaza sa investeasca aici, oferindu-le doritorilor porturi turistice si locuri de cazare plutitoare, unde acestia vor beneficia de premise pentru a pescui si de relaxare.

La „Chiriloaia”  

 Chiriloaia este colonia cea mai apreciata de turisti. Dupa un drum de nici jumatate de ora pe Dunare, cu vaporul, se ajunge in Balta, iar dupa parcurgerea unui traseu de nici 500 de metri, turistii ajung in punctul din care pot lua drumul Chiriloaiei, obligatoriu cu barca. Dupa o plimbare printr-un tunel de stuf si vegetatie luxurianta, se ajunge pe Lacul Chiriloaia. Colonia este stapânita de cormoranii ce-si apara teritoriul tipând salbatic si regurgitând pestele. Tot aici, pot fi ascultate privighetoarea, pitulicea, pitigoiul, ghionoaia, cinteza, lastunul, stârcul cenusiu, lopatarul, egreta mare, egreta mica, lisita, lebada si multe alte specii.  Si ascunzatorile lui Terente exista, mici cuiburi din stuf si papura.Legenda spune ca, urmarit de oameni inarmati, Terente – cel mai de temut tâlhar pe care l-a avut Braila vreodata – se ascundea aici, iar copiii ii aduceau mâncare cu barca, fiindca il indrageau gratie puterii lui.

sursa: adevarul.ro

Insula Mare a Brailei

Insula Mare A Brailei

Insula Mare A Brailei

Insula Mare a Brailei  

Balta Brailei, in estul judetului, este teritoriul cuprins intre cele doua brate principale ale Dunarii. Ea incepe de la bifurcatia Dunarii de la nord de Giurgeni si se desfasoarâ pâna la confluenta celor doua brate in aval de Braila. Acest teritoriu foarte jos a fost candva mlastinos, asemanator cu Delta Dunarii.

In secolul trecut, el a fost desecat, indiguit si transformat intr-un uscat care poarta numele de Insula Mare a Brailei. Insula Mare a Brailei are o lungime medie de 60 de km si o latime de pâna la 20 de km. Dupa desecare, ea a devenit teren agricol, dar pentru transformarea baltii in uscat a fost necesara o lupta apriga cu apele Dunarii. Astfel, au fost inaltate diguri pe o lungime totala de 117 km, a fost pompata apa din interior si au fost construite canale de irigatii. Insula a devenit unul dintre cele mai productive terenuri agricole din tara, dar peisajul natural a fost inlocuit cu unul artificial, mediul a fost modificat in profunzime, iar istoria acestei transformari este marcata de chinuri si nedreptati.

In bratul vestic al Dunarii, apele se despletesc in mai multe cursuri secundare, ce inchid, in interior, un teritoriu inundabil, cunoscut sub numele de Insula Mica a Brailei. Insula Mica a Brailei ocupa o suprafata mult mai restrânsa decât Insula Mare, desfasurându-se intre cursul principal si bratele Dunarii, de la bifurcatia Giurgeni-Vadu Oii si pâna la sud de Braila, la confluenta bratului Cravia cu Dunarea. Insula Mica pastreaza peisajul natural, care este foarte asemanator cu Delta Dunarii si este protejat, arealul fiind declarat parc natural.

sursa: adevarul.ro