Biserica Armeneasca Braila

Comunitatea armeana în Braila este atestata documentar din 1 septembrie 1828 în catagrafia primului ispravnic al Brailei, Grigore Taut. În anul 1832 armenii s-au organizat într-o colonie si s-au asezat într-o mahala care din acest motiv s-a si numit „mahalaua armeneasca”.

Prima biserica a fost ridicata din scânduri spre sfârsitul anului 1828 în culoarea verde a mahalalei armenesti pe actuala strada I.L.Caragiale colt cu strada Galati vis-a-vis de biserica armeneasca de azi. În anul 1843 aceasta a ars dupa care a fost daramata locul devenind viran. La data de 1 mai 1868 a fost pusa temelia noii biserici si terminata trei ani mai tarziu pe 4 iulie, fiind sfintita si purtând hramul „Sf. Maria”.

Aceasta biserica a suferit numeroase renovari iar cea mai importanta a fost facuta la 9 aprilie 1934 de industriasul Grigore Bervizeanu din Galati care a renovat atât în interior cât si în exterior biserica si a construit pe locul vechii cladiri din paianta aflata în curtea bisericii o casa parohiala care exista si astazi.

Muzeul Brailei. Sectia de Etnografie si Arta Populara

Prima expoziție etnografică s-a deschis în 1970, într-o aripă a sediului Muzeului Brăilei, situată în Piața Traian nr. 3. În urma cercetărilor întreprinse în anii următori, cercetări ce au dus la achiziționarea unui mare număr de piese etnografice și de artă populară, s-a înființat Secția de etnografie și artă populară.

Expoziția permanentă a fost vernisată la 1 iunie 1976. Ea a funcționat într-un imobil situat pe strada Galați nr. 4, sub numele de Expoziția de Etnografie. La 20 mai 1984 s-a deschis noua expoziție permanentă, într-un imobil situat în Grădina Publică.

Colecțiile Secției de Etnografie și artă populară sunt structurate pe următoarele domenii: ocupații tradiționale – agricultură (viticultură, pomicultură, legumicultură), pescuit, păstorit și creșterea animalelor, vânătoare, piscicultură; obiecte de uz casnic și gospodăresc; meșteșuguri – prelucrarea lemnului, prelucrarea fierului, prelucrarea pietrei, meșteșuguri casnice; industrii – prelucrarea cânepii; arhitectură rurală (fragmente decorative, stâlpi etc.); artă populară – textile de interior (țesături de lână și bumbac), port popular; viață spirituală – obiecte de rit, icoane pe lemn și sticlă; obiceiuri de peste an; Colecția de artă populară Maria și Nicolae Zahacinschi.

Muzeul Brailei. Sectia de Etnografie si Arta Populara  foto:

Istorie - Braila pe bune - Istoria Brailei, Evenimente Braila, Personalitati brailene, Cultura - Pagina 10

Categorie: Istorie

Istoria Brailei, monumentele din Braila, arhitectura din Braila, Istorie Braila, institutii din Braila

Publicat pe

Arhitectura industriala din Braila

Arhitectura industriala din Braila

Arhitectura industriala din Braila

Economia urbana a Brailei a fost determinata, in principal, de activitatea comerciala a portului, prim centru al exportului de cereale, in jurul caruia era oranduita intreaga viata a populatiei orasului. Activitatile economice productive au evoluat in paralel, satisfacand nevoile cotidiene ale locuitorilor. Numai activitatile mestesugaresti legate de productia agricola si de repararea navelor comerciale au cunoscut un ritm accelerat de dezvoltare, evoluand intr-un timp scurt de la faza de gospodarie casnica la cea de manufactura si industrie.

Burghezia industriala s-a format intr-un ritm mai lent, dar principalele ei initiative au prins contur, tot in apropierea portului si in legatura cu activitatea lui principala. Cel mai extins ansamblu de arhitectura industriala se afla in docurile din portul Braila si este format din terenuri, cladiri si instalatii. Monumentul reprezentativ din acest ansamblu este  Magazia cu silozuri pentru cereale si instalatiile mecanice aferente. Este construita pe o retea de piloti de cedru aflati la un metru distanta unul de celalalt, suprapusa de doua plansee, unul de beton de var hydraulic, ce include capetele stalpilor, iar celalalt de ciment.

Constructia peretilor din zidarie de piatra bruta (compartimentarea spatiilor) incepe de la cota -5,50, iar de la cota 0 peretii exteriori sunt din zidarie de caramida; compartimentarea interioara a celulelor este realizata prin placi beton armat sistem Monier. Are 336 celule cu o capacitate totala de 2600 vagoane de grau.

Daca multimea magaziilor de cereale construite in port isi gasise emblema in monumentala silueta a silozului din docuri, tot astfel numarul mare de mori ce confereau inca de la jumatatea secolului al XIX-lea o nota caracteristica orasului, isi aflasera expresia impozanta in Fabrica de faina Violattos, devenita in scurt timp una dintre cele mai faimoase mori ale Europei.

La inceputul secolului XX, patru din morile Brailei, modern utilate si cu o mare capacitate de productie, erau cele mai mari din sud-estul Europei. Astazi inca mai impresioneaza prin maretia siluetei sale, moara Violattos, construita in anul 1896, fara aprobarea consilierilor si in ciuda interpelarii facute de senatorul Butarescu in Senatul Romaniei, referitor la violarea legii sanitare in cazul amplasarii morilor cu aburi pe malul Dunarii.

Moara, situata in port, cuprinde sase nivele, dintre care doua erau ocupate de “depozitele colosale de fainuri de toate calitatile”. Printr-un tunel dotat cu instalatie mecanica se asigura descarcarea cerealelor din slepuri, direct in moara ale carei motoare Braunschweig functionau la foc continuu.

Inainte de a pune in practica cel mai ambitios proiect din industria romaneasca a moraritului, Panait Violattos a fost intre 1889-1892 asociat la Moara Millas, premiata cu medalia de argint la Expozitia Internationala de la Paris.

Judetul Braila detine si un patrimoniu natural deosebit de valoros, Balta Mica a Brailei. Datorita caracteristicilor sale  – zona umeda in regim hidrologic natural, complex de ecosisteme in diferite stadii succesionale si zona tampon  – Balta Mica a Brailei reprezinta un sistem de referinta al fostei delte interioare, recunoscuta pentru  importanta ei ornitologica, deoarece se situeaza pe cel mai important culoar de migratie al pasarilor din bazinul inferior al Dunarii de Jos. Pentru ca o mare parte dintre acestea sunt pasari acvatice, in anul 2001 Balta Mica a Brailei a fost declarata sit RAMSAR, de importanta internationala, al doilea dupa Delta Dunarii.

sursa: Maria Stoica

Publicat pe

Economia Brailei din vremuri imemoriabile

Economia Brailei din vremuri imemoriabile

Economia Brailei din vremuri imemoriabile

Din vremuri imemoriabile, locuitorii Brăilei s-au ocupat cu agricultura, creșterea animalelor și pescuitul pe malul vestic al Dunării. Un velier, stema orașului Brăila, a fost simbolul comerțului, ocupația principală a locuitorilor din această zonă. În 1836, Brăila a fost declarat port-liber. Aici s-a înființat prima Cameră de Arbitraj Comercial (1836), Bursa de cereale și bunuri (1882), Curtea Comercială și Banca Comercială au fost deschise în Brăila.

