Braileanul Johnny Raducanu Simbolul jazz-ului romanesc

„Simbolul jazz-ului romanesc” s-a nascut in 1931, in cosmopolitul, la acea vreme, port Braila. Noul venit in familia Cretu, ale carei traditii lautaresti urcau cu trei secole in urma, pana la vestitul Petrea Cretu Solcanu din Stambul, avea sa devina, peste ani, „Mr. Jazz of Romania”, nume dat de jurnalistul si muzicianul britanic Leonard Feather.

Cu putin inainte de nasterea lui Johnny Raducanu, aparusera in Romania primele formatii interesate de jazz, conduse de Emil si Mihai Berindei, Theodor Cosma, Elly Roman, care puteau fi ascultate la Radio Bucuresti, iar romanii James Cok, Nicu Vladescu, George Vintilescu inregistrau la Berlin piese ce puteau apartine repertoriului de „ragtime”.

In timpul celui de al Doilea Razboi Mondial, micul Radu Cretu (numele real al muzicianului) canta la acordeon la pretrecerile dansante ale ofiterilor pentru a-si ajuta familia. Purta dupa el studii de pian, avea un repertoriu ce cuprindea Mozart, Berthoven, dar si Gershwin, Portre sau Charles Trenet. Descoperise la gramofonul fratelului sau „Caravan” si „Prelude to a kiss” de Duke Ellington care l-au fermecat, castigandu-l definitiv pentru jazz, chiar daca atunci nu stia ca acesta este un gen muzical.

Dupa studiile liceale la Iasi si Cluj a urmat, incepand din 1953, cursurile Conservatorului din Bucuresti. Profesorului de contrabas de atunci avea sa-i dedice mai tarziu compozitia „Respect lui Iosif Prunner”.

S-a afirmat ina din anii studentiei ca un contrabasist redutabil si un inspirat improvizator, colaborand cu cei mai buni muzicieni ai momentului. De-a lungul anilor a fost membru al orchestrei „Electrecord”, dirijata de Theodor Cosma, apoi de Alexandru Imre, al trio-ului condus de pianistul Incsy Korosy, al faimosului „Cvintet de Jazz Bucurelti”, din care faceau parte saxofonistii Dan Mandrila, Stefan Berindei, pianistul Marius Popp, bateristul Eugen Gondi. A participat la Festivalul Mondial al Tineretului de la Moscova, cu orchestra „Electrecord”, la Festivalurile Internationale de Jazz de la Varsovia si Praga, la concertul dat in Berlinul de Est cu « Freetet »-ul lui Richard Oschanitzky, la concertele vocalistei Aura Urziceanu si la cele sustinute de mari muzicieni americani oaspeti in Romania.

sursa: zoltanlorencz.ro

Ceea ce va ramane insa in istoria jazz-ului autohton, dupa disparitia interpretului cu o magnetica prezenta scenica, sunt compozitiile sale, in care tipul romanesc de sensibilitate se imbina cu inflexiunile blues-ului. „Temele mele, avea sa declare el, cu sinceritatea si umorul caracteristice, sunt romanesti. Eu nu cant decat compozitiile mele. Si cand pornesc de la o tema standard a jazz-ului, nu reproduc doar litera partiturii, ci improvizez, creez, recreez. Am descoperit ceva care e original. Idealul e sa arati o inovatie care sa fie asa ca o mise-en-scéne pe care nu a pus-o nimeni si o pui tu. Atunci, ai castigat. Vorba lui Nichita, daca pui un punct sau o virgula acolo unde nu au pus-o altii, e lucru mare”.

Insiruirea titlurilor compozitiilor sale ar putea constitui, cum spunea cineva, un poem: „Bucuria”, „Dupa amiaza de iarna”, „Pasari albe au zburat”, „Octombrie Song”, „Spatii romanesti”, „Confesiuni”, „Blues moldav”, „Blues unison”, „Vechi tezaur”, „Jocul tambalelor”, „Dansul horbotei”, „Serpentine”, „Mainile olarului”…

Autorul inspiratelor teme de jazz a compus insa si numeroase opusuri de muzica de camera si simfonica. Recent, creatiile sale „Rapsodia Carpatina”, „Expresie si Ritm”, „Parafraza la Jocul Tambalelor”, „Oltul povestind” au aparut intr-un album discografic intitulat „Johnny Raducanu Chamber Music”.

De-a lungul a peste 50 de ani de cariera, a compus mult, a revenit adesea asupra pieselor sale. A cantat cu artisti faimosi ai jazzului, ca Louis Armstrong, Keith Jarrett si Stanley Clarke, a inregistat alaturi de Art Farmer, Frederich Gulda, Slide Hampton, Barney Kessel sau Guido Manusardi. Statutul i-a fost confirmat de numeroase premii. Uniunea Compozitorilor din Romania i-a acordat Premiul de Excelenta, a devenit Membru de Onoare al Academiei de Jazz din New Orleans.

A continuat sa compuna pana la sfarsit, sa cante in cluburi si festivaluri, sa apara impreuna cu actorul Ion Caramitru in „Dialoguri si fantezii in jazz”, pana de curand. „„Johnny e un singuratic. De geniu. Ce face el acolo, in camaruta lui de la etajul VII al unui bloc din Banu Manta, de nu-l reclama niciun vecin, tine probabil de miracol,” spunea Ion Caramitru.

Raman posteritatii inregistrarile sale, „Jazz trio” (1966), „Jazz in tara mea” (1967), „Confesiuni” (1979), „Confesiuni II” (1982), „Confesiuni III” (1986), „Jazz Made in Romania” (1987), „To His Friends” (1996), „Jazz Behind the Carpathians” (1999), „Jazz antifanariot” (2002), „Jazz Made in Romania – Live in San Francisco” (cu Teodora Enache, 2002), „Jazz Bestament” (2005), „Chamber Jazz Music” (2008), „Inside Stories – Jazz Poems” (2009). Marturii ale artei acestui „mizerabil print minunat care si-a ales divan de domnie in scoica urechii mele si in fructele viselor ce-mi podesc toate clipele uimit”, cum il numea Fanus Neagu.

In 19 septembrie, Johnny Raducanu a murit, singur, in garsoniera sa din Bucuresti, de pe strada Banu Manta.

Nu cu foarte mult timp in urma, intr-un interviu citat deja, lasa sa transpara amaraciunea artistului care, dincolo de bucuria muzicii, nu putea ignora dificultatile materiale, la capatul unei cariere stralucite: „Eh, maine mor, o sa fie un anunt la televizor si eventual o sa vina ceva lume la inmormantarea mea, desi, va spun sincer, eu as vrea sa vad numai pisici, caini si cai batrani si parasiti in urma dricului meu. Si cativa oameni, pe care o sa-i tocmesc dinainte, sa le dea sa manance. Am devenit la batranete si mai ecologist ca inainte: nu mai suport oamenii, pentru ca ei strica, distrug locurile, natura. Prefer animalele: pisici, caini, cai, porumbei, vrabii, orice… Sunt mult mai intelegatoare si mai prietenoase ca oamenii”.

Dezamagire, mizantropie ce nu pot umbri in niciun fel imensa dragoste de oameni si de frumos care a traversat viata si creatia lui Johnny Raducanu, plecat acum sa se intalneasca, in alta lume, cu marii sai prieteni.

sursa: cotidianul.ro