Braila, Strada Bolintineanu, fosta Verde
Strada Bolintineanu, fosta Verde – deosebit de bogata in solide case particulare, pe unde ajungi in splendida gradina publica de pe terasa careia ochiul cuprinde acoperisurile rosii ale magaziilor, catarturile pe care se tes funii si gurile negre ale vapoarelor ce se odihnesc de drumul pe Dunare ( Nicolae Iorga, op. cit. ). Pentru minunata panorama ce incanta ochiul – Dunarea, Balta si Muntii Macinului, Gradina a fost numita in planul din 1834 – Belvedere. Numele s-a pastrat, fiind atribuit insa unei strazi vicinale.
La numarul 2 era restaurantul cu gradina de vara al lui Paul S. Romano iar la numarul 1 atelierul de lacatuserie al lui Stefan D. In 1907, la numarul 1 se afla Atelierul dentisitc al dr. in chirurgie dentara B. Flittman, prezent cu reclama versificata in Dandanaua Brailei, II, nr. 4 / 11 ianuarie 1907:
Doamne, domni si domnisoare
Cand necesitatea cere / Dintii sa-i inlocuiti
Cu mai buni fara durere,/ La B. Flittman va ganditi.
Sau mai faini ca la oricine/ de voiti sa va plombati
Memorati adresa bine…La B. Flittman alergati.
Cand maselele te doare (sic) / Si durerea n-o suporti
Sa te duci in fuga mare/ La B. Flittman sa le scoti.
Costu-i mic, durere nu e / Lucrul este garantat
Intrebati s-o sa va spuie / Toti cei cari au incercat.
Pe strada Bolintineanu, se afla doua monumente istorice : Casa Pericle Economu, azi sediul Inspectoratului Teritorial de Munca, Bolintineanu nr. 7, pozitia 50, 1900, si Casa Suliotis, azi Corpul B, Colegiul Economic Ion Ghica, pozitia 51, 1900. Aici s-au inaugurat in 1915 cursurile Scolii Elementare Comerciale. In anii ultimului razboi, a functionat un orfelinat, care in urma unui incendiu, a fost mutat in casa Lichiardopol de la nr. 10, unde s-a aflat pana in anii 2000 un Centru de plasament. Retrocedata, cladirea este astazi in ruina. In corpul A, str. D. Bolinineanu nr. 16, dupa primul razboi a functionat Scoala Normala de baieti St. O. Iosif, unde au predat criticul D. Panaitescu – Perpessicius, initiatorul editiei Opere Mihai Eminescu, si eseistul Vasile Bancila. In anii 1930, Consulatul Italian; dupa ultimul razboi, Revizoratul Scolar iar in anii 1950 – 1951 – Facultatea Muncitoreasca. In 1958, Scoala Tehnica Financiara iar in 1966 Liceul Economic.
Cristache Suliottis ( 1854 – 1908 ), brailean de bastina, doctor in drept la Geneva si doctor in filozofie la Berlin, a ajuns sef al organizatiei conservatoare, deputat si de doua ori primar. Casa lui, impodobita cu o scara de marmura de Carra, era printre cele mai frumoase ale orasului.
Intre aceste doua monumente, se afla casa in care s-a nascut Iannis Xenakis ( 1922 – 2001), unul dintre stralucitii reprezentanti ai muzicii secolului XX, compozitor, matematician si arhitect, creator al muzicii stochastice, al muzicii bazate pe calcului probabilitatilor, teoria multimilor si teoria jocurilor de matematica.
In insula formata de strazile Galati, Bolintineanu si Teatrului, se afla casa Dumitrescu, ridicata pe locul unde a existat, probabil, casa Carapanu, in care a innoptat Domnul Unirii pe 23 februarie 1859, in drum catre Moldova
Famila Dumitrescu are interesante si complicate radacini italiene ( Fernando, comerciant ), dar si greco-macedonene-bulgaresti ( Marasliu, proprietarul unei fabrici de rahat ), dormindu-si somnul de veci la Cimitirul Sf. Constantin. Sub stejarul monumental dinaintea Cimitirului eroilor se afla un impunator monument din marmura Carara, executat de pietrarul S.D. Lyrytis, al strabunilor, unde citim numele Matilda G. Fernando, Basilie D. Malcoci ( 1821 – 1884 ) si Pandrea B. Malcoci. Casa, cu un singur nivel a apartinut lui Menelaos Passalacqua, de la care a fost cumparata de Ghe. Fernando, venit de la Palermo, antreprenor de case, casatorit cu Maria Marasliu. A reprezentat dota Elenei Fernando ( 1889 – 1946 ), casatorita cu directorul sucursalei Bancii Nationale din Tg. Jiu, Vasile Dumitrescu, pe care il cunoscuse cu ocazia unor procese avute la Focsani, unde acesta era expert contabil la Curtea de Casatie. Ulterior, acesta a ajuns directorul Sucursalei Bancii Nationale din Tg. Jiu. Elena Fernando, casatorita Dumitrescu, se va muta aici dand nastere unui fiu, Traian Vladimir, care va face studii juridice, ajungand supleant la Tribunalul din localitate.
I s-a aprobat reparatia cladirii, pe care o primise ca dota, de catre arhitectul orasului Braila, I. Neculce, cu conditia adaugarii unui etaj, imobilul ajugand astfel la infatisarea actuala in anii 1931 – 1934. Pentru reconstructie, Vasile Dumitrescu, va astupa hruba de sub cladire cu mai multe vagoane de piatra si va intari fundatia cu sine de cale ferata, astfel ca la cutremurele din 1940 si 1977 n-a suferit nicio crapatura. Dupa moartea sotului Vasile Dumitrescu, se va recasatori cu Iulian Constantinescu, seful sucursalei Bancii Nationale din Tg. Jiu. Dupa moartea acestuia, va reveni la Braila impreuna cu fiul sau, Traian V. Dumitrescu. Ajuns judecator de curte , acesta s-a casatorit cu Zoe Silvia Lascu, fiica lui Radu Lascu, avocat, deputat, seful liberarilor braileni. Casatoria a avut loc la Bucuresti, in casa Deleanu, avand drept nas pe Gh. I Bratianu, conducatorul partidului liberal, marele istoric, rapus in temnitele comuniste. Judecatorul Traian V. Dumitrescu se afla de serviciu la Palatul Administrativ de pe Calarasi ( azi, Facultatea de Inginerie ) in timpul rebeliunii legionare, reusind prin diplomatie sa impiedice cucerirea palatului si arestarea atacatorilor. Lunga paranteza ne arata cum istoria unei familii cu radacini alogene se inscrie in istoria orasului nostru.
Apartinand unui functionar public, casa nu trebuia sa fie nationalizata, fiind retrocedata fara piedici dupa 1990. In registrele D. S. P ( Directia Serviciilor Publice) citim urmatoarele : 1915, S+P+2+M, 8 apartamente, clasa UI ( Urgenta Intai) risc seismic.
La parter s-au aflat diferite magazine : Coloniale La Ilie; Atelierul de instalatii cazane al lui Tanase; frizeria lui Traian; o librarie; mutata de vizavi, pe colt, unde este astazi magazinul alimentar, si – unde este Casa de Amanet – ceasonicaria lui Lache Cornateanu – Kornstein, evreu bogat, legionar, a carui firma era figurata de zvastici verzi.
sursa: Ioan Munteanu, Editura EX LIBRIS,Braila, 2009
LEAVE YOUR COMMENT