Biserica “Sf. Nicolae”

Biserica Sf. Nicolae

Biserica Sf. Nicolae

 

Situata in incinta Ansamblului Centrului Istoric Braila, in zona intersectiei str. Ana Aslan cu str. Scolilor, pe fosta strada I. Slatineanu (numita asa in cinstea primului prefect al Brailei), intr-o zona cu caracter predominant rezidential (locuinte cu caracter reprezentativ datand din diferite perioade de evolutie a orasului modern, realizate in diferite stiluri arhitecturale) si cu o atmosfera traditional urbana autohtona bine conservata, zona ce cuprinde si o concentrare relativ mare de imobile cu valoare de monumente istorice.

 

Biserica Sf. Ierarh Nicolae, construita intre anii 1835 si 1838, din initiativa orasenilor de religie ortodoxa, de toate etniile, cu banii proveniti din veniturile Bisericii Vechi, din imprumuturi, din subventia acordata de guvern si din milostenia enoriasilor.

La 6 octombrie 1860 aceasta a fost mistuita de incendiu, a fost reconstruita, intre anii 1861 si 1864, dupa planurile arhitectului Dimitrie Poenaru. Ea reprezinta a doua biserica ridicata in Braila dupa eliberarea de sub turci a orasului, era si cea mai inalta constructie din localitate si din aceasta cauza ea servea pompierilor orasului drept turn de observatie pentru incendii.

biserica-sf-nicolae

 

Este primul monument religios de mari dimensiuni construit la Braila, din zidarie masiva de caramida pe fundatie de piatra, in stilul neogotic promovat in Europa de miscarea romantica. Nava centrala este marcata de turnul clopotnita etajat, inzestrat cu un ceas cu patru cadrane. Usile de la intrare sunt fixate in ancadramente din marmura alba. Pictura biserici a fost executata, in anul 1865 de Petre Alexandrescu (absolvent al Academiei de Pictura din Roma, care realizase deja la acea data pictura bisericii manastirii Antim din Bucuresti) intr-un stil de inspiratie renascentista italiana, iar catapeteasma de sculptorii Petre si Mihail Babic.

 

In anul 1894, biserica a primit rangul de catedrala a orasului, curtea a fost transformata in parc, iar in fata ei a fost amenajata o piateta. Dupa 1990 a revenit la acelasi rang si datorita proclamarii la 6 decembrie 1993 a Sfantului Mare Ierarh Nicolae, ocrotitorul corabierilor foarte numerosi in portul Braila, drept patron al orasului fapt pentru care anual se organizeaza mari festivitati.

 

Sursa: Maria Stoica – “Braila: Memoria Orasului” , Wikimapia.

De ce vin brailenii la Biserica Greaca, Lunea?

De ce vin brailenii la Biserica Greaca Lunea

De ce vin brailenii la Biserica Greaca Lunea

 In apropiere de centrul istoric al Brailei se afla Biserica Greaca. Prima biserica de dimensiuni mari din orasul nostru.

De cativa ani s-a format un obiceci in oras, ca intr-o anumita zi, la o anumita ora o parte dintre  braileni merg la Biserica Greaca. Si nu ma refer la ziua de duminica nici la braileni care merg si participa frecvent la slujbele bisericii. Aduc in vedere despre  acei oameni nu tocmai bisericosi , cei care poate au auzit si au venit din curiozitate pentru a vedea daca e posibila o schimbare prin credinta in viata lor sau daca li se indeplinesc dorintele pentru ca participa in momentul acela la slujba bisericii.

Se spune ca Sfantul Fanurie provine din Grecia si face parte dintr-o familie instarita. Dupa moartea tatalui sau, starea materiala a familiei nu era asa buna, drept pentru care mama mergea pe ascuns si muncea la un local de noapte. Intr-o zi cand Fanurie povestea unui prieten ca pentru el mama lui este o sfanta, prietenul i-a zis sa isi urmareasca mama si sa afle unde munceste noaptea. Fanurie a facut cum a fost indemnat, a urmarit-o si a vazut-o cum a intrat intr-un local de noapte. Atunci, Fanurie a intrat si a strigat la ea: ,,Mama!”.Din cauza socului ca fiul ei aflase adevarul,aceasta a murit pe loc. Dupa tot ce s-a intamplat, Fanurie s-a retaras o perioada in pustiu. In apropierea acelui loc se afla o cetate unde, mai tarziu, acesta a fost asasisant de pagani, intrand in lumea martirilor.  Se spune ca pe vremea cand  traia in pustiu si isi presimtea sfarsitul, el a scris:,,Din cauza acestor suferinte, Doamne, vino in ajutorul tuturor care se vor ruga pentru mantuirea mamei lui Fanurie.”  De atunci s-a format un obicei ca in fiecare luni, timp de 9 saptamani sa se imparta macar o paine(turta) pentru mama Sfantului Fanurie.