Economia Brailei din vremuri imemoriabile

Datorită vieții economice înfloritoare, Brăila a devenit unul dintre cele mai importante centre comerciale din România. Comerțul înfloritor și dezvoltarea industriei de-a lungul secolului al XVIII-lea și la începutul secolului al XIX-lea, au marcat istoria Brăilei. În 1911, an de maximă activitate comercială comerțul brăilean reprezenta 22% din comerțul românesc și 20% din import. Această dezvoltare a însemnat: mori cu aburi, fabrică de paste făinoase, șantier naval (1864), fabrică de bere (1872) și docuri (1883).

Economia Brailei din vremuri imemoriabile

Prima investiție străină în Brăila a fost făcută în 1924 – Societatea Franco-Română. După ce, ajungând la apogeu, în 1937 la Brăila are loc al XII-lea Congres general al Uniunii orașelor din România, între 1941 – 1944, în timpul celui de-al doilea război mondial, importul și exportul Brăilei au scăzut vertical. Istoria va declanșa sentința ce nu va întârzia să vină pentru istoria Brăilei în răstimpul dintre două borne: 23 August 1944 – 22 Decembrie 1989. În intervalul de până la revoluția din 1989 s-a pus accent pe industrializarea forțată a economiei brăilene, în cadrul celei românești, în general. Pe lângă dezvoltarea întreprinderilor existente s-au pus în funcțiune Combinatul chimic și cel de celuloză și hârtie de la Chiscani și Centrala termică.

După anul 2000 s-au făcut resimțite rezultatele dezvoltării mult prea ambițioase, nejustificate și disproporționate a industriei. Multe din reperele industriale de referință și-au închis total sau parțial porțile. Aceasta a dus la deprecierea, mai accentuată decât la nivel național, a nivelului de trai și al gradului de dezvoltarea al urbei. Brăila nu este un oraș-muzeu, dar vizitatorii săi simt magia, legendele și istoria orașului care sunt prezente pretutindeni.

Publicat pe

Zona rezidentiala din Braila

Zona rezidenţială a burgheziei brăilene se afla în perimetrul Grădinii Publice. Aici şi-au construit casele marii negustori de cereale, marii industriaşi, bancherii şi armatorii. Majoritatea o formează construcţiile cu parter ridicat pe demisol, ample ca volumetrie, cu spaţii simetric distribuite în jurul unui salon decorat cu lambriuri, reliefuri şi picturi. Faţadele desfăşoară o suita de ornamente din repertoriul eclectismului, ordonate în jurul ferestrelor şi a intrării  monumentale, vibrate prin ingenioase feronerii. În acest context se distinge prin onumentalitate Casa Embiricos (Strada Belvedere nr. 1), astăzi  Centrul Cultural Nicăpetre, în care este expusă opera unuia dintre cei mai cunoscuţi artişti români din diaspora, sculptorul Nicăpetre.

Clădirea marchează o nouă concepţie asupra arhitecturii, exprimată ca organizare personalizată a spaţiului, îndeplinind funcţiile de reprezentare şi de protecţie ale unei personalităţi concrete. Este construită după planurile arhitectului Iancu Predinger, în spiritul sintezei stilistice caracteristică mişcării  Arta 1900. Deşi inventariază motive decorative ale tuturor stilurilor istorice, de la antichitatea greacă la baroc, acestea sunt integrate organic ansamblului, funcţionând ca module în sublinierea unui profil, în vibrarea unei suprafeţe sau în accentuarea unei deschideri spre un spaţiu complementar. Predinger aduce o viziune modernă care aşează în armonie spaţiul, forma şi decoraţia. Deşi soluţiile adoptate nu au fost, decât parţial, originale (rezolvări similare se întâlnesc în tot spaţiul european) ele au  avut darul de a ne fi sincronizat cu experienţele consumate în încercarea de a adapta chipul oraşelor la realităţile epocii. Proprietarul, M. Embiricos, era armator şi agent de vapoare, efectua export  de cereale şi import de cărbuni, deţinea linia transatlantică de transport călători cu vapoare de lux, era reprezentantul general al societăţilor de navigaţie  Byron  Steamship Co. Ltd. Londra  şi National Steam Navigation Co. Ltd. Of Greece.

Societatea avea sediul central la Londra, iar filiale la Bucureşti, Brăila , Galaţi şi Constanţa. Sediul din Brăila  a fost construit în anul 1912 şi ocupă o suprafaţă de 400 metri pătraţi. Are demisol şi două nivele, fiecare prezentând aceeaşi compoziţie planimetrică: un hol central, oval, în jurul căruia se grupează încăperile cu forme şi dimensiuni variate. Conceptul ilustrat de arhitect prin această  clădire, mişcarea, dinamismul, este exprimat atât de volumetria ei, ilueta clădirii se aseamănă corpului unei nave, cât şi de organizarea interioara a spaţiului. Totul este calculat în raport de ceea ce trebuie  să simtă acela care intra în casă: ospitalitate, încredere, siguranţă.

În acelaşi timp, scările îşi rotunjesc profilele creând impresia că pornesc în întâmpinare, pereţii îşi curbează traseul, gata să-l îmbrăţişeze pe vizitator,  marea fereastră decorativă îi arăta chipul protectorului comerţului, zeul Hermes. O diversitate de elemente de plastică  arhitecturală şi decorativă, de la coloane la ove şi meandre, amintesc de ţara de origine a proprietarului, de moştenirea culturală a antichităţii, dar şi de zestrea ei creştină, prin decorul cruciform al luminatorului ce limitează, fără a închide, spaţiul. Clădirea a fost vândută, în anul 1927, când afacerile firmei au scăzut.

Compania de navigaţie Embiricos, una dintre cele mai puternice din Europa, a dat faliment la începutul anului 1931, activul şi pasivul ei fiind luat de Compania Walter Rundismen. Evenimentul a fost calificat de presa vremii ca o mare pierdere pentru portul Brăila.

Publicat pe

Muzeul Brailei. Sectia de Stiintele Naturii

Muzeul Brailei. Sectia de Stiintele Naturii

Muzeul Brailei. Sectia de Stiintele Naturii

Istoric

1881 – În urma unei iniţiative locale, prin decretul regal al Regelui Carol de la 23 august 1881, se înfiinţează Muzeul Ştiinţific din Brăila, având la bază şi câteva colecţii particulare din domeniul ştiinţelor naturii. Din păcate lipsa unor specialişti care să conserve aceste colecţii şi să le îmbogăţească, a făcut ca acest Muzeu Ştiinţific să aibă o viaţă foarte scurtă şi piesele respective să ajungă în depozitul didactic al Colegiului Naţional “Nicolae Bălcescu” Brăila.

