Cladiri administrative Braila
Primul edificiu destinat a functionat ca sediu al unei institutii publice a fost Palatul filialei din Braila a Bancii Nationale, construit in anul 1886. I-a urmat Palatul Administrativ şi Judecatoresc al Judetului Braila (Calea Calarasilor nr. 29), una dintre cladirile publice reprezentative, construite la sfarşitul secolului al XIX-lea, in Romania.
Pentru realizarea proiectului cladirii a fost organizat un concurs, publicat, printre altele, şi de Analele Arhitecturii, Bucureşti, nr. 1 / 1890. Proiectul a fost pus in opera in anul 1894. Construirea Palatului Administrativ al Judetului a devenit o necesitate dupa anul 1881. In prezentarea situatiei judetului, din deschiderea sesiunii ordinare de la 15 octombrie 1882, Comitetul permanent a pus in discutia consilierilor judeteni problema localurilor publice pentru autoritati: Un judet ca Braila, cu o pozitiune şi un rol atat de important in tara, nu mai poate ramane fara localuri pentru cele mai insemnate autoritati publice ale sale. Prefectura şi Tribunalul functioneaza pana azi in localuri inchiriate.
Din lipsa mijloacelor financiare, pregatirea pentru ridicarea constructiei a inceput de-abia in anul 1887, cand autoritatile au facut primele demersuri pentru gasirea unui amplasament potrivit unei arhitecturi monumentale. Locul aflat in proprietatea judetului se afla pe o artera principala a oraşului, dar intr-un context urban necorespunzator pentru o constructie administrativa de reprezentare: era stramt, vecinatatile modeste (constructii vechi, doar cu un singur nivel, dughene, şoproane din lemn), majoritatea in stare de ruina.
Consiliul General al Judetului Braila a solicitat Comunei un schimb cu terenul detinut de aceasta, la intersectia strazilor Sf. Nicolae (Ana Aslan) şi Şcolii Publice, pe care s-au aflat in trecut Casele Slatineanu, cu intentia de a cumpara şi loturile alaturate, pentru obtinerea unei suprafete corespunzatoare. Dupa ce au fost obtinute toate aprobarile necesare legalizarii schimbului, in anul 1889, Comitetul permanent al judetului a fost nevoit sa renunte, deoarece unul dintre proprietarii loturilor aflate langa acela al Comunei, a refuzat sa-şi mai vanda locul pentru construirea palatului. S-a hotarat ca palatul sa fie construit pe terenul considerat initial nepotrivit, pe Calea Calaraşilor.
Functiile au fost distribuite astfel: la parter – Tribunalul cu doua sectiuni, corpul portareilor, parchetul, doua cabinete de instructie şi baroul avocatilor; la etaj – Prefectura judetului cu serviciul sanitar al judetului, revizoratul şcolar, serviciul veterinar al judetului.
Piatra fundamentala pentru Palatul Agriculturii (Calea Calaraşilor, nr.58) s-a pus la 15 iulie 1923, iar lucrarile au fost terminate in anul 1929.Ideea construirii unui palat al agriculturii in oraşul Braila a apartinut prefectului Şerban Raducanu, a avut sprijinul ministrului agriculturii, Alexandru Constantinescu şi a fost pusa in opera prin contributia baneasca a taranilor improprietariti.
Palatul a fost gandit ca program arhitectural complex, cu dominanta de reprezentare, care sa asigure spatii suficiente organizarii unui muzeu al riculturii romaneşti şi, in special, al produselor baraganului brailean, un spatiu pentru intruniri şi conferinte, dar mai ales sa uneasca, sub acelaşi acoperiş, toate institutiile din oraş, subordonate Ministerului Agriculturii şi Domeniilor. Constructia avea sa reflecte prin proportii, prin distributia spatiala şi prin bogatia plasticii arhitecturale prestigiul de care se bucurau agricultura şi activitatile institutiilor cu profil agrar din Braila.
Florea Stanculescu, arhitectul Casei Centrale a Cooperatiei şi Improprietaririi Satenilor, autorul proiectului, a ales solutia realizarii unui volum compact, cu parter şi doua etaje, ridicate pe un subsol inalt, compus dintr-un corp principal şi doua corpuri laterale. Planul simplu, cu spatii metric distribuite functie de doua axe – unul transversal, avand ca reper holul de onoare, din care porneşte, spre capetele cladirii, coridorul, formand celalalt ax, longitudinal – este exprimat pe fatada prin claritatea ordonarii plasticii arhitecturale şi decorative, subordonate principiului simetriei.
Ea pune in valoare toata gama motivelor caracteristice stilului neoromanesc: foişorul cu arcade semicirculare, loggia, pridvorul, panourile decorative in relief, acoperişul in patru ape, individualizat pentru fiecare corp al cladirii, hornurile inalte. Dominanta intregii compozitii o formeaza volumul central, flancat de anse, decrosat şi suprainaltat fata de restul cladirii, avand in ax, la parter, intrarea monumentala, iar la etajul intai, loggia careia ii corespunde eleganta sala de receptie. Expresia loggiei este sporita de registrul mai scund al etajului al doilea, ale carui deschideri pentru ferestre au aspectul unei frize de ocnite.
sursa: Maria Stoica
LEAVE YOUR COMMENT