Braila pe bune – Istoria Brailei, Evenimente Braila, Personalitati brailene, Cultura
417 Views

Biserici ortodoxe brailene disparute

Biserici ortodoxe brailene disparate

 

Biserica lui Mihai Viteazul

Raiaua Brailei a cazut in toamna anului 1595, pentru a doua oara in acest an in fata ostirilor lui Mihai Viteazul. Turcii vor efectua o noua incercare de recucerire in februarie 1596 reusind sa reocupe cetatea prin surprindere, insa o vor ceda-o in mare graba dupa cateva zile, garnizoana turca retragandu-se la Macin, in fata ostirilor lui Mihai. Raiaua va ramane in stapanirea voievodului pana in 1601, perioada destul de lunga pentru a-i da acestuia posibilitatea de a infaptui o serie de lucruri la Braila printre care loc de cinste se afla ridicarea unei biserici ortodoxe.

Nu se cunoaste zona in care a fost cladita aceasta biserica, dar este posibil sa fi existat in actuala Piata Traian, unde turcii dupa ce au recucerit cetatea, au inaltat o casa de rugaciune (mesdjid) pe la 1667, ce sta la baza bisericii actuale Sf. Arhangheli din piata Traian. Cert este ca la 2 octombrie 1644, brailenii doreau sa refaca biserica lui Mihai, deoarece acesta ajunsese in stare rea, fiind daramata de catre turci[1]. De aceia, este posibil ca pe temeliile ei sa-si fi ridicat turcii biserica lor. Nu se cunoaste hramul bisericii romane si nici alte detalii despre ea.

 

Biserica Mitropoliei Proilaviei „Sf. Arhangheli Mihail si Gavriil”

Cunoscuta si sub denumirea de Biserica Veche, cu hramul „Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil”, aceasta biserica exista cel putin de la mijlocul secolului al XVII-lea. Intr-un act al Patriarhiei de la Constantinopol in care patriarhul Ioanichie si sinodul sau bisericesc, ridica la 2 iunie 1641, la rangul de Stravopigie biserica „ Sf. Nicolae” din Izmail, asa cum s-a mai aratat, in mod cert, la Braila exista o biserica metropolitana, pentru ca nu se putea inalta alta in grad, daca la Mitropolia Proilaviei nu exista o biserica. Asa cum am mai mentionat biserica a durat doua secole, in anul 1846, ca fiind parasita din cauza stricaciunilor produse de surparea malului Dunarii.

Descrierea bisericii este prezentata de catre Nae A. Vasilescu, fiind realizata pe baza unor marturii ale unui fost dascal la biserica mitropoliei, Ioan Penescu, ce apoi a devenit preot in Braila. De la el aflam ca biserica era de lemn, cu o singura turla in fata. Clopotnita era facuta din stalpi de lemn de stejar batuti in pamant de care era atarnat un singur clopot, in mijlocul bisericii era o despartitura de scanduri, cu scopul de a desparti pe barbati de femei. „Tot in interior, pe partile laterale, erau strane din scanduri si nuiele, altarul fiind spre est. Cand s-a daramat malul, a cazut numai partea bisericii cu altarul si clopotnita, iar cealalta parte a ramas”.

Din aceasta cauza biserica nu a mai putut fi folosita, si de aceea, cartile sfinte, odajdiile si icoanele impreuna cu preotii vor fi transferate la biserica „Sfantul Spiridon” aflata in apropiere.

 

Biserica „Sfantul Spiridon”

Biserica Sfantul Spiridon

Aceasta biserica a fost atestata documentar in anul 1820, fiind mentionata data pe un penticostar al bisericii tiparit la Blaj, in 1808:  „A Sfantului Spiridon” si am scris eu preot Demitri, 1820, Mart. 4”.

Biserica a existat pana la mijlocul secolului trecut, la intersectia Bulevardului Independentei cu Strada Calarasilor, unde se afla Palatul Telefoanelor.

Biserica a fost sfintita de parintele Teofilact in anul 1842, cu imputernicirea Episcopiei de la Buzau, de care depindea atunci Braila.