1964 – În anul 1964 se deschide Secţia de Ştiinţe ale Naturii, completând alături de celelalte secţii existente peisajul cultural brăilean. Autorităţile locale din acea perioadă au hotărât ca sediul noii secţii să fie în clădirea restaurantului vechi din ParculMonument.

1964 – Primul muzeograf al secţiei a fost Virginia Naniu (1964-1972). În această perioadă încep să prindă viaţă şi să se organizeze primele colecţii şi expoziţia de bază a secţiei. Având în componenţă piese din colecţia Cociorva, expoziţia prezenta diferite plante şi animale sub formă dioramatică.

1973 – În anul 1973 este angajată la Secţia de Ştiinţe ale Naturii, ca muzeograf biolog, dra Michaela Cristiana Popescu (1973-1990). Sunt dezvoltate majoritatea colecţiilor, atât prin achiziţionarea de piese, cât şi prin cercetarea de teren. Astfel, iau fiinţă colecţiile de botanică (colecţia Horeanu), de malacologie (colecţia Grossu), de entomologie (colecţiile Peiu şi Weber), fiecare în parte numărând câteva mii de piese, sau de ornitologie, mamalogie şi geologie, cu un număr mai redus de exemplare.

1987 – Expoziţia de bază, cuprinzând aspecte din fauna şi flora judeţului Brăila, îşi definitivează tematica, în forma în care o găsim şi astăzi, ca urmare a muncii depuse de un colectiv de muzeografi veniţi din întreaga ţară şi aflaţi sub conducerea dnei Michaela Cristiana Cândea (Popescu).

Tot în acest an Liceul “Nicolae Bălcescu” (în prezent Colegiului Naţional “Nicolae Bălcescu”) donează Secţiei de Ştiinţe ale Naturii toate piesele din colecţiile vechi aflate în depozitul didactic. Din păcate majoritatea pieselor se aflau într-un stadiu avansat de degradare, fapt pentru care numai un număr foarte mic au mai putut fi introduse în circuitul patrimonial.

1988 – Între anii 1988 – 1989 se realizează primul proiect de modernizare a secţiei şi de înfiinţare a unei Grădini Botanice la Brăila. Schimbările politice şi Revoluţia din decembrie 1990 au stopat realizarea acestora.

1990 – Este angajat un nou muzeograf biolog în persoana drei Vasilica David (1990-1995). Se completează colecţiile cu noi piese de patrimoniu şi se realizează o mărire a spaţiului auxiliar al secţiei.

1996 – Sub coordonarea muzeografului biolog Nicolae Onea (1995-prezent) demarează o nouă etapă în reorganizarea secţiei, atât pe plan administrativ, cât şi cultural-ştiinţific. Este prezentat cel de-al doilea proiect de modernizare a secţiei şi de înfiinţare a unei Grădini Botanice în Parcul Monument. Demersurile făcute pe lângă autorităţile locale au rămas fără rezultat.

În timp creşte numărul personalului de specialitate (Marius Vernescu – conservator, 1996 – prezent; muzeografi: Daniel Stănescu, 1997-1998; Costică Adam, 1999-2002; Michaela Cristiana Cândea, 2002-2009) şi auxiliar (custode de sală, supraveghere şi pază). În prezent secţia are 8 angajaţi.

1997 – Prin reamenajarea spaţiului din incinta secţiei se înfiinţează o sală pentru expoziţii temporare. Expoziţiile temporare organizate aduc în faţa vizitatorilor piese din colecţiile secţiei sau din patrimoniul altor muzee de profil din ţară.

2000 – Se reorganizează şi modernizează unul dintre spaţiile destinate depozitării din cadrul secţiei, fiind transformat în laborator de conservare-restaurare şi taxidermie.

2001 – Cu ocazia împlinirii a 120 de ani de la înfiinţarea Muzeului Ştiinţific, în cadrul secţiei se deschide o sală cu acvarii pentru peşti exotici.

2004 – Se elaborează un proiect de modernizare şi lărgire a spaţiului expoziţional. Este prezentat conducerii muzeului, dar din lipsă de fonduri nu poate fi pus în practică.

 

Toate aceste acţiuni şi activităţi – de cercetare, colectare şi valorificare, desfăşurate şi continuate în cadrul Secţiei de Ştiinţele Naturii de către muzeografii care şi-au desfăşurat munca aici de-a lungul timpului, de la înfiinţare şi până în prezent, au dus în final la acumularea unui patrimoniu cultural valoros şi la elaborarea unor teme de cercetare de o deosebită importanţă ştiinţifică.

Astfel s-au realizat: o sală de expoziții temporare, un laborator de conservare-taxidermie, o sală cu acvarii. Expoziția de bază este structurată pe ecosistemele din județul Brăila.

Muzeul deține colecții de botanică (plante inferioare și superioare indigene), malacologie (moluște exotice și indigene), insecte (exotice și indigene), vertebrate (păsări și mamifere indigene). Deține bunuri culturale clasate în Tezaurul patrimoniului cultural național.

Muzeul Brailei. Sectia de Stiintele Naturii :

  • Muzeul Brailei. Sectia de Stiintele Naturii
  • Muzeul Brailei. Sectia de Stiintele Naturii
  • Muzeul Brailei. Sectia de Stiintele Naturii
  • Muzeul Brailei. Sectia de Stiintele Naturii
  • Muzeul Brailei. Sectia de Stiintele Naturii
  • Muzeul Brailei. Sectia de Stiintele Naturii
  • Muzeul Brailei. Sectia de Stiintele Naturii
  • Muzeul Brailei. Sectia de Stiintele Naturii
  • Muzeul Brailei. Sectia de Stiintele Naturii

Secţia de Ştiinţe ale Naturii se află amplasată în Parcul Monument.

Adresa: Șoseaua Parcului nr. 15

Program: 9:00 – 17:00; luni: închis

Telefon:  0339-401.006

sursa: muzeulbrailei.ro

Publicat pe

Numele orasului Faurei vine de la Faur

Numele orasului Faurei vine de la Faur

Numele orasului Faurei vine de la Faur

Numele orasului FAUREI, care ar proveni de la FAUR, primul tarlas care s-a stabilit cu turma in acest loc, lucru petrecut, conform traditiei, prin 1845-1846.

Invatatorul Vlad Tanase, in Monografie localitatii, consemneaza: „Satul Faurei s-a format astfel: de pe la anul 1680 au inceput a veni din Ardeal pastori cu turmele de oi, inspre campiile si baltile Dunarii. Pe unde au gasit cate-o garluta (apa) si-au facut salas si au poposit locului, ocupandu-se cu pastoria. Asa, cel dintai cioban care s-a asezat pe locul unde este situat satul Faurei a purtat numele de Faur; de aici si satul si-a luat numele de Faurei”.

Istoria acestei localitati este strans legata de cea a cailor ferate romane si incepe la 13 septembrie 1872, cand s-a dat in folosinta linia Buzau – Galati si s-a infiintat statia C.F.R. Faurei. Vechiul sat Faurei a disparut dupa 1839, locuitorii sai mutandu-se din cauza deselor inundatii pe vatra actualului sat, in locul unde viroaga Faurei se uneste cu Buzoelul Sec, intemeind asezarea Faurei Noi.