 Multi dintre cei care vin la Biserica Greaca au marturisit ca dupa ce au respectat acest obicei multe s-au schimbat in vietile lor. De fiecare data parintele ii incurajaza pe oameni sa vina in continuare si sa nu intrerupa ritualul chiar daca pe moment considera ca nu a avut loc nicio schimbare in viata lor,caci credinta e mai presus de orice.

Articol scris de: Dan-Florentin Redeş

Braila, Mahalaua Sf. Ion


De la Bd. Carol la Bd. Dorobanti, de o parte si de alta a strazii Galati era Mahalaua Sf. Ion. Numirea cartierelor dupa biserici reprezenta deja o practica administrativa, constituind un reper topografic absolut. Astfel, sub nr. 63 din 7 iulie 1871, Consiliul Comunal Braila aproba numirea strazilor, pietelor si locurilor publice din noul raion ( pana la strada Laterala, azi Bd. Dorobanti), „orasul nou”despartindu-se in trei mahalale ( dosar 44/1870 ):

  1. Mahalaua Sfintei Paraschiva cuprinde Atarnati cu partea orasului nou pana la strada Albinei care se afla intre str. Sf. Constantin si str. Bucuresti ( azi 1 Decembrie 1918 ). Este in apropiere de biserica Sf. Spiridon si Sf. Constantin.
  2. Mahalaua Sf. Ilie cuprinde zona de la str. Albinei pana la str. Apolo , care se afla intre strada Sf. Gheorghe si str. Galati, aproape de biserica Sf. Gheorghe.
  3. Mahalaua Sf. Ion  cuprinde partea de la str. Apollo la Piata Militara, adica orasul situat de ambele parti ale strazii Galati, aproape de biserica Maica Precista.

In spatele biserici erau carciumile cu salon de dans ale lui Sterea Manescu, varul lui Costica Manescu, cel care avea carciuma vizavi si ale lui O. Chiscaneanu ( la nr. 16). In rest, un maidan pe care se juca fotbal cu minge de carpa, se statea la taclale si povesti, iar de Paste, Sterea Manescu instala caisori, plata facandu-se in bani sau cu un ou.

De la Gratiei spre Dorobanti au existat cafeneaua lui Marian, un atelier de tamplarie, un local de posta, o pravalie de vandut tarate si carciuma lui Bucur, zis La Ciocan. Urma lipoveanul Anghelache Lipan (carciuma si fabrica de sifoane), mort de tanar. Sfarsitul acestuia si nationalizarea au provocat caderea psihica a sotiei, care era vazuta mereu perorand impotriva rusilor.

De la Dorobanti la str. Colectorului (azi Plantelor), intalneai fanaria Caraclinschi, casa cu etaj- carciuma si bacanie – a lui Stefan Capbun, cuptorul de paine/ brutarie al grecului Viru; carciuma lui Mandache; o fanarie; carciuma lui Dumitru Rosca iar , dupa aceea , Fieraria lui Stiuca Moarta, carciuma lui Belcin si iar o fanarie.

Urma cimitirul Sf. Maria, al barierei Galati, unde au fost transferate, in 1895, 285 de morminte din cimitirele bisericilor Sf. Gheorghe ( 78 de morminte), Sf. Ilie ( 136) si Sf. Maria ( 71). In acelasi an, inginerul sef al orasului, Dufour, informa Primaria  ca , la cimitirul Sf. Maria se afla << mormantul cu monument al artistului Flechtenmacher >>, autorul muzicii Horei Unirii.

sursa: Ioan Munteanu, Editura EX LIBRIS,Braila, 2009

 

Biserica Acoperamantul Maicii Domnului din Braila

Biserica Acoperamantul Maicii Domnului din Braila

catedrala-mitropolitana-din-brailaBiserica Acoperamantul Maicii Domnului, lacasul de cult al lipovenilor, a fost construita in anul 1880, pe strada numita o vreme a Lipovenilor/ Biserica Lipovenilor / Theodor Apostol, pe terenul donat de Sava Ivanof Rucasinicov, ocupat anterior de o biserica din lemn, ridicata in anul 1835.  Centrul religios de care apartinea era Mitropolia din Fantana Alba (Bucovina). Pe langa aceasta biserica se afla o asociatie frateasca a staro – obreatilor, care avea drept scop unirea si infratirea vechilor credinciosi pentru apararea credintei, ajutorarea saracilor, primirea musafirilor mireni sau episcopi de Fantana Alba, raspandirea cartilor bisericesti, precum si editarea din 1895, a ziarului Cuvantul Adevarului ( Slavo Pravda ). Publicatia era condusa de Teodor Efimov si se tiparea in tipografia Pestemalgioglu. A aparut regulat pana in 1899, cand a fost suspendata in urma interventiei guvernului rus. Dupa rapirea Bucovinei de Nord de catre Uniunea Sovietica la 28 iunie 1940, mitropolia de la Fantana Alba a fost mutata la Braila, biserica Acoperamantul Maicii Domnului fiind catedrala Mitropoliei de rit vechi a lipovenilor din intrega lume, pastorita de I. P. S Leonti.