Deasupra usii de la intrarea in biserica se gasea o placa memoriala cu urmatoarea inscriptie:

„Aceasta sfanta si dumnezeiasca biserica cu patronajul „ Sf. Spiridon” s-a fondat (este vorba de repararea sa) in anul 1841 in zilele prea inaltului domn Alexandru Dimitrie Ghica V.V. cu binecuvantarea iubitorului de Dumnezeu, Episcop de Buzau D. D. Chesariu si s-a terminat in 1842 prin staruinta si ajutorul Dlui Mihail Chiriachu si preotului Dragomir. „La anul 1865 1866 s-a reparat si s-a zugravit sub domnia lui Alexandru Ioan I si Carol I si sub pastoria prea Sfantului Episcop de Izmail D. D. Melhisedeec cu fondurile bisericii si sub privegherea D-lui Theodor Chiriac, epitropul acestui sfant locas”. Dupa cum se observa, au fost cel putin doua reparatii in aproape jumatate de secol (1826-1866), ceea ce denota ca biserica nu avea o constructie solida. In curtea sa, era un monument de marmura, care avea sculptata urmatoarea inscriptie:

„A la memoire du Colonel et Chevalier Arnold Iacobson, gouverneur dIbraila”. Nu se stie daca fostul guvernator era inmormantat in curtea bisericii sau monumentul funerar a fost adus din cimitirul aflat in apropiere.

Demn de mentionat este faptul ca biserica dispunea de o avere de 60 000 de lei, de o suprafata de teren in comuna Rosiori de 5 hectare, cat si de patru imobile in Braila. Serviciul religios era efectuat de 3 preoti si un dascal. In anul 1963, autoritatile locale, ale fostului regim comunist, au hotarat demolarea bisericii sub pretextul sistematizarii zonei. In realitate, aceasta a fost sistematizata un deceniu mai tarziu.

 

Biserica „Sfanta Cuvioasa Paraschiva” (A treia cladire)

Aceasta urma sa fie una dintre cele mai monumentale biserici ale Brailei, insa din motivele pe care le vom constata ulterior a sfarsit prin a disparea cu totul.

Lucrarile au inceput in anul 1933, pe terenul in suprafata de 4850 m2, primit la schimb de la Primaria Brailei in Piata Concordiei, la data de 12 august 1933.

Lucrarile au inceput in septembrie 1933, fiind efectuate cu firma de antrepriza „Ing. Gh. Ignat”. Piatra fundamentala a fost insa sfintita de Episcopul Buzaului Ghenadie, tocmai in ziua de 29 septembrie 1935, din cauza deselor intreruperi a lucrarilor de catre firma constructoare. Preot Paroh era Anghel Constantinescu. La sfarsitul anului 1936 se ajunsese la planseul superior al acoperisului.

Anii care au premers declansarea celui de-al II-lea Razboi Mondial, au incetinit lucrarile. Lucrul a continuat insa si in timpul razboiului, cand constructia a folosit si ca adapost antiaerian. Dupa razboi, tocmai in 1946, s-a reusit ridicarea crucii mari pe turla principala, ea fiind sfintita cu ocazia hramului din data de 14 octombrie. Astfel, constructia va ramane in acest stadiu, fiind terminata pe trei sferturi, pana in anul 1964 cand a fost demolata de autoritatile comuniste. Biserica a fost dinamitata in saptamana 6 – 12 aprilie 1964, din timpul Postului Mare. De mentionat ca in cursul anului anterior fusese demolata si biserica Sf. Spiridon.

Ambele demolari au fost mascate de autoritatile ateiste, sub forma necesitatii de sistematizare moderna a orasului.

Ultimul preot paroh al acestei constructii bisericesti disparute a fost Ioan Filichi.

 

Sursa: Dr. Ionel St.Alexandru – “Bisericile Brailei”

Comentarii

LEAVE YOUR COMMENT

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Alte articole
PARTENERI:

Back to Top