Strazile Brailei
La inceputul secolului al XIX-lea, strazile Brailei nu erau pavate si nivelate, iar la cea mai mica ploaie se tranformau in adevarate mlastini. De aceea, pe vreme nefavorabila, barbatii circulau incaltati cu cizme, iar femeile cu galenti de lemn. Primele pavaje au fost confectionate din barne si scanduri formand “paramlacuri” (podete) prin locurile cu trafic mai intens. Dupa 1840 incepe pavarea principalelor strazi: Kisseleff (Eminescu), Glasis (Independentei), Silistra (Calarasi), Galati, Piata Sf. Arhangheli, Fata Portului si altele. Piatra era adusa de la “popina Blasova”,situate in Balta Brailei, un munte erodat apartinand Hercinicilor Dobrogei. In fiecare vara, sute de locuitori ai Brailei taiau piatra din masivul Blasova si o aduceau cu barcile in port. Expoatarea granitului cenusiu de Blasova a continuat pana in 1979, cand zona a fost declarata rezervatie naturala.
O alta sursa de aprovizionare pentru pavarea strazilor Brailei o constituia “savura” din port, bolovani de granit de Scotia adusi ca lest de corabiile englezesti venite pentru a incarca cerealele. Astfel, toate arterele de circulatie din centru si pana la strada Unirii au fost pavate cu piatra cubica de granit, avand trotuarele din bazalt si lava vulcanica, iar in cartierele marginase cu boloani de rau si macadam (pietris).
In anul 1866, calatorul francez Georges Le Cler mentiona in volumul “La Mondo – Valachie”: “Ibraila este un oras frumos, bine asezat, destul de bine pavat, amintind de orasele maritime din apus. Daca am avea un sfat de dat acesta ar fi de a se face din Braila capitala Principatelor”.
In anul 1928, Braila, cu 90.000 de locuitori, ocupa o suprafata de 760 de hectare. Cele 104 de strazi aveau o lungime totala de peste 100 de kilometri, fiind pavate in cea mai mare parte cu piatra cubica, asfalt, bazalt, lava, bolovani de rau si macadam.
Avand venituri mari datorita traficului fluvial si pietei de cereale, una din cele mai mari din Europa, Braila si-a asigurat in secolul al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea, o dezvoltare edilitara superioara altor centre urbane ale tarii.
Sursa: Gheorghe Iavorschi – “Momente din istoria Brailei”