Biserica Acoperamantul Maicii Domnului are planul de forma unui dreptunghi, largit usor in zona naosului pentru a sugera bratele laterale ale unei cruci marcate in exterior prin rezalit, cu absida semicirculara si pronaos. Coronamentul accentueaza axul longitudinal printr-o turla masiva pe naos, o alta mai mica pe absida si turnul clopotnita de pe pronaos. Decoratia exterioara apartine repertorului neoclasic si se compune din pilastri, ancadramente si cornisa ( Maria Stoica, Arhitectura religioasa…, loc. Cit. , p. 565 ). Lacasul a cunoscut in anii 2008 – 2009 ample lucrari de restaurare.

sursa: Ioan Munteanu, Editura EX LIBRIS,Braila, 2009

Braila, Biserica Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil

Braila, Biserica Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil

Braila, Biserica Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil

Biserica Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil se afla in orasul Braila, in Piata Traian, si este cea mai veche dintre bisericile existente in raza orasului si, totodata, singura marturie istorica a imprejurarilor in care, in urma razboiului ruso-turc din anii 1828-1829 si a pacii de la Adrianopol – 1829, orasul si teritoriul din jurul orasului organizate ca raia turceasca au reintrat in componenta Principatului Tarii Romanesti.

Biserica a servit initial ca lacas de cult musulman, adica moschee – „geamie”. Mai apoi insa, moscheea a fost transformata in biserica ortodoxa; prima data, temporar, intre 1808-1810, si definitiv dupa eliberarea Brailei de sub turci, din initiativa arhiducelui Mihail Pavlovici Romanov, seful armatei rusesti.

Mihail a cerut Episcopiei Buzaului, sub jurisdictia careia se afla orasul Braila, aprobarea de a transforma moscheea in biserica crestin ortodoxa, tocmai pentru a aminti de eliberarea Brailei de sub ocupatie otomana.

In duminica Ortodoxiei a zilei de 8 Martie 1831, dupa ce s-a facut Sfantul Altar, s-a oficiat sfintirea bisericii de catre un arhimandrit delegat de episcopie, dandu-i-se tot acum si hramul Sfantului Arhanghel Mihail.

Traditia acorda cladirii o vechime de peste 250 ani. De asemenea, lipsa oricarei ornamentatii baroce in partea veche a cladirii arata ca aceasta cladire este anterioara anului 1750, iar mentiunea lui Wysocki atesta faptul ca, in anul 1667, s-ar fi inceput constructia unei moschei, impotriva prevederilor tratatelor internationale. Vechiului locas de cult musulman construit din caramida nearsa, i s-a adaugat absida altarului din caramida bine arsa. Ferestrele dinspre rasarit au fost astupate si s-au inlocuit ferestrele inguste suprapuse de pe fatadele de nord si sud, cu fereste simple largi si rotunjite sus, ce dainuie pana astazi. De altfel, sub tencuiala se afla urma ferestrelor de sus ale fostei moschei, astupate acum cu caramida.

In anul 1862 biserica a fost marita cu sapte metri spre vest, ajungand la forma si dimensiunea actuala. Partea adaugata prezinta spre exterior o fereastra similara celor existente si cate o intrare laterala spre nord si sud. In interior, aceasta parte este prevazuta cu un etaj pentru a se diferentia de cladirea veche.

In anul 1922, potrivit documentatiei cu nr. 136/1922 aprobata de Ministerul Cultelor si Artelor de atunci, zidul bisericii a fost refacut in exterior, inlocuindu-se caramida nearsa cu caramida de presa. Cheltuielile au fost suportate de sotii Nedelcu si Ana Chercea, ctitori restauratori.

In anul 1935, a fost scoasa igrasia din exterior prin inlocuirea caramizii si lasarea unui canal de ventilatie in perete. Toate reparatiile efectuate nu au influentat nicicum infatisarea monumentului. Partea veche a cladirii este sustinuta de pilastri de stejar, plasati in zidurile exterioare si liberi in interior, puternic contravantuiti.