In jurul statiei au aparut cateva locuinte ale personalului garii, dar si ale unor negustori, care intrezarisera posibilitatea unui vad comercial in crestere. In 1890, localitatea a capatat statutul de catun sub denumirea Gara Faurei, apartinand pana in 1925 pe rand comunelor Nisipuri, judetul Rm.Sarat, si Surdila-Greci, plasa Vadeni. Din cauza inundatiilor, cei mai multi locuitori din Nisipuri s-au mutat in 1945, intemeind noul sat Horia. Toponimicul Nisipuri indica natura terenului apartinand localitatii respective sau aflat in apropierea ei, explicand insasi stramutarea vetrei.

„Catuna Gara Faurei” s-a dezvoltat continuu, devenind centru de comuna cu denumirea Ion I.C.Bratianu prin Inaltul Decret Regal 4249/31.12.1924. La 1 ianuarie 1926, prin Legea de Unificare Administrativa, s-a fixat ca hotar intre judetul Braila si Rm. Sarat apa raului Buzau. Din 1948, numele de Ion I.C.Bratianu, dat de liberali, este inlocuit de comunisti cu Filimon Sarbu, localitatea devenind in 1950 centrul raionului administrativ cu acelasi nume, pendinte de regiunea Galati.

Comuna si raionul au purtat numele de Filimon Sarbu pana in 1952, cand s-a revenit la vechea denumire de Faurei. Fiind declarat oras in 1969, Faurei devine astfel prima localitate urbana din judet dupa municipiul Braila.

Nascuta ca gara C.F.R., localitatea a devenit intre timp unul dintre cele mai importante noduri de cale ferata din tara datorita densitatii retelei feroviare si a numarului de directii – cu intrari si iesiri in cinci directii: Faurei – Urziceni, Faurei –Buzau, Faurei –Braila, Faurei –Fetesti si Faurei –Tecuci.

Prin Faurei trec doua magistrale: Bucuresti – Urziceni – Galati si Bucuresti – Urziceni – Tecuci – Iasi – Ungheni, aici fiintand si o „Baza de incercari feroviare”, cu o lungime de 13.709 m, unica in estul Europei.

Transporturile pe calea ferata – afirma Ilie Caraman, in lucrarea „Faurei, important nod de cale ferata. 1872-1998”  – au continuat pe acelea cu carele ori diligenta. „Pe acest loc fusese si mai inainte o importanta incrucisare de drumuri, unde se afla una dintre principalele statii se posta, ramasa in amintire pana tarziu sub denumirea de Posta veche Faurei”.

sursa: Stiri Braila

Publicat pe

Centrul de Cultura Nicapetre

Centrul de Cultura Nicapetre

Centrul de Cultura Nicapetre

Monument de arhitectură modernă, construit în 1912 (arh. I.L. Predinger), clădirea a fost folosită ca locuință de către un armator, apoi a fost spital și policlinică. A funcționat ca expoziție permanentă până în 1991, apoi ca spațiu destinat organizării expozițiilor temporare de amploare. Din 6 decembrie 2001 în această clădire funcționează Centrul Cultural Nicăpetre, al cărui patrimoniu se constituie din lucrările de sculptură și grafică donate de artist.

  • Centrul de Cultura Nicapetre
  • Centrul de Cultura Nicapetre
  • Centrul de Cultura Nicapetre
  • Centrul de Cultura Nicapetre
  • Centrul de Cultura Nicapetre
  • Centrul de Cultura Nicapetre
  • Centrul de Cultura Nicapetre

Adresa: Str. Belvedere nr. 1

Program: 9:00 – 17:00; luni, marți: închis

Telefon: 0339-401.002, 0339-401.003

 

Publicat pe

Muzeul Brailei

Braila, Evenimente Braila, Istoria Brailei, Muzeul Brailei

Braila, Evenimente Braila, Istoria Brailei, Muzeul Brailei

Muzeul Brailei a fost înființat în 1881, prin decretul regelui Carol I. Între 1955 – 1958 a funcționat în fostul Han Ceapâru, apoi a fost reorganizat, începând cu 1959, în actualul sediu. În 1968 s-a reorganizat expoziția permanentă a muzeului pe structura a două secții: de istorie și de artă.

Aceasta a fost reamenajată în anul 1985, pentru a ilustra istoria județului în context național. Muzeul ocupă o clădire – monument arhitectonic, construită în 1870, având destinații diverse de-a lungul timpului (restaurant-hotel, alte utilități publice). Imobilul a fost grav afectat de cutremurul din mai 1990 și a fost restaurat. Secția de arheologie expune colecțiile sale pe situri, modalitate ce oferă două avantaje: pe de o parte vizitatorul are în față toate vestigiile unei comunități și își poate face o imagine completă despre ocupațiile și modul de viață al acesteia; pe de altă parte, procesul de evoluție devine tot mai evident, întrucât se pot observa schimbările din toate domeniile, de la artefacte la viața spirituală.

Se remarcă siturile de la Brăilița, Lișcoteanca, Grădiștea, Însurăței, Siliștea, unde evoluția istorică poate fi urmărită pe parcursul mai multor milenii. Pot fi admirate vase și reprezentări figurative din neolitic, piese de podoabă și prestigiu din epoca bronzului, inventarul mormântului de la Găvani, atelierul unui bijutier de la Grădiștea, vase de sticlă romane. Structura colecțiilor din Secția de istorie se prezintă astfel: carte veche și rară, românească și străină; manuscrise și documente, românești și străine; numismatică românească și străină (inele sigilare, matrici sigilare, monede și bancnote, medalii și plachete); decorații românești și străine (ordine și medalii); istorie militară (uniforme, arme albe și de foc): metrologie; orologerie; aparate de înregistrare și redare a sunetului; fotografii de epocă și clișee pe sticlă. Pe lângă secții de arheologie și istorie, muzeul mai are secții de artă (Casa Colecțiilor), etnografie și artă populară, științele naturii, memoriale. Deține bunuri culturale clasate în Tezaurul patrimoniului cultural național.

Adresa: Piața Traian nr. 3

Program: 9:00 – 17:00 (vara); 10:00 – 19:00 (iarna); luni, marți: închis

Telefon: 0339-401.002; 0339-401.003

Site: www.muzeulbrailei.ro

Publicat pe

Exista cultura si la Braila

Exista cultura si la Braila

Exista cultura si la Braila

Orașul Brăila existând ca unul dintre importantele centre comerciale a avut și o interesantă activitate culturală începând cu dezvoltarea accentuată a învățământului și până la ridicarea așezămintelor pentru găzduirea actelor de cultură, pe care le-a încurajat și susținut.

Asfel în 1817 se inaugurează prima școală atestată în oraș, cea a lui „Vasile Dascălul”. La 1832 alături de instituțiile administrației de stat își începe activitatea Școala Publică cu dascăli plătiți de stat, iar în 1861 se înființează Școala de fete. Se ajunge că, în anul 1906, la Brăila existau 33 de școli (18 primare de stat, 12 primare confesionale, un liceu, o școală de meserii, o școală profesională de fete).

