Mihail Sebastian - Diverse
Braila pe bune – Istoria Brailei, Evenimente Braila, Personalitati brailene, Cultura
226 Views

Mihail Sebastian

Mihail Sebastian

Se naste la Braila, la 18 octombrie 1907, IOSEF M. HECHTER, cel care, mai tarziu, va deveni cunoscut ca scriitor si publicist sub pseudonimul MIHAIL SEBASTIAN.

Inca din anul 1920, pasiunea pentru literatura a tanarului Hechter se materializeaza intr-o incercare de traducere a Herodiadei lui St. Mallarme. In 1921 se produce primul contact cu lumea mirifica a teatrului: il vede pe Constantin Nottara jucand in  Fantana Blanduziei de Vasile Alecsandri,  eveniment pe care, cu multa emotie, il evoca in „Rampa”, in 1935: „Asteptam ridicarea cortinei, cu o strangere de inima, cu o nerabdare, cu o teama pe care de atunci n-am regasit-o niciodata intr-o sala de spectacol!” De altfel, pasiunea adolescentului va spori, in 1923 el plecand la Bucuresti, fara a anunta pe nimeni, pentru a viziona spectacolele de teatru ale trupei Pitoeff.

Isi sustine examenul de bacalaureat cu o teza despre poezia lirica romaneasca ce va fi remarcata de profesorul Nae Ionescu. Mai tarziu relatiile lor se vor inrautati, Mihail Sebastian ramanand cu gustul amar al prefetei pe care acesta a facut-o cartii sale De doua mii de ani.

Cu sprijinul lui Camil Baltazar se stabileste la Bucuresti. Incepe colaborarea la ziarul „Cuvantul” al lui Nae Ionescu, alaturi de Perpessicius, Ion Vinea, Camil Petrescu, Mircea Eliade. Pana in 1933 va fi redactor al ziarului. Semneaza traduceri din  Francis Jammes, in colaborare cu Andrei Tudor, publicand totodata eseuri si articole. Isi incepe bogata activitate la „Universul literar” (1927-1929) cu eseuri, proza, publicistica, traduceri din Marcel Proust si Andre Fregneau. Din 1928 va colabora si la „Tiparnita literara” (1928- 1931).

In perioada 1930-1931 se afla la Paris pentru pregatirea doctoratului in Drept; paralel face bogate lecturi din Gide, Proust, Balzac. Redacteaza romanul Accidentul, al carui manuscris ii este furat odata cu alte obiecte. Publica in tara, in ziarul „Cuvantul”, un ciclu de reportaje si note din Franta, Scrisori din Paris, fragmente de jurnal etc., in care, pe langa impresiile din capitala franceza, face ample incursiuni in cultura europeana.

In 1932 colaboreaza la revistele „Azi” si „Romania literara”, cu cronici, recenzii, impresii literare, eseuri de cultura. Acum are loc si debutul editorial: in colectia „Cartea cu semne” a Editurii si tipografiei „Bucovina”, apare primul sau volum – Fragmente dintr-un carnet gasit.

In 1933, la Editura Nationala – Ciornei este publicata a doua carte a lui Mihail Sebastian, Femei, roman construit, de fapt, dintr-o suita de nuvele legate intre ele prin personajul principal, Stefan Valeriu. In acest an colaboreaza la revista „Reporter” din Bucuresti, de orientare progresista, antifascista, condusa de A. G. Grama.

In 1934, la aceeasi editura, se publica De doua mii de ani, volum care va declansa o polemica de amploare, atat prin continutul sau, cat si datorita prefetei de orientare sovina a lui Nae Ionescu.

In 1935, tuturor interpretarilor tendentioase (dintre cele mai variate si pe tonuri diverse) pe marginea volumului precedent, Sebastian le va raspunde cu brosura polemica Cum am devenit huligan. Texte, fapte, oameni, aparuta la Editura „Cultura nationala”. Apare romanul Orasul cu salcami la Editura Universala – Alcalay.

Publica cronici literare si dramatice, articole culturale sau de atitudine politica in „Rampa”, „Revista Fundatiilor Regale”, „Vremea”, „L′Independance roumaine”. Intre 1936 – 1940 este redactor la „Revista Fundatiilor Regale”.

Sustine in revista „Viata romaneasca” cronica teatrala, in anul 1938. Acum are primul succes de dramaturg, odata cu premiera , la 17 septembrie, a piesei Jocul de-a vacanta, in regia lui Sica Alexandrescu.

In 1939 se editeaza Corespondenta lui Marcel Proust, la Fundatia pentru Literatura si Arta.

In 1940, reconstituie cu considerabile eforturi, romanul Accidentul, pe care il publica la aceeasi Fundatie; romanul, mai inchegat epic decat cele aparute anterior, este o drama a solitudinii umane.

In 1943, aflat la mosia lui Anton Bibescu de la Corcova, scrie piesa Steaua fara nume, a carei premiera a avut loc la data de 1 martie 1944, in regia lui Soare Z. Soare, piesa semnata de catre Sebastian (pentru a putea fi reprezentata) cu pseudonimul Victor Mincu. Dramatizeaza Potopul de H. Berger si Nopti fara luna de John Steinbeck.

In 1945, scrie piesele Ultima ora si  Insula ale caror premiere au avut loc postum; de altfel, ultima piesa a ramas neterminata, fiind finisata de altcineva.

A practicat si avocatura, desi, dupa cum marturiseste, nu i-a produs nicio satisfactie, a fost si profesor de romana la o scoala confesionala (1941 – 1942). In 1941, in Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent, G. Calinescu il considera ca fiind „foarte inrudit cu Mircea Eliade”.

La 29 mai 1945, in drum spre prima ora de curs (despre marele scriitor francez H. de Balzac), este accidentat mortal de un camion sovietic in plin centrul Bucurestiului.

prof. Corina Bratosin

sursa: istorielocala.ro

 

Comentarii

LEAVE YOUR COMMENT

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Alte articole

Back to Top