Tavanul bisericii este foarte frumos ornamentat cu baghete de lemn in stil oriental. Partea centrala a tavanului a fost ulterior acoperita cu stuc, pe care s-a pictat figura Pantocratorului, care, in bisericile ortodoxe obisnuite se gaseste in centrul cupolei naosului.

Braila, Biserica Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil

 

Minaretul de zid al moscheei a fost inlocuit cu o clopotnita de lemn in anii 1828-1829, chiar in timpul razboiului ruso-turc, care a ars in noaptea de 1 iulie 1885, dupa care a fost construita o alta, din lemn, inlocuita – la randul ei, cu aprobarea Ministerului Cultelor, cu actuala clopotnita de zid in stil romanesc construita de sotii Chercea, in anul 1923.

Din tunurile turcesti capturate de rusi in batalia de la cetatea Silistra s-au turnat, in Rusia, trei clopote pentru biserica, cu inscriptia:

„Acest clopot facutu-i-s-au din tunuri turcesti ce s-au luat de la cetatea Silistrei in leatul 1829, luna decembrie, de catre tutorele Rusienesti ostiri si s-au harazit spre pomenire de Prea Puternicul a toatei Rusii Imparatul Nicolae I la biserica cea noua din Valahia unde se prasnuieste hramul Sfantul Arhanghel Mihail, 1832. Maistor Grigore Federisev, Petersburg.”

Clopotele s-au spart cand a ars clopotnita in acea fatidica noapte de 1 iulie 1885. Clopotele returnate de epitropie au fost sparte si luate de nemti, ocupantii orasului Braila, in 6 iunie 1917, pentru fabricarea de armament. Actualele doua clopote sunt daruite de ctitorii restauratori, sotii Chercea.

Pe catapeteasma bisericii este asezata icoana Sfantului Arhanghel Mihail, din argint aurit, in toc din lemn. Ea a fost executata in Rusia si daruita bisericii de marele duce Mihail Pavlovici, in anul 1834, laolalta cu un rand de carti ritualice, in limba slavona, legate in piele. Prin adresa cu nr. 988 din 18 Martie 1836, se recomanda de catre conducerea vremii ca, la sosirea icoanei adusa din Bucuresti prin Buzau, sa iasa spre intampinarea ei la bariera autoritatile si toti orasenii.

Deosebit de sugestiva este si opinia profesorului Simionescu, inserata in lucrarea sa.

„Orase din Romania”, in care, vorbind despre Braila, constata: „Cum urci in port, pe la debarcader, dai intr-o rotonda frumoasa, relativ bine intretinuta, spatioasa. Daca n-ar fi vechea geamie, prefacuta in bisericuta, care sa-ti arate ca pe aici a fost o raia turceasca te-ai crede dupa flori, ca si dupa cladirile imprejmuitoare, in vreun oras din apus.”

Potrivit lui H. Stanescu, initiat in studiul monumentelor musulmane, monumente cu specific similar bisericii Sfintilor Arhangheli din Braila nu se mai afla pe intreg teritoriul Romaniei, iar in afara tarii mai sunt doar doua, una in fosta Iugoslavie si una in Bulgaria. Biserica este printre putinele din Romania care nu are turle.

sursa: crestinortodox.ro

Braila, Strada Unirii, fosta Strada Santului

Braila, Strada Unirii, fosta Strada Santului

Braila, Strada Unirii, fosta Strada Santului

La intersectia strazilor Unirii, Galati si carol s-a ridicat in 1879 Moara Millas (Fabrica de macinat faina). In 1885 figura pe strada Galati la nr. 51 (Iani Melas), in 1898 la nr. 59( I.Milas si Fiu)iar, in 1904, cand trecuse in proprietatea Creditului Funciar Urban Bucuresti, la nr. 57. fusese cumparata si modernizata in 1916 de C.D.Radacovici, fiind distrusa de un incediu in 1920, nemairamanand decat racitorul de 22m, care a fost distrus prin umplere cu lemne.

Intre Unirii si Carol s-a aflat si magazinul-depozit de vopseluri Coroana al lui Costica Nicolau, la sapaturile efectuate pentru fundatia Clubului Progresul gasindu-se numeroase butoaie pline cu vopsea, dar si vopsea praf frantuzeasca. Clubul a fost inaugurat in 1963.

Bulevardul Carol I, fosta Karl Marx, azi Bd. Independentei. A fost reabilitat: s-a realizat o fundatie din strat de balast si s-au turnat trei straturi de asfalt, pe margine montandu-se rigole de scurgere a apelor pluviale. Vechiul carosabil din piatra cubica a fost folosit la repararea strazilor din centrul vechi. Pe mijlocul bulevardului se afla floraria lui Gicu Balan.