În 1915 are loc la Brăila întrunirea Ligii Naționale Culturale cu tema: „Cu niciun preț cu Austria!”. Au participat: Vasile Lucaciu, Nicolae Filipescu, Barbu Ștefănescu Delavrancea și Octavian Goga.

Ca o dovadă a gradului de dezvoltare al învățământului local, la București se deschide în 1918 Căminul studențesc brăilean, primul de acest fel din țară. 1926 se întemeiază la Brăila: „Cercul de studii și cercetări locale al orașului și ținutului Brăila”. Actualmente în municipiu există cca 50 de școli și peste zece licee și colegii, și două universități „Dunărea de Jos” și „Constantin Brâncoveanu”, fiecare având multiple secții. Activitatea artistică determină deschiderea, în 1851, a primului teatru permanent din Brăila, teatru care de-a lungul timpului a dat reprezentații de mare clasă, pe scena sa urcând și Maria Filotti, al cărei nume îl poartă astăzi așezământul.

La 1883 a luat ființă Societatea muzicală „Lyra” cu o prodigioasă activitate peste vreme, recunoscută pe plan național și internațional. Din 2004 până în 2008, a avut loc Festivalul de Teatru European la Braila, o dată la doi ani. Din 2008, acesta devine anual. Orașul dispune de câteva mari cinematografe, Casa de cultură a tineretului, Teatru de păpuși, o bibliotecă județeană cu mare fond de carte.

În 1995 soprana Mariana Nicolesco a creat Concursul Național de Canto Hariclea Darclée devenit în 1997 Concursul Internațional de Canto Hariclea Darclée care onorează memoria primei interprete a operei Tosca de Puccini, născută în orașul de la Dunărea de Jos. În anii dintre o ediție și alta a Competiției, Mariana Nicolesco, oferă laureaților acesteia Cursuri de Măiestrie Artistică, Master Classes. La Festivalul și Concursul Internațional de Canto Hariclea Darclée au luat parte până acum peste 1.800 de tineri artiști din România și din alte 47 de țări din 5 continente.

sursa: Wikipedia

Publicat pe

Traditii si mestesuguri Brailene

Traditii si mestesuguri Brailene

Traditii si mestesuguri Brailene

Așa cum precizează tratatul realizat în anii 1975-1977, sub îngrijirea Centrului de Îndrumare a Creației Populare și a Mișcării Artistice de Masă – Studii de etnografie și folclor în zona Brăiliei – Ocupațiile principale specifice Câmpiei Brăilei au fost, în egală măsură, creșterea animalelor și agricultură, apoi creșterea albinelor, a viermilor de mătase, a plantelor textile: cânepa și inul, pescuitul (…). Microzona satelor de la malul Dunării (ex. Tufești, Gropeni) s-a remarcat, începând cu ce-a de-a doua jumătate a secolului XIX, printr-o înflorire a meșteșugurilor feminine, în special țesăturile. Din categoria țesăturilor specifice acestei zone semnalăm: foița, scoarța, pelitarul, covorul, dușegul, velința, macatul, fețe de pernă și cearșafuri, ștergărele și perdelele de borangic.

O nota aparte a acestei microzone o conferă cusăturile pe costumele populare făcute cu arnici și lână colorată în diverse modele geometrice originale și tehnici de lucru specifice cum ar fi ‘orzișorul’ și ‘mușculița’. Pentru aceste costume populare există o cerere din ce în ce mai mare din partea familiilor românești din diasporă dar și a tineretului din țară care se arată deosebit de interesat de valorile folclorice și de originalitatea vestimentației.

sursa : Wikipedia

Publicat pe

Bulevardele Cuza si Carol din Braila

Braila. Bulevardul Cuza.

Pe Bulevardul Cuza, nr. 136 a fost construita Biserica Bulgara cu hramul Inaltarea Domnului.

Prin ordinul nr. 7056 din 1 iulie 1868, Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice aproba cererea Comunitatii bulgare de a construi o biserica cu mijloace proprii, din caramida si piatra, in stil bizantin cu turle.Constructia Bisericii a inceput in anul 1872 si a fost terminata in anul 1882. Prin adresa nr. 19 din anul 1872, Epitropia Bisericii Bulgare din Braila informa Primaria Braila ca serviciul divin se va efectua de catre preoti bulgari alesi si platiti de Comunitatea bulgara. Planul Bisericii Bulgare elaborat de arhitectul Fr. Bonamelli a fost prezentat biroului tehnic al Primariei Braila pe 20 iunie 1872. Arhitectul orasului aproba planul sub conditia unor modificari in privinta grosimii peretilor de la fundament la suprafata, a boltei, apilastrilor de sustinere si a stilului arhitectual, indicandu-se stilul bizantin in locul celui mixt bizantin-greco-roman.

Pe Bulevardul Cuza, nr. 63 a fost construita Baia Moderna.

Baie publica exploatata si intretinuta de Comunitatea Israelita. Conform actului de donatie nr. 3467, autentificat le tribunalul Judetului Braila la 19 noiembrie 1921, Lazar Predinger a donat Comunitatii Israelite din Braila un teren si o suma de bani pentru a construi si exploata o baie. Cladirea baii a fost construita in anul 1922 din piatra, beton armat si caramida si cuprindea subsol, parter si etaj. La subsol era baia cu aburi clasa a-II-a, doua vestiare, o sala de dusuri cu bazin de apa rece, o sala cu 6 cabine cu bai la cada si un hol. La parter si etaj avea o sala de intrare, sala de frizerie si pediqure, biroul baii, vestiare, camera de dusuri, bazin cu apa calda, doua sali de aburi, cu bazin apa rece, o sala masaj si un hol cu grup sanitar. Intregul imobil avea instalatie de lumina, apa si canalizare. In anul 1940 Comunitatea Istraelita a donat baia cu intreg inventarul ei cu terenul si toate constructiile, instalatiunile ce se afla pe ea primariei Municipiului Braila cu procesul verbal de autentificare nr. 2256 din 10 decembrie 1940 de la Tribunalul Judetului Braila Sectia I. Astfel baia a fost exploatata si intretinuta de administratia locala si a luat denumirea de Baia Romaneasca.

Pe Bulevardul Cuza, nr. 178 a fost construit Liceul Nicolae Balcescu.

Imobilul Liceului Nicolae Balcescu a fost construit pe terenul donat de Primaria Municipiului Braila, in anul 1880, Ministerului Educatiei. Construit in anul 1886 din zidarie masiva, cu parter si etaj, imobilul avea doua corpuri: corpul 1 avea 26 sali ed clasa, laborator, biblioteca si cancelarie, corpul 2 avea sala de gimnastica. Intretinerea o facea Ministerul educatiei prin Comitetul Scolar. Solemnitatea inaugurarii localului a avut loc pe 7 decembrie 1886; la care a participat Dimitrie d. Sturdza, ministrul Instructiunii Publice, Spiru Haret, secretar general si Aug. Laurian. 

