Braila pe bune – Istoria Brailei, Evenimente Braila, Personalitati brailene, Cultura
697 Views

Braila, Cetatuia.

Braila, Cetatuia.

Cetatuia.  Parte din oras care se intinde intre Bulevardul Cuza, strada Schelei( azi, Vadu Schelei, in prelungirea Fortificatiei n. n.) si Bulevardul Sfanta Maria.

I s-a dat acest nume pentru ca in timpul stapanirei turcesti era acolo partea de oras fortificata, cetatea.  Dovada evidenta a cetatei, sunt urmele subterane, care exista si astazi. Una dintre aceste subterane incepe din strada Citadelei, avand doua ramificatii, : prima care ajunge in Bulevard,  trecand pe sub Scoala de baieti no.4  si a doua care se prelungeste in Bulevardul Sfanta Maria. O alta subterana, a carei lungime se povesteste a fi de cati-va chilometri, incepe din strada Cazarmei, colt cu stada Citadelei.

Gura de intrare a acestor ascunzatori se vedea inca pana in anul 1888, cand avea si o poarta de fier. Asta-zi , pe aceste locuri sunt construite cladiri. Gura de esire a uneiea din aceste ascunzatori, dupa cum se povesteste, s-ar fi aflat la facerea prelungirii Bulevardului Carol, de la strada Calarasi.  Ar fi si explicabil ca aceste ascunzatori, cari aveau intrarea in cartierul Cetatuiei, sa aiba o esire care nu poate fi intr-un loc mai bun decat la o extremitate, cu totul opusa, ce se termina in camp si in apropiere de Dunare.

Ceea ce intareste credinta ca subteranele traverseaza  orasul este si faptul ca la mai multe dintre proprietatile noi, cand s-au sapat temelii, sau dat peste acele bolte. ( Nae A. Vasilescu, 1906 )

De pe malul putin ridicat al Gradinei Publice privind la acest cartier, denumit pe langa Cetatuia si cartierul turcesc, vei vedea case in majoritatea lor cu ceva specific. Gardurile de lemn, sau de zid, ulucite, cum li se mai spune. Casele nu au geamuri la subsol, desi sunt foarte ridicate de la pamant , asa ca un om inalt, ridicand mana in sus, cu greu cred ca ar atinge partea de jos a geamurilor de la odai. Geamurile de la camere sunt mici, iar camerele si curtile tot asa. Curtile mici sunt pietruite cu piatra de rau, bolovani si cu rigola spre poarta. Iesirea rigolei pe sub poarta este singurul loc pe unde un curios bizar ar putea sa incerce sa comita indiscretia sa vada ce e in curte. ( Vasile M. Sassu, p. 11)

Actiunea romanului Chira Chiralina al lui Panait Istrati, publicat in revista Europe cu celebra prefata a lui Romain Rolland – Un Gorrki balcanic, in 15 august 1923, este plasata si in acest cartier : Casa din Karakioi era a tatalui meu…  In  Cetatuie eram la mama mea.

Era cartierul turcilor saraci, lucratori in port. Aici s-a nascut si Dumitru Panaitescu, al carui tata, originar din Ianina, era supus otoman. Casa D. Panaitescu – Perpessicius, Cetatii 70. pozitia 130, mij. Sec XIX ( monumet instoric ) este muzeu memorial, evocand activitatea criticului si eminescolgului, initiator al monumentalei editii de Opere.

Pe aceeasi strada a Cetatii se afla o incapere subterana denumita pulberarie, relicva a vechii cetati. Pana in anul 1989 a fost depozit Vinalcool. Astazi, formeaza obiectul unor planuri de turism cultural.

Daca aceasta relicva este necunoscuta marelui public, exista insa o realitate cu care venim zilnic in contact, cateva nume de strazi – Cetatii, Fortificatiei, Citadelei –  situate pe locul ocupat odinioara de cetate, carora li se adauga pe linia vechiului zid al cetatii ( Azi Bd. Cuza) inca doua : Bateriei si Bastionului, localizate de pasionatul cercetator Vasile Galca pe locul vechilor bastioane si curtine. Amintire acestor nume nu trebuie sa ne faca sa cadem in eroarea des intalnita de a le asocia cu numele strazilor Militara sau Cazarmii, care apartin altui orizont temporal, nu mai putin evocator.

Suntem in perimetrul  vechii cetati, a carei inima, punct ultim de rezistenta, o forma citadela, alcatuita dintr-o incinta patrata avand la cele patru colturi cate un bastion circular. Aceast prima incinta era inconjurata de o a doua, tot patrata, dar fara bastioane, apoi, o a treia, pentagonala, avand la colturi cate un bastion, din care doua erau circulare iar trei unghiulare. O a patra incinta pornea in partea de nord chiar de la fluviu, fara sa-l mai atinga si in partea de sud.  Ea forma diferite unghiuri, dar fara bastioane. In sfarsit, o a cincea incinta, cu sapte bastioane, dublata de un sant spre exterior, se afla sus pe platou, fara sa atinga Dunarea nici la nord, nici la sud. Casele si bordeiele orasului erau cuprinse intre aceasta incinta exterioara si incinta a patra.

In planul intocmit de Berroczyn in 1834, orasul se intindea pana la ulita Bulevardului ( azi, Bd. A. I. Cuza), pe actuala strada a Unirii fiind santul vechii cetati. Urmele acestuia au existat pana in anul 1895 spre Biserica Adormirea Maicii Domnului. Santul fusese acoperit cu o podisca, pe sub care se scurgeau apele din ploi. Cu pavarea si nivelarea strazilor, s-a astupat si aceasta parte din sant, desfiintandu-se podisca. Pe locul unde este acum Bd. Independentei, incepand chiar de la ulicioara ce duce la biserica si pana la piata Carantinei, erau maluri inalte, dintre care unul a fost taiat si nivelat in 1894 iar pamantul scos de aici a fost dus in Parcul Monument, unde a format o movila mare, numita Movila lui Petrescu, desfiintata ulterior.

sursa: Ioan Munteanu, Editura EX LIBRIS,Braila, 2009

Comentarii

LEAVE YOUR COMMENT

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Alte articole

Back to Top