Biserica Calvina. Comunitatea calvina, ce data din anul 1836, formata din unguri, n-a avut biserica proprie pana in 1892, serviciul religios facandu-se in case particulare. Cu fonduri stranse de la credinciosi, comunitatea a zidit, in 1892, lacasul de cult de pe Bd. Carol, protopop fiind Bartolus Ianos iar preot Nogy Sandor. Preotul avea si calitatea de prim pastor si autoritatea lui se intindea si asupra credinciosilor calvini din Sascut, Adjud, Targu Ocna si Ramnicu Sarat. Comunitatea calvina din braila avea, in 1905, 996 de credinciosi, serviciul religios facandu-se in limba maghiara.

Cladirea bisericii calvine este de mici dimensiuni, zidita din piatra si caramida, in stil neogotic, cu plan de tip sala, cu absida poligonala si turn clopotnita pe fatada de est. Interiorul este acoperit cu bolta semicilindrica, a carei greutate se descarca pe colonete adosate. Decoratia exterioara contine elemente de plastica arhitecturala din repertoriul aceluiasi stil: contraforturi suprapuse de turnulete cu flese, arcuri ogivale, frontoane inalte, in unghi ascutit, rozete. Pentru crearea perspectivei, cladirea a fost retrasa fata de aliniament. Alaturi de biserica a fost construit, in acelasi an, si localul scolii, la inceput cu doua clase, ulterior, extins la sase clase (Maria Stoica, Arhitectura religioasa…..).

Piata “cea mai principala”, dupa cum nota Nae A. Vasilescu, a fost Piata Mare, infiintata prin 1850. S-a numit mai tarziu Piata Bucuresti si, ulterior, pana la disparitia ei in anul 1950, Piata Regala/Piata Regele Ferdinand I.

Piata Galati, infiintata prin anul 1850, ca si Piata Mare/ Bucuresti/ Regala, s-a numit Piata Mica si Piata Saraca, nume date in comparatie cu cea Mare, mult mai bogata. Are pravalii de zid, construite in anul 1886, in locul marghenitelor, sandramalelor, baracelor si tarabelor de scanduri. Pravaliile servesc pentru vandut carne, zarzavat, fructe, paine, branzeturi, etc. Pietele au locuri deschise pentru vanzatorii si precupetii de pasari, oua, unt, lapte, branza: pentru femei cari vand albituri si tesaturi de casa: iar altele cari vand radacini aromate si mirositoare, servind la leacuri si descantece. (Nae A. Vasilescu, 1906).

In fata erau tarabe si gherete iar mai in spate diverse magazine: pescarie, zarzavaturi (al carui proprietar a fost omorat la moara lui Ghita Stan, de dincolo de Dorobanti, spre a fi jefuit) sau cel al lui Radu Marin, care inchiria biciclete cu ora. Astazi, blocul in forma de”L” a inchis strada Plevnei, la care se patrunde pe aleea din spatele acestuia sau printr-un pasaj.

Desi disparuta odata cu ridicarea Blocului Turn, construit cu galeata, primul de acest gen din Braila (P+9, 1965), de mare risc seismic, consolidat in 2005, din spatiul ocupat odinioara a mai ramas un scuar, in continuarea blocului turn. Un alt scuar simetric era vizavi.

Traditii ale lipovenilor din Braila

Traditii ale lipovenilor din Braila

Traditii ale lipovenilor din Braila

Lipovenii, candva persecutati pentru credinta lor, au venit la Braila de aproape trei sute de ani. Potrivit traditiei, barbatii poarta barbi, iar femeile batic si respecta cu sfintenie sarbatorile si posturile de peste an. In toate casele lipovenilor exista icoane mostenite de la strabuni, pe care le venereaza.

Credinciosi de Rit Vechi  – lipovenii  respecta vechiul Calendar Iulian, decalat fata de cel actual, Gregorian, cu doua saptamani.

De ziua Sfantului Ioan Botezatorul, lipovenii din Braila  sarbatoreasc Craciunul, cu 13 zile mai tarziu decat fratii ortodocsi din Rasarit.  A doua ca marime din tara, dupa cea din Tulcea, Comunitatea Rusilor Lipoveni din Braila se  imbraca  in straie de sarbatoare. De la primele ore ale diminetii, rusii lipoveni merg   la Mitropolia „Acoperamantul Maicii Domnului”, de pe strada Zidari, imbracati in costume traditionale. Altii merg la bisericile din Pisc.  A doua zi , lipovenii  participa la slujba Soborului Maicii Domnului si a Sfantului Mare Mucenic Stefan.