Braila, Bulevardul Carol

In planul orasului Braila, din anul 1830, executat din ordinul lui Kiseleff, acest bulevard nu este trecut. Mai tarziu, pana dupa Razboiul de Independenta, aceasta strada paralela cu str. Unirii, ne este cunoscuta cu denumirea strada Glasisului si avea aspectul unui drum de tara lung, plin de gropi si de praf sau noroi. In anul 1885 I se atribuie numele de Bulevardul Carol I, in anul 1948 ce de Karl Marx.

Autoritatile brailene de dupa 1990 au considerat ca denumirea de Bulevardul independentei este cea mai potrivita, fiind exclusa revenirea la vechea denumire. In perioada interbelica de-a lungul Bulevardului Carol au fost amenajate urmatoarele parcuri:

Parcul Regele Ferdinand – amenajat la intersectia Bulevardului Carol cu strada Regala format din patru parcuri simetrice cu suprafata terenului de 10.980 mp./400 lei mp. care in anul 1939 valora 4.392.000 lei.

Gradina Sfantului Spiridon – amenajata in anii 1925 si 1933, la intersectia cu strada Calarasi in fata Liceului de fete si a Bisericii Sfantului Spiridon, formata doua parcuri de o parte si de alta a strazii Calarasi.

Gradina Bulevardul Carol – Victoria – amenajata in anul 1939 la intersectia cu strada Victoriei, formand doua parcuri simetrice de o parte si de alta a strazii Victoria, cu suprafata de 3600 mp/200 lei/mp si valorand 720.000 lei.

Gradina Bulevardul Carol – Galati – amenajata in anul 1937 la intersectia cu strada Galati, formand doua parcuri simetrice de o parte si de alta a strazii Galati, cu suprafata de 3680 mp/300 lei/mp si valorand 1 104.000 lei.

Pe Bulevardul Carol, nr. 8 functiona liceul Teoretic de Fete, fosta Scoala secundara de Fete din Braila. Terenul si imobilele existente s-au achizitionat de catre Ministerul Instructiunii Publice prin Comitetul Scolar al acestei unitati in anul 1921. de la Primaria Orasului Braila si de la membrii familiei Vaglianatos in anii 1925-1935. Imobilul se compune din doua corpuri: corpul 1, aripa veche a liceului la parter cuprindea cinci sali de clasa, o sala pentru muzeu, un antreu, cinci camera pentru locuinta directoarei, iar la etaj petru sali de clasa, trei cancelarii, o camera pentru inspectie, o camera pentru contabilitate, o camera de lucru si alte dependinte.

Aripa noua, construita din beton armat si caramida, in anul 1928 cuprindea patru sali de clasa si o sala pentru asistenta medicala. Alta aripa, construita din beton armat si zidarie masiva in anul 1932, cuprindea doua sali de clasa, biblioteca. O sala de laborator, sala pentru chimie- fizica si alte dependinte; corpul 2, numai parter, avea o sala de clasa si o sala petru gimnastica. Imobilul era intretinut de Ministerul educatiei Nationale. Tot Bilevardul Carol, la nr. 91., functiona Liceul Industrial de Baieti. Imobilul a fost donat in anul 1937 Ministerului Educatiei Nationale de Primaria Municipiului Braila. Cladirea construita in anul 1895 avea corpul 1 la parter doua sali de clasa, cancelarie, ateliere de tamplarie si lacatuserie, la etaj cinci sali de clasa, un atelier de tinichigerie si o cancelarie; corpul 2 secundar avea diua ateliere de tamplarie si doua ateliere de lacatuserie.

Mai multe poze cu Buleveardele Cuza si Carol din Braila gasiti AICI

Sursa :  Editura Proilavia, Braila in carti postale ilustrate, albumul foto-documentar 1896-1948, Stefania Botez

Istorie - Braila pe bune - Istoria Brailei, Evenimente Braila, Personalitati brailene, Cultura - Pagina 10

Categorie: Istorie

Istoria Brailei, monumentele din Braila, arhitectura din Braila, Istorie Braila, institutii din Braila

Publicat pe

Arhitectura industriala din Braila

Arhitectura industriala din Braila

Arhitectura industriala din Braila

Economia urbana a Brailei a fost determinata, in principal, de activitatea comerciala a portului, prim centru al exportului de cereale, in jurul caruia era oranduita intreaga viata a populatiei orasului. Activitatile economice productive au evoluat in paralel, satisfacand nevoile cotidiene ale locuitorilor. Numai activitatile mestesugaresti legate de productia agricola si de repararea navelor comerciale au cunoscut un ritm accelerat de dezvoltare, evoluand intr-un timp scurt de la faza de gospodarie casnica la cea de manufactura si industrie.

Burghezia industriala s-a format intr-un ritm mai lent, dar principalele ei initiative au prins contur, tot in apropierea portului si in legatura cu activitatea lui principala. Cel mai extins ansamblu de arhitectura industriala se afla in docurile din portul Braila si este format din terenuri, cladiri si instalatii. Monumentul reprezentativ din acest ansamblu este  Magazia cu silozuri pentru cereale si instalatiile mecanice aferente. Este construita pe o retea de piloti de cedru aflati la un metru distanta unul de celalalt, suprapusa de doua plansee, unul de beton de var hydraulic, ce include capetele stalpilor, iar celalalt de ciment.

Constructia peretilor din zidarie de piatra bruta (compartimentarea spatiilor) incepe de la cota -5,50, iar de la cota 0 peretii exteriori sunt din zidarie de caramida; compartimentarea interioara a celulelor este realizata prin placi beton armat sistem Monier. Are 336 celule cu o capacitate totala de 2600 vagoane de grau.

Daca multimea magaziilor de cereale construite in port isi gasise emblema in monumentala silueta a silozului din docuri, tot astfel numarul mare de mori ce confereau inca de la jumatatea secolului al XIX-lea o nota caracteristica orasului, isi aflasera expresia impozanta in Fabrica de faina Violattos, devenita in scurt timp una dintre cele mai faimoase mori ale Europei.

La inceputul secolului XX, patru din morile Brailei, modern utilate si cu o mare capacitate de productie, erau cele mai mari din sud-estul Europei. Astazi inca mai impresioneaza prin maretia siluetei sale, moara Violattos, construita in anul 1896, fara aprobarea consilierilor si in ciuda interpelarii facute de senatorul Butarescu in Senatul Romaniei, referitor la violarea legii sanitare in cazul amplasarii morilor cu aburi pe malul Dunarii.

Moara, situata in port, cuprinde sase nivele, dintre care doua erau ocupate de “depozitele colosale de fainuri de toate calitatile”. Printr-un tunel dotat cu instalatie mecanica se asigura descarcarea cerealelor din slepuri, direct in moara ale carei motoare Braunschweig functionau la foc continuu.

Inainte de a pune in practica cel mai ambitios proiect din industria romaneasca a moraritului, Panait Violattos a fost intre 1889-1892 asociat la Moara Millas, premiata cu medalia de argint la Expozitia Internationala de la Paris.

