Introducerea telefonului in orasul Braila

Prosper centru comercial, Braila s-a remarcat de-a lungul secolului al XIX-lea prin receptivitatea locuitorilor sai la aplicarea prompta a unora dintre cele mai importante inventii aparute pe plan mondial (telegraf, iluminat electric, tramvai, s.a.).

Un asemenea caz a fost si implementarea telefoniei in localitate la numai sapte ani de la inventarea sa, in 1876, de catre americanul Alexander Graham Bell.

Inca din anul 1882, Primaria urbei Braila solicita Ministerului de Interne un fond extrabugetar pentru instalarea unei retele telefonice intre institutiile de interes special din localitate. Dar raspunsul forurilor centrale a fost negativ, cu precizarea ca telefonul „nici in capitala tarii nu s-a introdus, prin urmare se poate amana”. In anul urmator, Primaria Brailei isi prevede in buget (din veniturile proprii) aceasta investitie si incheie un contract cu un specialist in domeniu – G.A. Caranfil. In oferta acestuia se mentiona ca modelul de aparat telefonic propus era „inventat de subscrisul” (de fapt o adaptare dupa sistemul Bell) si ca aceasta propunere „vine din partea unui roman care este singurul din tara care se ocupa de aceasta bransa”.

La 26 septembrie 1883 s-a facut, in bune conditii, proba aparatelor telefonice care legau Sectiunea pompierilor, circumscriptiile de politie, cazarma sergentilor de oras, garda corpului de garnizoana, o unitate de artilerie si alte institutii din localitate. Legatura se facea printr-un cablu aerian instalat pe stalpi de lemn. Consiliul comunal al Brailei aprecia ca scopurile urmarite prin introducerea telefoniei erau: alarmarea operativa a pompierilor in caz de incendii si a politiei cand sunt cazuri de furtuni, de omoruri, scandaluri mari, cand un sergent sau doi nu pot face fata, se cere de indata de la oficiul central, personal suficient, precum si pentru rezolvarea unor probleme administrative. Concomitent, antreprenorul Caranfil a realizat si punerea in functiune a doua telefoane sistem Bell, aduse din import, la cabinetul de fizica al gimnaziului local, Colegiul Nicolae Balcescu, pentru practica elevilor.

Tot in anul 1883 se instaleaza la Bucuresti (cu cateva luni inaintea Brailei) prima linie telefonica particulara dintre Magazinul si Tipografia „Socec”. In 1884 incepe sa functioneze in capitala si prima linie telefonica de stat care facea legatura intre sediul Ministerului de Interne si Posta Centrala.

Cativa ani mai tarziu, in 1886, reteaua telefonica din Braila se modernizeaza si se extinde, cuprinzand si alte institutii, lucrare efectuata de antreprenorul S. Mittleman, care se obliga sa asigure si intretinerea instalatiilor.

In anul 1890 este dat in exploatare primul circuit telefonic interurban, Bucuresti – Braila – Galati, acestea fiind si primele orase ce introdusesera retele telefonice in cuprinsul lor.

La inceputul secolului al XX-lea, in judetul Braila se intreprind ample lucrari prin care marea majoritate a primariilor comunale si a sectiilor de jandarmi au fost legate telefonic de sediul Prefecturii, instalandu-se in municipiu si numeroase posturi telefonice particulare.

Braila se poate lauda ca a fost printre primele localitati din tara care au introdus telefonul si aceasta la putini ani dupa inventarea sa.

Sursa: Gheorghe Iavorschi – “Momente din istoria Brailei”