Dupa saptamani de post aspru, mesele lipovenilor din Braila si din Pisc sunt incarcate cu bucate alese, pregatite dupa obiceiurile stramosesti.  Simbolul Bisericii Ortodoxe de Rit Vechi e crucea cu opt brate, iar Braila e centrul spiritual al lipovenilor din toata lumea. Aici sunt hirotoniti preoti pentru bisericile de Rit Vechi din toata lumea.

Obiceiuri stravechi, neatinse

Veniti parca din alte timpuri stravechi, lipovenii si-au pastrat neintinate credinta si traditiile mostenite de la stramosi, convietuind in pace cu celelalte etnii. Cantecele lor, multe cu iz religios, dansurile, portul – toate acestea conserva Ortodoxia de acum patru secole si da unicitate acestui popor evlavios.

sursa: brailaturistica.ro

Grecii. Despre Greci si despre Braila

Grecii. Despre Greci si despre Braila:

Grecii au fost, decenii de‐a rândul, acasă la Brăila. Au venit aici, au făcut comerț, au prosperat, au clădit case, biserici, şcoli, mori, tipografii, dar au şi trăit, au suferit, au iubit. Cât de mult s‐au simțit ei aici acasă sau cât de mult au tânjit după pierduta patrida este dificil de spus. Un context istoric sau o alegere cu substrat financiar au determinat, în secolul XIX, zeci de familii să‐şi construiască aici viața. Şi‐au creat propria insulă într‐o mare de alte nații. A fost destul de simplu, pentru că aveau portul şi propriile vapoare care îi legau de Elada. Dar vremurile s‐au schimbat şi, precum alte insule greceşti astăzi puțin locuite, şi „insula grecească” din portul Brăila a fost, încet, părăsită pentru alte locuri mai prielnice pentru comerț liber sau pentru libertate de exprimare. Mai târziu, evenimentele politice din Grecia, din deceniul V al secolului XX, au determinat alte familii de greci să se stabilească laBrăila. Indiferent care a fost motivul care i‐a determinat sa aleagă calea Brăilei sau să părăsească acest oraş, aceşti greci au fost, pentru perioade mai lungi sau mai scurte, brăileni, au contribuit la evoluția oraşului, mărturiile trecerii lor fiind extrem de vizibile în Centrul Istoric al oraşului. Dar câți dintre brăilenii de astăzi mai ştiu că, într‐un trecut foarte apropiat, pe străzile oraşului se vorbea limba greacă ca la Pireu… Extrem de puțini.

Prin acest proiect am încercat să salvăm, atât cât mai este posibil, fragmente din memoria culturală a oraşului şi să aducem aceste informații în atenția publică. Ne‐am dorit să completăm cercetările istoricilor ‐ cu privire la elementul elen de laBrăila, de‐a lungul timpului ‐, cu mărturii ale grecilor care s‐au născut sau au trăit o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp aici. Ca să cunoşti cu adevărat o comunitate umană, indiferent de etnie sau de convingeri, este important să vorbeşti cu oamenii şi să le asculți poveştile de viață, să înțelegi ce şi cum au trăit, cum au gândit, cum au simțit, ce vise le‐au animat destinele, ce tipare morale le‐au coordonat acțiunile, cum au privit pe cei din jur şi cum s‐au simțit influențați de ceilalți, cât de „diferiți” au fost şi cum sunt, de fapt pentru că la Brăila comunitatea grecească este o realitate chiar dacă nu mai are atât de mulți membri, nu mai are nici forța financiară şi nici strălucirea de altădată. Din păcate, niciBrăilanu mai este cea de altădată!

„Îmi amintesc că pe strada… era o casă (prăvălie, restaurant, cafenea, şcoală, fabrică) a unui grec…”, „Îmi amintesc că în port era o agenție de navigație a unui grec…”, „La Brăila în port venea vaporul… dinspre Grecia…”, ʺCând bunicii au venit la Brăila…”, „Tata citea un ziar grecesc…”, ʺPrima casă în care au locuit bunicii era pe strada…”, „Eram copil şi mă jucam…”, „Mi‐amintesc că am primit de la un grec…”, „La sărbători…”, „La şcoala grecească era un profesor…”, „Bunica gătea o rețetă din insula… ”, „Mă duceam la frizeria unui grec şi‐l auzeam adesea fluierând un cântec vechi grecesc…, „Mama nu ne lăsa să…”,„Când am ajuns prima dată în Grecia…”, „Se dansa adesea un dans grecesc…”, „În vremea comunismului…”. Astfel de informații suntinedite, tocmai pentru că nu le putem găsi în cărți şi arhive ci doar înmințile şi sufletele oamenilor. Iar oamenii sunt trecători şi odată cu ei se pierde şi ce‐au trăit dacă nu aleg să împărtăşească experiențele lor colii de hârtie.