Judetul Braila detine si un patrimoniu natural deosebit de valoros, Balta Mica a Brailei. Datorita caracteristicilor sale  – zona umeda in regim hidrologic natural, complex de ecosisteme in diferite stadii succesionale si zona tampon  – Balta Mica a Brailei reprezinta un sistem de referinta al fostei delte interioare, recunoscuta pentru  importanta ei ornitologica, deoarece se situeaza pe cel mai important culoar de migratie al pasarilor din bazinul inferior al Dunarii de Jos. Pentru ca o mare parte dintre acestea sunt pasari acvatice, in anul 2001 Balta Mica a Brailei a fost declarata sit RAMSAR, de importanta internationala, al doilea dupa Delta Dunarii.

sursa: Maria Stoica

Publicat pe

Economia Brailei din vremuri imemoriabile

Economia Brailei din vremuri imemoriabile

Economia Brailei din vremuri imemoriabile

Din vremuri imemoriabile, locuitorii Brăilei s-au ocupat cu agricultura, creșterea animalelor și pescuitul pe malul vestic al Dunării. Un velier, stema orașului Brăila, a fost simbolul comerțului, ocupația principală a locuitorilor din această zonă. În 1836, Brăila a fost declarat port-liber. Aici s-a înființat prima Cameră de Arbitraj Comercial (1836), Bursa de cereale și bunuri (1882), Curtea Comercială și Banca Comercială au fost deschise în Brăila.

Economia Brailei din vremuri imemoriabile

Datorită vieții economice înfloritoare, Brăila a devenit unul dintre cele mai importante centre comerciale din România. Comerțul înfloritor și dezvoltarea industriei de-a lungul secolului al XVIII-lea și la începutul secolului al XIX-lea, au marcat istoria Brăilei. În 1911, an de maximă activitate comercială comerțul brăilean reprezenta 22% din comerțul românesc și 20% din import. Această dezvoltare a însemnat: mori cu aburi, fabrică de paste făinoase, șantier naval (1864), fabrică de bere (1872) și docuri (1883).

Economia Brailei din vremuri imemoriabile

Prima investiție străină în Brăila a fost făcută în 1924 – Societatea Franco-Română. După ce, ajungând la apogeu, în 1937 la Brăila are loc al XII-lea Congres general al Uniunii orașelor din România, între 1941 – 1944, în timpul celui de-al doilea război mondial, importul și exportul Brăilei au scăzut vertical. Istoria va declanșa sentința ce nu va întârzia să vină pentru istoria Brăilei în răstimpul dintre două borne: 23 August 1944 – 22 Decembrie 1989. În intervalul de până la revoluția din 1989 s-a pus accent pe industrializarea forțată a economiei brăilene, în cadrul celei românești, în general. Pe lângă dezvoltarea întreprinderilor existente s-au pus în funcțiune Combinatul chimic și cel de celuloză și hârtie de la Chiscani și Centrala termică.

După anul 2000 s-au făcut resimțite rezultatele dezvoltării mult prea ambițioase, nejustificate și disproporționate a industriei. Multe din reperele industriale de referință și-au închis total sau parțial porțile. Aceasta a dus la deprecierea, mai accentuată decât la nivel național, a nivelului de trai și al gradului de dezvoltarea al urbei. Brăila nu este un oraș-muzeu, dar vizitatorii săi simt magia, legendele și istoria orașului care sunt prezente pretutindeni.

Publicat pe

Zona rezidentiala din Braila

Zona rezidenţială a burgheziei brăilene se afla în perimetrul Grădinii Publice. Aici şi-au construit casele marii negustori de cereale, marii industriaşi, bancherii şi armatorii. Majoritatea o formează construcţiile cu parter ridicat pe demisol, ample ca volumetrie, cu spaţii simetric distribuite în jurul unui salon decorat cu lambriuri, reliefuri şi picturi. Faţadele desfăşoară o suita de ornamente din repertoriul eclectismului, ordonate în jurul ferestrelor şi a intrării  monumentale, vibrate prin ingenioase feronerii. În acest context se distinge prin onumentalitate Casa Embiricos (Strada Belvedere nr. 1), astăzi  Centrul Cultural Nicăpetre, în care este expusă opera unuia dintre cei mai cunoscuţi artişti români din diaspora, sculptorul Nicăpetre.

Clădirea marchează o nouă concepţie asupra arhitecturii, exprimată ca organizare personalizată a spaţiului, îndeplinind funcţiile de reprezentare şi de protecţie ale unei personalităţi concrete. Este construită după planurile arhitectului Iancu Predinger, în spiritul sintezei stilistice caracteristică mişcării  Arta 1900. Deşi inventariază motive decorative ale tuturor stilurilor istorice, de la antichitatea greacă la baroc, acestea sunt integrate organic ansamblului, funcţionând ca module în sublinierea unui profil, în vibrarea unei suprafeţe sau în accentuarea unei deschideri spre un spaţiu complementar. Predinger aduce o viziune modernă care aşează în armonie spaţiul, forma şi decoraţia. Deşi soluţiile adoptate nu au fost, decât parţial, originale (rezolvări similare se întâlnesc în tot spaţiul european) ele au  avut darul de a ne fi sincronizat cu experienţele consumate în încercarea de a adapta chipul oraşelor la realităţile epocii. Proprietarul, M. Embiricos, era armator şi agent de vapoare, efectua export  de cereale şi import de cărbuni, deţinea linia transatlantică de transport călători cu vapoare de lux, era reprezentantul general al societăţilor de navigaţie  Byron  Steamship Co. Ltd. Londra  şi National Steam Navigation Co. Ltd. Of Greece.

Societatea avea sediul central la Londra, iar filiale la Bucureşti, Brăila , Galaţi şi Constanţa. Sediul din Brăila  a fost construit în anul 1912 şi ocupă o suprafaţă de 400 metri pătraţi. Are demisol şi două nivele, fiecare prezentând aceeaşi compoziţie planimetrică: un hol central, oval, în jurul căruia se grupează încăperile cu forme şi dimensiuni variate. Conceptul ilustrat de arhitect prin această  clădire, mişcarea, dinamismul, este exprimat atât de volumetria ei, ilueta clădirii se aseamănă corpului unei nave, cât şi de organizarea interioara a spaţiului. Totul este calculat în raport de ceea ce trebuie  să simtă acela care intra în casă: ospitalitate, încredere, siguranţă.

În acelaşi timp, scările îşi rotunjesc profilele creând impresia că pornesc în întâmpinare, pereţii îşi curbează traseul, gata să-l îmbrăţişeze pe vizitator,  marea fereastră decorativă îi arăta chipul protectorului comerţului, zeul Hermes. O diversitate de elemente de plastică  arhitecturală şi decorativă, de la coloane la ove şi meandre, amintesc de ţara de origine a proprietarului, de moştenirea culturală a antichităţii, dar şi de zestrea ei creştină, prin decorul cruciform al luminatorului ce limitează, fără a închide, spaţiul. Clădirea a fost vândută, în anul 1927, când afacerile firmei au scăzut.