Interviurile scrise şi video complete, realizate în cadrul acestui program cultural, toate fotografiile ‐ realizate după amintiri de familie, documente, obiecte ‐ pe care aceste familii, cu generozitate, ne‐au permis să le folosim pentru acest proiect – din care noi am selectat doar câteva pentru această publicație tipărită – precum şi fotografii după documentele din arhiva Comunității Elene Brăila, copii după imagini din arhiva video a Comunității Elene Brăila, la care am adăugat fotografii şi imagini video din arhiva Muzeului Brăilei, pot fi consultate de public în Sala Diversității Culturale a Muzeului Brăilei. Centrul va dezvolta, în timp, această bază de date despre grecii din Brăila dar va crea şi alte baze de date, cu mărturii şi material foto şi video, legate de celelalte etnii care au trăit şi influențat istoria oraşului: ruşii lipoveni, evrei, armeni, bulgari, turci, rromi.

Vă invităm să vizitați şi website‐ul proiectului unde veți găsi şi o hartă virtuală care propune elemente urbane cu mărturii ale prezenței grecilor în oraş ‐ marile edificii private greceşti, edificii industrial greceşti, sediile tipografilor greci, case legate de viața lui Panait Istrati precum şi de viața lui Dumitru Panaitescu Perpessicius la Brăila, frumoasele clădiri de altădată admirate de Nicolae Iorga în drumul lui de la Gară până în Piața Sf. Arhangheli şi în port.

Prezentăm în paginile ce urmează o parte dintre răspunsurile pe care le‐am obținut la o sumă de întrebări, structurate într‐un interviu scris, foarte amplu şi pe alocuri incomod, pe care l‐am trimis pretutindeni. Am reuşit să obținem, într‐un timp foarte scurt – având în vedere că perioada de derulare a proiectului a fost de doar 4 luni ‐ mărturiile unor greci brăileni care acum locuiesc în Brăila, Galați, Bucureşti, Craiova, Grecia, Germania, Franța, Australia, Noua Zeelandă, SUA.

Vă invităm să‐i cunoaşteți pe grecii dinBrăilaşi în acelaşi timp vă invităm într‐o incursiune înBrăilade altădată, aşa cum o prezintă dânşii.

Mulțumim tuturor celor care au înțeles importanța acestui program cultural şi mai ales celor care au avut răbdarea şi bunăvoința să‐şi deschidă sufletele şi să ne împărtăşească experiențe de viață, fericite sau mai puțin fericite: fam. Andreescu Jana (Galați), fam. Bartaloş Lidia (Brăila), fam. Băjenică Eli (Brăila), fam. Bonicioli Cleopatra (Brăila), fam. Caravia Haralambie (Bucureşti), fam. Cochino Vasile (Brăila), fam. Diamandi Maria (Brăila), fam. Dimofte Lidia Maria (Bucureşti), fam. Dumitriu Nicolae (Brăila), fam. Dumitru Aspasia (Brăila), fam. Exarhu Marius (Brăila), fam. Fotiadis Adriana (Wellington ‐ Noua Zeelandă), fam. Ganea Maria (Brăila), fam. Guleamachis Adrian (Brăila), fam. Gavaz‐Nicolae Florentina Octavia (Brăila), fam. Haraga Elefteria (Brăila), fam. Irimia Amalia (Brăila), fam. Ispir (Caligas) Reghina (Brăila), fam. Ion Ana‐Maria (Bucureşti), fam. Karafyllidis Athanassios (Berlin – Germania), fam. Lichiardopol Corina (Craiova), fam. Mandas Constantinos (Brăila), fam. Mihăilescu Elena (Bucureşti), fam. Mija Nicoleta (Brăila), fam. Muşat Florentina‐Cristina (Brăila), fam. Nicolae Panait (Brăila), fam. Pana Ştefan Panait (Stuttgart ‐ Germania), fam. Papas Artemiza Carmen (Brăila), fam. Paraschiv Caliopi (Brăila), fam. Pieratos Anisia (Brăila), fam. dr. Poenaru Constantin (Brăila), fam. Portocală Radu (Paris ‐ Franța), fam. Raftopol Stelian (Brăila), fam. Samaras Neculai (Brăila), fam. Saridache Marica (Brăila), fam. Saridache Nicolae (Brăila), fam. Spiridon Nicolas (Brăila), fam. Stefanidis Constantin (Brăila), fam. Stroe Antonette Rodica (Brăila), fam. Stroe Elena (Brăila), fam. Teodorescu Victoria (Brăila), fam. Theodoru Maria Denise (Bucureşti), fam. Turculeț Dumitra (Brăila), fam. Țigaridis Panait (Brăila), fam. Vertoudakis (Caridi) Alexandra (Australia), fam. Vâlcu Silvia (Brăila), fam. V. A. (Detroit ‐ S.U.A.).