Compania de navigaţie Embiricos, una dintre cele mai puternice din Europa, a dat faliment la începutul anului 1931, activul şi pasivul ei fiind luat de Compania Walter Rundismen. Evenimentul a fost calificat de presa vremii ca o mare pierdere pentru portul Brăila.

Publicat pe

Muzeul Brailei. Sectia de Stiintele Naturii

Muzeul Brailei. Sectia de Stiintele Naturii

Muzeul Brailei. Sectia de Stiintele Naturii

Istoric

1881 – În urma unei iniţiative locale, prin decretul regal al Regelui Carol de la 23 august 1881, se înfiinţează Muzeul Ştiinţific din Brăila, având la bază şi câteva colecţii particulare din domeniul ştiinţelor naturii. Din păcate lipsa unor specialişti care să conserve aceste colecţii şi să le îmbogăţească, a făcut ca acest Muzeu Ştiinţific să aibă o viaţă foarte scurtă şi piesele respective să ajungă în depozitul didactic al Colegiului Naţional “Nicolae Bălcescu” Brăila.

1964 – În anul 1964 se deschide Secţia de Ştiinţe ale Naturii, completând alături de celelalte secţii existente peisajul cultural brăilean. Autorităţile locale din acea perioadă au hotărât ca sediul noii secţii să fie în clădirea restaurantului vechi din ParculMonument.

1964 – Primul muzeograf al secţiei a fost Virginia Naniu (1964-1972). În această perioadă încep să prindă viaţă şi să se organizeze primele colecţii şi expoziţia de bază a secţiei. Având în componenţă piese din colecţia Cociorva, expoziţia prezenta diferite plante şi animale sub formă dioramatică.

1973 – În anul 1973 este angajată la Secţia de Ştiinţe ale Naturii, ca muzeograf biolog, dra Michaela Cristiana Popescu (1973-1990). Sunt dezvoltate majoritatea colecţiilor, atât prin achiziţionarea de piese, cât şi prin cercetarea de teren. Astfel, iau fiinţă colecţiile de botanică (colecţia Horeanu), de malacologie (colecţia Grossu), de entomologie (colecţiile Peiu şi Weber), fiecare în parte numărând câteva mii de piese, sau de ornitologie, mamalogie şi geologie, cu un număr mai redus de exemplare.

1987 – Expoziţia de bază, cuprinzând aspecte din fauna şi flora judeţului Brăila, îşi definitivează tematica, în forma în care o găsim şi astăzi, ca urmare a muncii depuse de un colectiv de muzeografi veniţi din întreaga ţară şi aflaţi sub conducerea dnei Michaela Cristiana Cândea (Popescu).

Tot în acest an Liceul “Nicolae Bălcescu” (în prezent Colegiului Naţional “Nicolae Bălcescu”) donează Secţiei de Ştiinţe ale Naturii toate piesele din colecţiile vechi aflate în depozitul didactic. Din păcate majoritatea pieselor se aflau într-un stadiu avansat de degradare, fapt pentru care numai un număr foarte mic au mai putut fi introduse în circuitul patrimonial.

1988 – Între anii 1988 – 1989 se realizează primul proiect de modernizare a secţiei şi de înfiinţare a unei Grădini Botanice la Brăila. Schimbările politice şi Revoluţia din decembrie 1990 au stopat realizarea acestora.

1990 – Este angajat un nou muzeograf biolog în persoana drei Vasilica David (1990-1995). Se completează colecţiile cu noi piese de patrimoniu şi se realizează o mărire a spaţiului auxiliar al secţiei.

1996 – Sub coordonarea muzeografului biolog Nicolae Onea (1995-prezent) demarează o nouă etapă în reorganizarea secţiei, atât pe plan administrativ, cât şi cultural-ştiinţific. Este prezentat cel de-al doilea proiect de modernizare a secţiei şi de înfiinţare a unei Grădini Botanice în Parcul Monument. Demersurile făcute pe lângă autorităţile locale au rămas fără rezultat.

În timp creşte numărul personalului de specialitate (Marius Vernescu – conservator, 1996 – prezent; muzeografi: Daniel Stănescu, 1997-1998; Costică Adam, 1999-2002; Michaela Cristiana Cândea, 2002-2009) şi auxiliar (custode de sală, supraveghere şi pază). În prezent secţia are 8 angajaţi.

1997 – Prin reamenajarea spaţiului din incinta secţiei se înfiinţează o sală pentru expoziţii temporare. Expoziţiile temporare organizate aduc în faţa vizitatorilor piese din colecţiile secţiei sau din patrimoniul altor muzee de profil din ţară.

2000 – Se reorganizează şi modernizează unul dintre spaţiile destinate depozitării din cadrul secţiei, fiind transformat în laborator de conservare-restaurare şi taxidermie.

2001 – Cu ocazia împlinirii a 120 de ani de la înfiinţarea Muzeului Ştiinţific, în cadrul secţiei se deschide o sală cu acvarii pentru peşti exotici.

2004 – Se elaborează un proiect de modernizare şi lărgire a spaţiului expoziţional. Este prezentat conducerii muzeului, dar din lipsă de fonduri nu poate fi pus în practică.

 

Toate aceste acţiuni şi activităţi – de cercetare, colectare şi valorificare, desfăşurate şi continuate în cadrul Secţiei de Ştiinţele Naturii de către muzeografii care şi-au desfăşurat munca aici de-a lungul timpului, de la înfiinţare şi până în prezent, au dus în final la acumularea unui patrimoniu cultural valoros şi la elaborarea unor teme de cercetare de o deosebită importanţă ştiinţifică.

Astfel s-au realizat: o sală de expoziții temporare, un laborator de conservare-taxidermie, o sală cu acvarii. Expoziția de bază este structurată pe ecosistemele din județul Brăila.

Muzeul deține colecții de botanică (plante inferioare și superioare indigene), malacologie (moluște exotice și indigene), insecte (exotice și indigene), vertebrate (păsări și mamifere indigene). Deține bunuri culturale clasate în Tezaurul patrimoniului cultural național.

Muzeul Brailei. Sectia de Stiintele Naturii :

  • Muzeul Brailei. Sectia de Stiintele Naturii
  • Muzeul Brailei. Sectia de Stiintele Naturii
  • Muzeul Brailei. Sectia de Stiintele Naturii
  • Muzeul Brailei. Sectia de Stiintele Naturii
  • Muzeul Brailei. Sectia de Stiintele Naturii
  • Muzeul Brailei. Sectia de Stiintele Naturii
  • Muzeul Brailei. Sectia de Stiintele Naturii
  • Muzeul Brailei. Sectia de Stiintele Naturii
  • Muzeul Brailei. Sectia de Stiintele Naturii

Secţia de Ştiinţe ale Naturii se află amplasată în Parcul Monument.

Adresa: Șoseaua Parcului nr. 15

Program: 9:00 – 17:00; luni: închis

Telefon:  0339-401.006

sursa: muzeulbrailei.ro