Camelia Hristian

sursa: Muzeul Brailei

Biserica Greceasca din Braila

Biserica Buna Vestire este biserica comunitatii grecesti din Braila. O plimbare pe strazile centrale ale Brailei face foarte simtita prezenta Elenismului. Avem ocazia sa admiram vechile case marete in stil neoclasic ale grecilor, printre care se distinge Teatrul National „Maria Filotti”, Camera de Comert Greceasca, Conservatorul, Banca Chryssovelonis, Banca Greco-Romana, Scoala Greaca, casa lui Andrei Embiricos si multe alte cladiri istorice. Nu putem sa nu amintim Clubul lui Ioannis Rallis unde astazi se gazduieste Casa de Cultura, in care la 18 februarie 1863 s-a infiintat Comunitatea Greaca din Braila de catre 315 greci ce au fost atunci prezenti avand ca scop construirea unei biserici care sa functioneze in limba lor.

In marea lor majoritate grecii din Braila proveneau din Kefalonia si Itachi – Ithachi identificand orasul acesta cu Argostoli – capitala insulei Chefalonia. In anul 1863, grecii din Braila il vor chema pe arhitectul Avram Ioannidis din Prusa, in vederea proiectarii unei biserici monumentale, mai presus decat oricare alt monument bisericesc din zona. Biserica din Braila a fost terminata in anul 1872, avand ca paroh pe arhimandritul Grigorie Gogos din Insula Lesbos si a fost tarnosita de catre episcopul Dunarii de Jos, Prea Sfintitul Melchisedec. Pana si astazi legaturile Episcopiei Dunarii de Jos cu Patriarhia Ecumenica si cu Biserica Ortodoxa a Greciei sunt foarte stranse. Colaborarea este diversa prin nenumarate vizite anuale de ambele parti.

Biserica Greceasca din Braila are trei Sfinte Mese: cea centrala, care este in cinstea Bunei Vestiri, cea de sud, in cinstea Sfantul Nicolae, protectorul marinarilor, si cea de nord, in cinstea Sfantului Gherasim de Kefalonia. Sub paraclisul Sfantului Gherasim exista un izvor facator de minuni ce a fost descoperit sub temeliei bisericii din anul 1863. La acest izvor se savarsesc minuni de sarbatoarea Izvorului Tamaduirii. In fiecare an slujba agheasmei este savarsita cu mare cucernicie de catre episcopul Dunarii de Jos, cand se aduna multime de pelerini din toata tara si nu numai, ca sa primeasca din apa sfintita.

Grandioasa biserica a Brailei arata prestigiul si autoritatea comunitatii dinamice de atunci. Ioannidis a fost si antreprenorul bisericii. Materialele de constructie au fost procurate din strainatate, iar lucrarile s-au facut in mare masura cu mesteri italieni. Astfel, putem aminti pe sculptorul Ferdinando Iasevoli, care a facut capitelurile si decoratiunile interioare ale bisericii. Impreuna cu Iasevoli au lucrat si alti mesteri italieni, dupa cum reiese din faptul ca la 24 Iunie 1870 roaga comunitatea sa gazduiasca familia Giovani. Dupa moartea lui Iasevoli in 1872, lucrarile au fost terminate de catre ucenicul lui, Gioachimo Brolca. La biserica a lucrat de asemenea si arhitectul german al Comisiei Europene a Dunarii, Oscar Schwab si ajutorul lui Adolph Schuman, ce isi aveau biroul la Galati.

Pana la finalizarea bisericii comunitatea a construit provizoriu un paraclis de lemn unde se imbisericeau credinciosii. Construirea bisericii s-a terminat la 1 Octombrie 1872, iar tarnosirea s-a oficiat cu mare fast la 29 a aceleiasi luni, in prezenta episcopului Dunarii de Jos Melchisedec (1864-1879), a preotilor bisericii Grigorie Gogos si Savas Iosifidis, a multimii si a epitropilor de atunci: Mihail Rodocanakis, G. A. Economou si G. A. Antipas, precum si a unui numar mare de persoane. In amintirea acestui eveniment a fost inscrisa o inscriptie pe o placa de marmura ce a fost asezata pe fatada bisericii unde se poate citi: „Comunitatea Greaca din Braila a construit pe propria sa cheltuiala aceasta Sfanta Biserica, pe care a dedicat-o Bunei Vestiri si a asezat temelia, la 8 Septembrie 1863, iar prima tarnosire a acesteia s-a savarsit la 29 Octombrie 1972.”